836

Preşedintele Băsescu ameninţă Europa cu Unirea dacă nu integrează rapid Republica Moldova


Dacă în 2007 îi cerea lui Voronin să se unească, dacă în 2009 românii de la Chişinău au strigat Unire, acum, pe final de mandat, preşedintele vrea Lozul Câştigător.
Există multe lucruri pe care putem să le reproşăm preşedintelui României, dar cu siguranţă nu acela că ar fi politizat în interes personal relaţia cu Republica Moldova. Intensificarea discursului din ultima perioadă are legătură cu trei aspecte: 1. Rusia a întors Ucraina 2. În cele două state există un curent civic unionist puternic 3. Vine finalul de mandat, iar Băsescu vrea să facă istorie. Discursul unionist al preşedintelui Traian Băsescu este unul sincer. Eu nu pot să îl suspectez de altceva. Faptul că a lăsat la dispoziţia întregii clase politice acest mesaj relevă tocmai faptul că este conştient că doar astfel Unirea va avea loc. Este o gândire constructivă.
De asemenea, preocupările lui faţă de subiect sunt unele îndepărtate. 
 
Când nimeni nu se gândea la acest subiect ca la unul de agendă publică, preşedintele avea curajul să se ducă la Chişinău şi să îi ceară lui Voronin Unirea. Asta s-a întâmplat în 2007.  Voronin a refuzat şi iată unde a ajuns Voronin. Probabil nu există nicio legătură directă, dar cu siguranţă studenţii basarabeni şcoliţi în România au avut un rol major în căderea regimului comunist. Pe mulţi dintre ei îi cunosc şi sunt sigur de onestitatea gândurilor atunci când au arborat steagul României pe principalele edificii din Republica Moldova. Bursele şi-au atins scopul: câteva mii de foşti studenţi au căpătat o gândire liberă şi capacitatea de a influenţa decisiv societatea civilă. Efectul se vede prin creşterea spectaculoasă a celor care vor Unirea în Republica Moldova.
 
Traian Băsescu vrea nici mai mult, nici mai puţin, decât să rămână în istorie şi asta nu precum Ion Iliescu sau Emil Constantinescu. El nu vrea să se oprească la simplul statut de preşedinte al României, ci vrea mai mult... ori mai mult decât atât nu poate fi decât un rol istoric.
 
Burebista, Decebal, Mihai Viteazu, A.I. Cuza, regele Ferdinand au fost glorificaţi ca marii unificatori ai românilor. În centrul conştiiţei noastre naţionale se află limba română şi figurile acestor oameni ce au dobândit o valoare istorică. 
 
Băsescu ştie că oricine va face Unirea celor două state va dobândi un loc lângă cei dinainte. Îşi poate dori un român mai mult decât atât? Cu siguranţă că nu ar putea exista ceva mai mult.
 
Aici nu mai e vorba de orgolii politice,ci de asentimente personale. După 10 ani de guvernare şi mai bine de două decenii de politică, preşedintele a căpătat suficientă experienţă. Nu putem nega că inclusiv la nivel european acesta are o prezenţă foarte bună, fiind deja poate unul din cei mai experimentaţi politicieni de pe continent prin longevitatea politică.
 
Există o mare probabilitate ca preşedintele să dorească să facă Unirea până la finele acestui mandat. Pentru unii nu pare probabil, pentru mulţi este foarte probabil. El şi specialiştii din Ministerul de Externe (nu vorbesc aici de factorii politici) au lucrat de câţiva ani buni la pregătirea unei astfel de situaţii.
 
Nu poate oare Unirea să îl facă imun după ce nu va mai fi preşedinte? Va avea oare cineva curajul să îl mai conteste pe acesta?
 
De la un discurs intern s-a ajuns deja la unul extern. Preşedintele nu s-a limitat la a spune doar românilor că România oferă alternativa Unirii. El a mers în Europa şi a afirmat clar că dacă Uniunea Europeană nu găseşte o cale rapidă de integrare pentru Republica Moldova, atunci România îi va oferi o alternativă politică.
 
Ba mai mult, el a afirmat şi că Uniunea Europeană joacă doar un rol formal în formatul 5+2 de negociere pentru Transnistria. De fapt aluzia este directă către Germania. Dincolo de acuzele lansate a spus-o clar: România se va implica de acum încolo în soluţionarea problemei transnistrene, ba mai mult, va avea grijă ca în cazul în care vor exista provocări din alte părţi ale Republicii Moldova să vină cu o soluţie politică.
 
Aici e vorba de o strategie ce are două direcţii. Prima reprezintă de fapt o ameninţare la adresa Rusie şi o înştiinţare către parteneri: dacă se va aplica planul din Ucraina, atunci România va interveni prin Unirea cu al doilea stat românesc. Adică dragi prieteni ruşi, dacă KGB-ul îşi bagă coadă să deturneze Republica Moldova, noi trecem la planul B: Unirea.
 
Cea de-a doua direcţie este continuarea pregătirii prin propagandă a acestui eveniment.
 
Europa nu are o soluţie pentru Republica Moldova, cel puţin nu până se vor întoarce formaţiunile făţiş promoscovite. Cele de la putere nu sunt nici ele pro-europene, ci mai degrabă pro-interese personale, dar oricum mai deschise decât cele trecute. Nefiind soluţia, România va ridica din  umeri şi va spune în curând: noi v-am spus, nu ne-aţi oferit soluţii.
 
La finele lui 2014 peste jumătate de milion de români de dincolo de Prut vor avea cetăţenia română. România a căpătat deja dreptul de a interveni din moment ce aceştia prin votul lor pot influenţa politica de la Bucureşti.
 
Dacă 2014 nu va fi anul Unirii, cu siguranţă va fi anul cheie pentru pregătirea acestui lucru. Preşedintele şi-a propus să ducă acest ideal atât de sus încât să nu mai poată fi deturnat indiferent de cine este la putere.
 
În România, 3 din 4 români vor Unire indiferent de costuri. Degeaba mai încearcă unii agenţi ai Moscovei, iar alţii din prostie, să îi facă să îşi schimbe părerea: nu vor reuşi decât radicalizarea lor.
 
Tinerii de astăzi au nevoie de un ţel, de un obiectiv. Evenimentele de stradă din ultima perioadă demonstrează acest lucru. Reunirea cu Republica Moldova este de fapt obiectivul generaţiei active de astăzi, un obiectiv istoric ce va readuce demnitatea românilor, acea demnitate pe care alţii au încercat să ne-o ia.
 
Mobilizarea generală existentă în societatea civilă împotriva atitudinii lui Radu Banciu ne-a arătat de fapt care va fi atitudinea formatorilor de opinie când se va deschide această cutie. Este peste aşteptări cum l-a unison s-a sărit în favoarea românilor de la Chişinău şi mulţimea argumentelor logice oferite.După 1944 România nu a fost niciodată atât de aproape de Unirea cu Republica Moldova.
 
Ieri, preşedintele Traian Băsescu a ieşit şi a vorbit public românilor despre Basarabia ca şi cum ar fi vorbit de Ardeal. Este vorba de fapt de un nou pas în strategia sa de introducere pe agenda publică subiectul. Orice mesaj spus la Bucureşti este repetat inclusiv la Chişinău.




0