735

Baza de la Deveselu aşază România pe harta geostrategică a lumii


 
În prezenţa unor oficiali români, americani şi NATO, astăzi are loc ceremonia de inaugurare a lucrărilor de construcţie a bazei militare de la Deveselu, judeţul Olt, care va găzdui rachetele interceptoare din cadrul Sistemului american de Apărare Antirachetă (BMD). Prezenţa elementelor scutului antirachetă întăreşte securitatea României şi îi amplifică importanţa geostrategică.
 
Din 2009, de când administraţia Obama a anunţat lansarea Abordării Adaptative în Etape a Sistemului de Apărare Antirachetă (EPAA), care presupune instalarea a 24 de rachete interceptoare de tip SM3-IB în România, apar în mod regulat în presă „informaţii” şi dezvăluiri a căror concluzie este că americanii abandonează scutul antirachetă şi, în consecinţă, părăsesc România.
 
Numai anul acesta, au existat trei astfel de „dezvăluiri”, prima în februarie, când un reporter neglijent şi/sau interesat al Associated Press a citat în mod greşit un raport al Curţii de Conturi federale, a doua în martie, când Casa Albă a anunţat că renunţă la implementarea fazei a IV-a a EPPA, ceea ce nu afectează cu nimic instalaţia din România, care face parte din faza a II-a, şi a treia recent, când un general american a fost citat greşit anunţând că Pentagonul renunţă la construcţia de baze în România şi Bulgaria, când de fapt se referea la cu totul altceva.
 
În pofida anunţurilor pesimiste, Congresul a aprobat toamna trecută bugetul necesar, în luna decembrie a fost acordat un prim contract în valoare de 3,3 milioane de dolari unei companii româneşti pentru construcţia de facilităţi temporare, în martie a fost acordat un alt contract în valoare de 5,7 milioane, în luna iulie a fost acordat principalul contract, în valoare de 134 milioane de dolari companiei de construcţii Kellog Brown & Root Services Inc, iar Guvernul României a acordat deja 10,5 milioane lei pentru alimentarea cu apă, canalizare şi construcţia unui drum de acces către baza militară.
 
Lucrările principale încep astăzi şi vor dura 760 de zile, timp în care se vor construi instalaţiile de stocare şi lansare a rachetelor precum şi întreaga infrastructură necesară, de la rezervoare de apă potabilă la reţele de canalizare şi gaze precum şi o centrală electrică autonomă. Potrivit primarului din Deveselu, Ion Aliman „aici vor lucra, după momentul de luni, 28 octombrie, aproximativ 700 de persoane care vor fi angajate ale firmelor de construcţii”, la care se adaugă industria de servicii, de la turism, la catering, care va deservi baza militară unde vor fi staţionaţi aproximativ 200 de militari americani şi personal auxiliar. Pentru o bază a cărei existenţă a fost pusă la îndoială, proiectul este destul de avansat, astfel încât nu există nici un motiv pentru a pune la îndoială faptul că întreaga facilitate va deveni funcţională la sfârşitul anului 2015, aşa cum este programat.
 
De cine ne apără scutul antirachetă de la Deveselu?
 
Cele 24 de rachete care vor fi instalate la Deveselu fac parte din faza a II-a a EPAA şi sunt menite să asigure apărarea de eventuale rachete cu rază scurtă şi medie de acţiune lansate din zona Orientului Mijlociu, cel mai probabil din Iran, spre Europa. Împreună cu facilităţile NATO care vor asigura apărarea flancului sudic, instalaţia de la Deveselu face parte din structura de apărare a continentului european, nu a celui american. Pentru acest scop au fost destinate fazele a III-a şi a IV-a ale EPAA, precum şi instalaţiile din Coreea, Japonia şi Pacific. În principiu, faza a doua presupune un sistem de avertizare timpurie asigurat de radarul deja instalat anul trecut la Kurecik, în apropiere de localitatea Malatya, în estul Turciei, care semnalează o eventuală lansare sistemului de sateliţi, care avertizează o-peratorii de la Deveselu privind o eventuală lansare a rachetelor interceptoare. Cu alte cuvinte este un sistem pur defensiv, nu ofensiv, orientat spre pericolele venind dinspre Orientul Mijlociu şi cu o capacitate limitată de interceptare. Deşi datele tehnice sunt accesibile şi au fost comunicate deja părţilor interesate, există o ţară – Rusia – care insistă să primească garanţii în scris că scutul nu este îndreptat împotriva ei, precum şi acces la instalaţiile de lansare. Cu alte cuvinte, ruşii pretind un angajament american că nu vor folosi instalaţia de la Deveselu nici măcar în cazul în care Rusia ar lansa rachete asupra Europei, dar şi acces la baza de la Deveselu şi la tehnologia utilizată, pretenţie respinsă atât de Statele Unite, cât şi de România.
 
Ultimele discuţii pe această temă au avut loc săptămâna trecută la Consiliul NATO-Rusia de la Bruxelles, de unde ministrul Apărării rus, Serghei Şoigu, a ieşit declarând că preocupările şi îngrijorările Rusiei nu au fost luate în considerare, iar cel american, Chuck Hagel, dând asigurări că proiectul continuă conform planului.
 
Ruşii au primit tot ceea ce doreau în momentul în care americanii au renunţat la faza a IV-a, singura care ar fi putut pune în discuţie capacitatea de descurajare nucleară a Rusiei pentru că presupunea un sistem avansat de interceptare a rachetelor intercontinentale. Faptul că ruşii insistă să obstrucţioneze construcţia scutului are drept scopuri menţinerea vulnerabilităţii Europei şi descurajarea statelor din Europa de Est de a-şi spori importanţa geostrategică, adică exact ceea ce vor câştiga România şi Polonia, care urmează să găzduiască elementele fazlelor a II-a şi a III-a. Din momentul în care rachetele americane vor fi amplasate pe teritoriul celor două ţări, şansele Moscovei de a-şi reface sfera de influenţă din perioada sovietică vor deveni nule. De aici şi ameninţările ruşilor că cele două ţări vor deveni „ţinte legitime” pentru rachetele ruseşti. Cum sistemul este pur defensiv, ameninţarea rusă nu poate fi pusă în practică decât dacă Rusia ar decide să atace NATO. Acest nou statut conferă României o greutate sporită la Marea Neagră, unde devine practic cel mai important partener al Statelor Unite.
 
Săptămâna trecută, Turcia a stârnit furie şi consternare la Bruxelles şi Washington când a anunţat că va instala un sistem antirachetă de fabricaţie chineză în valoare de 3,4 miliarde de dolari. Americanii au subliniat că Turcia este suverană şi liberă să instaleze orice sistem antirachetă doreşte, dar au avertizat că sub nici o formă rachetele chinezeşti nu vor fi integrate în sistemul NATO, o poziţie susţinută şi de Rasmussen. Turcia, din ce în ce mai autoritaristă, islamizantă şi neo-otomană se îndepărtează tot mai mult de Occident şi devine din ce în ce mai puţin de încredere. Cu atât mai importantă devine o Românie stabilă, democratică, care are un parteneriat strategic solid cu SUA.
0