Defecţiune tehnică sau cenzură peste Prut?
Cu titlul MIKHEIL SAAKASHVILI: "RUSIA NU VA MAI FI UN IMPERIU" am publicat, pe 27.09, un comentariu despre discursul preşedintelui Georgiei, la ONU. Ulterior, ca din întâmplare, toate blogurile publicate, succesiv, de VOXPUBLIKA - unde am postat opinia mea - au... dispărut de pe Publika.md. Iar VOXPUBLIKA, cel puţin până... acum, nu a mai putut fi accesată. Am întrebat un specialist dacă este o defecţiune tehnică. Mi-a zâmbit...
Ce am scris şi ar fi putut deranja pe vigilenţii răsăriteni, din Basarabia = pământ românesc?
Citiţi şi vă pronunţaţi:
Un preşedinte care nu s-a sfiit să amintească – de la tribuna Adunării Generale a ONU -, de presiunile răsăritenilor asupra Republicii Moldova, Ucrainei, Armeniei, Azerbaidjanului, pentru a accepta, fără murmur, intrarea în Uniunea Euroasiatică, respingând astfel oportunitatea accesului în Uniunea Europeană, a fost Mikheil Saakashvili, actualul şef al statului georgian.
După 22 de minute, de la începerea alocuţiunii preşedintelui în exerciţiu al Georgiei, ambasadorul rus la Naţiunile Unite, Vitaly Churkin a preferat să părăsească, el şi consilierii săi, sala de şedinţe, în semn de respingere a afirmaţiilor vorbitorului menţionat.
Ce anume i-a deranjat pe diplomaţii ruşi, care au audiat doar două treimi din discursul lui Saakashvili?
Probabil etichetări de genul “ultimul imperiu autoritar din lume”.
Şi previziunea că Vladimir Putin va dispărea din politica rusă.
Dar nu mai este un secret pentru nimeni că Moscova a făcut şi face ameninţări asupra fostelor state sovietice, pentru a se integra în Uniunea Euroasiatică, noua Uniune Sovietică, a acestui început de mileniu.
"Mi se face rău – afirma Saakashvili -, când ofiţerul KGB Vladimir Putin conferenţiază în lume despre libertate, valori şi democraţie. Acesta este cel mai mic dintre lucrurile pe care le poate face lumii fiind lider dictatorial în unul dintre ultimele imperii. Dar acest nou proiect – adică plasa pentru Eurasia - este mult mai periculos decât prelegerile sale."
Reflectaţi la următoarele afirmaţii ale preşedintelui Georgiei:
"Armenia a fost încolţită şi forţată să semneze o uniune vamală, care nu este în interesul acestei naţiuni sau în interesul regiunii noastre. Moldova este blocată, Ucraina este sub un atac constant, Azerbaidjan se confruntă cu o presiune extraordinară, iar Georgia este ocupată. De ce? Pentru că un imperiu vechi încearcă să recupereze graniţele sale apuse."
Nu am detectat nicio minciună sau exagerare în frazele de mai sus.
Sigur că diplomaţii ruşi puteau fi deranjaţi de prezicerea lui Saakaşvili că Uniunea Euroasiatică ar putea eşua şi Rusia va deveni altceva, după ce Putin nu va mai fi la Kremlin.
Practic, cuvintele care exprimă o stare de spirit reală, o speranţă gândită de mulţi, dar rostită public doar de unii sunt cele afirmate de Mikheil Saakashvili:
"Ceea ce contează este altceva: Rusia nu va mai fi un imperiu, ea va deveni în sfârşit un stat - o naţiune normală."
Nu este adevărată implicarea Rusiei în destabilizarea unor state ex-sovietice, precum în Georgia – unde a contribuit, decisiv, la apariţia făcăturilor geopolitice temporare, Abhazia şi Osetia de Sud? Sau în Republica Moldova, unde constant este încurajat separatismul Transnistriei?
Gestul teatral al ambasadorului rus la ONU, inclusiv declaraţia sa ulterioară, conform căreia starea mentală a preşedintelui Georgiei necesită o... evaluare profesională aminteşte de tipul de argumentaţie al sinistrului ministru pentru propagandă, din regimul nazist, Paul Joseph Goebbels.
O fi Mikheil Saakashvili la finalul carierei sale prezidenţiale, dar şi diplomaţia rusă, prin prestaţia infantilă a lui Vitaly Churkin, care şi-a luat jucăriile, pardon, consilierii, apoi a plecat din sală, dovedeşte că este în penurie de argumente credibile, inclusiv la ambasada Rusiei, din New York.
Ce am scris şi ar fi putut deranja pe vigilenţii răsăriteni, din Basarabia = pământ românesc?
Citiţi şi vă pronunţaţi:
Un preşedinte care nu s-a sfiit să amintească – de la tribuna Adunării Generale a ONU -, de presiunile răsăritenilor asupra Republicii Moldova, Ucrainei, Armeniei, Azerbaidjanului, pentru a accepta, fără murmur, intrarea în Uniunea Euroasiatică, respingând astfel oportunitatea accesului în Uniunea Europeană, a fost Mikheil Saakashvili, actualul şef al statului georgian.
După 22 de minute, de la începerea alocuţiunii preşedintelui în exerciţiu al Georgiei, ambasadorul rus la Naţiunile Unite, Vitaly Churkin a preferat să părăsească, el şi consilierii săi, sala de şedinţe, în semn de respingere a afirmaţiilor vorbitorului menţionat.
Ce anume i-a deranjat pe diplomaţii ruşi, care au audiat doar două treimi din discursul lui Saakashvili?
Probabil etichetări de genul “ultimul imperiu autoritar din lume”.
Şi previziunea că Vladimir Putin va dispărea din politica rusă.
Dar nu mai este un secret pentru nimeni că Moscova a făcut şi face ameninţări asupra fostelor state sovietice, pentru a se integra în Uniunea Euroasiatică, noua Uniune Sovietică, a acestui început de mileniu.
"Mi se face rău – afirma Saakashvili -, când ofiţerul KGB Vladimir Putin conferenţiază în lume despre libertate, valori şi democraţie. Acesta este cel mai mic dintre lucrurile pe care le poate face lumii fiind lider dictatorial în unul dintre ultimele imperii. Dar acest nou proiect – adică plasa pentru Eurasia - este mult mai periculos decât prelegerile sale."
Reflectaţi la următoarele afirmaţii ale preşedintelui Georgiei:
"Armenia a fost încolţită şi forţată să semneze o uniune vamală, care nu este în interesul acestei naţiuni sau în interesul regiunii noastre. Moldova este blocată, Ucraina este sub un atac constant, Azerbaidjan se confruntă cu o presiune extraordinară, iar Georgia este ocupată. De ce? Pentru că un imperiu vechi încearcă să recupereze graniţele sale apuse."
Nu am detectat nicio minciună sau exagerare în frazele de mai sus.
Sigur că diplomaţii ruşi puteau fi deranjaţi de prezicerea lui Saakaşvili că Uniunea Euroasiatică ar putea eşua şi Rusia va deveni altceva, după ce Putin nu va mai fi la Kremlin.
Practic, cuvintele care exprimă o stare de spirit reală, o speranţă gândită de mulţi, dar rostită public doar de unii sunt cele afirmate de Mikheil Saakashvili:
"Ceea ce contează este altceva: Rusia nu va mai fi un imperiu, ea va deveni în sfârşit un stat - o naţiune normală."
Nu este adevărată implicarea Rusiei în destabilizarea unor state ex-sovietice, precum în Georgia – unde a contribuit, decisiv, la apariţia făcăturilor geopolitice temporare, Abhazia şi Osetia de Sud? Sau în Republica Moldova, unde constant este încurajat separatismul Transnistriei?
Gestul teatral al ambasadorului rus la ONU, inclusiv declaraţia sa ulterioară, conform căreia starea mentală a preşedintelui Georgiei necesită o... evaluare profesională aminteşte de tipul de argumentaţie al sinistrului ministru pentru propagandă, din regimul nazist, Paul Joseph Goebbels.
O fi Mikheil Saakashvili la finalul carierei sale prezidenţiale, dar şi diplomaţia rusă, prin prestaţia infantilă a lui Vitaly Churkin, care şi-a luat jucăriile, pardon, consilierii, apoi a plecat din sală, dovedeşte că este în penurie de argumente credibile, inclusiv la ambasada Rusiei, din New York.