550

R. Moldova şi Transnistria, de la falsă idilă la divorţ

Premierul Iurie Leancă a bifat şi unul din punctele lipsă de pe agenda politică a mandatului său de 200 şi un pic de zile, întâlnirea cu Evgheni Şevciuk, pretinsul lider al zonei separatiste din stânga Nistrului.

 
Dincolo de comunicatul oficial al guvernului, care anunţă doar prelungirea acordului privind transportul feroviar dintre cele două maluri, sau de remarcile presei privind trecerea sub tăcere a discuţiilor privind statutul regiunii în cadrul unei Moldove reintegrate, altceva e de remarcat. Faptul că şeful Cabinetului de la Chişinău nu făcut concesii interlocutorului său atunci când a venit vorba despre integrare europeană. Spre deosebire de predecesorul său în funcţie, Vlad Filat, care la un moment dat a ascuns chiar simbolurile de stat pentru a nu-l deranja pe preşedintele impostor de la Tiraspol, Leancă a despărţit apele în această chestiune.

La briefing-ul de presă ţinut la recepţia hotelului Rossia, prim-ministrul moldovean l-a contrat pe superiorul Ninei Ştanski, vorbind despre integrarea europeană şi avantajele pe care acest proces le-ar aduce cetăţenilor de la răsărit de Nistru. Asta după ce Şevciuk anunţase că integrarea europeană a Republicii Moldova ar însemna adâncirea distanţei dintre Chişinău şi Tiraspol. Sunt suficiente date pentru a deduce că acesta a fost principalul subiect al discuţiilor, iar faptul că fiecare dintre protagonişti a venit cu propria sa versiune denotă că nu a existat niciun punct comun în dialogul bilateral pe acest subiect.
 
Comparând situaţia de ieri cu precedentele rendez-vous-uri ale Şevciukului cu autorităţile moldoveneşti, saltul e imens. Să ne amintim puţin de voiajele la mânăstiri, de imaginile idilice de pe bănci din parcuri, sau despre concertele romantice la care antecesorul lui Leancă se afişa plin de tandreţe cu impostorul lider separatist. Rezultatul îl vedem cu toţii, în afară de coeficientul de sentimentalism dintre membrii acestui cuplu politic, toate coordonatele răcelii bilaterale au rămas neschimbate.
 
Se vor despărţi în acest punct destinele R. Moldova şi Transnistriei? Aceasta este poate întrebarea pe care foarte mulţi moldoveni şi-o pun în acest moment, trecând în plan secundar celelalte aspecte ale chestiunii. Posibil ca răspunsul la această întrebare să fie unul afirmativ.
 
Chişinăul are probleme în prezentarea avantajelor apartenenţei la clubul european şi în teritoriul pe care îl controlează – dovadă sondajele de opinie care arată procentul mare de suporteri ai nenăscutei Uniunii Euroasiatice – darămite în zona unde influenţa autorităţilor legitime este nulă. E deci, verosimil, ca aşa zisa republică moldovenească nistreană să aibă pretextul unei rupturi aproape definitive de pe harta R.M. şi să aleagă să rămână o enclavă cu mâna întinsă la mila Moscovei.
 
Viaţa merge înainte, iar dragoste cu sila nu se face! Varianta reglării pulsului Republicii Moldova după cel al regiunii separatiste, a transnistrizării, însă nici nu poate fi luată în calcul. Uniunea Euroasiatică, proiectul neeclozat din incubatorul ideologic al Kremlinului, nu poate fi o opţiune decât pentru cei care doresc să rămână eterni perdanţi ai istoriei.
 
Pentru niciun om cu capul pe umeri Moldova nu are ce căuta într-o adunătură ciudată de state cu economii care funcţionează pe principii feudale şi sunt dominate de grupări mafiote şi conduceri politice dictatoriale cu tendinţe criminale. Ţări ale căror performanţe economice cumulate reprezintă, atenţie, 3% din PIB-ul global, în vreme ce Uniunea Europeană deţine 23% la acelaşi indicator.

 
0