Rusia şi Ucraina: Căsătorie imposibilă

Câteva gânduri cu privire la Rusia și Ucraina. Recent, Andrew Weiss în Eurasia Outlook și Anders Aslund în Moscow Times ("How Putin Lost Ucraine," 20 august 2013) au expus punctul lor de vedere pe acest subiect. Andrew Weiss a sugerat un nou unghi prin întrebarea, "Cine din structurile oligarhice din Rusia și Ucraina riscă să piardă cel mai mult după summit-ul Parteneriatului Estic al UE, în noiembrie?" Nu știu care dintre magnaţi va pierde "cel mai mult."
  
Vor fi cu siguranţă mulţi perdanți de ambele părți, toată lumea producătoare de vagoane de marfă, locomotive, ţevi, echipamente electrice, precum și o serie de alte produse. Astfel, Pinciuk cu conductele sale riscă să piardă foarte mult, la fel şi Poroșenko cu bomboanele sale și Ahmetov cu metalul său. Cu toate acestea, este de remarcat diferența dintre magnații ruși și ucraineni. Printre ruși doar unul până acum a încercat să se gândească la regulile de joc. Îi ştiţi numele, Mihail Hodorkovski, și știţi unde este acum, fiind pedepsit pentru că a gândit cu capul lui. Oligarhii ucraineni fac lobby la Forumul Economic Mondial Davos și în capitalele europene de ani de zile, pregătind astfel atât un spațiu politic cât economic pentru ei înșiși în Europa. Apropo, Pinciuk a fost de fapt primul care a construit legături personale și de stat cu Europa. Nu cu Rusia. Dineele sale ucrainene anuale de la Davos au scopul de a conecta Ucraina cu Europa, nu de a o lega de Rusia. Astfel, pentru un om de afaceri ucrainean de succes a fi îmbrățișat de către Rusia ar fi cel mai îngrozitor coșmar. Ucrainienii, inclusiv oligarhii, nu vor să îi lase pe ruși în țara lor, mai ales atunci când vine vorba de control asupra proprietăţii. Și asta este ceea ce se va întâmpla prin atragerea treptată a Ucrainei în Uniunea Vamală și, ulterior, în Uniunea Eurasiatică.

Ați auzit că ucrainenii au decis să demonstreze că au nervii tari, lucru pe care nu l-au mai făcut înainte? Uzina metalurgică Zaporojie a oprit transportul a 28.000 de tone către partenerii săi ruși. Producătorii de bere și de produse alimentare ucraineni au pus, de asemenea, în așteptare exporturile către Rusia.

Astfel, Kremlinul cel mai probabil, se înşeală în convingerea sa că prin constrângerea oligarhilor ucraineni, aceştia vor pune presiune asupra lui Ianukovici și îl vor face să renunţe la planurile privind Acordul de Asociere cu UE.

Cred că Anders Aslund are dreptate atunci când spune că politica lui Putin față de Ucraina "este la fel de agresivă pe cât este de lipsită de succes." Kremlinul a fost până acum cel mai puternic instrument care a ajutat Ucraina să construiască statul independent și să ia în considerare vectorul european. Într-adevăr, politica Kremlinului este cel mai bun exemplu al modului în care Legea Consecințelor Nedorite funcționează.

Când Moscova a început "războiul comercial" cu Ucraina, am sunat-o pe prietena mea Larisa Ivşina, redactorul-șef al publicaţiei “Ziua”, un ziar independent ucrainean, cu o întrebare referitoare la modul în care ucrainenii reacționează la toate acestea. "Îi va face pe cei care sunt încă cuprinşi de iluzii vis-à-vis de Rusia să renunţe la ele", a spus Larisa. "Este o continuare a aceleiași logici pe care Kremlinul a utilizat-o anterior deopotrivă față de Ucraina și Georgia ... Dar Rusia nu poate schimba traiectoria noastră!" Ea a adăugat, totodată, "De ce Kremlinul se bazează întotdeauna pe oameni care nu au nicio influență în Ucraina?" M-am gândit la acest comentariu când i-am privit pe Putin și Medvedev stând în compania lui Viktor Medvedciuk (fostul șef al administrației Kucima), care este susținătorul cheie al apartenenței Ucrainei la Uniunea Vamală, la evenimentul legat de artele marţiale de la Soci din 17 august. Dacă Putin pariază pe Medvedciuk, atunci putem fi siguri: ucrainenii se vor deplasa în direcția opusă.

Într-adevăr, acțiunile curente ale Kremlinului față de Ucraina indică faptul că Rusia este gata să aplice o politică dură de constrângere și intimidare în spațiul post-sovietic. Mai mult decât atât, Kremlinul este gata să forțeze Ucraina ori să fie de acord, ori să plătească un preț ridicat pentru rezistenţa sa.

Acțiunile Kremlinului demonstrează, de asemenea, gradul de pregătire al regimului rus pentru sadomasochism. Nu numai că îi hărțuiesşte pe alții, dar ignoră interesele rusești. Ca urmare a "războiului comercial" numeroşi consumatori ruși au avut de suferit, fiind incapabili să primească conducte, vagoane de marfă și motoare cu reacție în timp util. Șantierele de construcții din Moscova ar fi putut fi închise în orice clipă din cauza lipsei de piatră spartă din Ucraina.

Da, sunt de acord, Europa este obosită de problemele legate de Ucraina. Într-adevăr, aceasta este obosită de munca de convingere pe care o duce cu Ianukovici pentru ca acesta să se comporte într-un mod civilizat. Europa a privit în liniște în altă parte în timp ce Ucraina a fost supusă la coerciție pentru a coabita cu Rusia. Ministrul suedez de externe, Carl Bildt, a fost singurul care a reacționat, și chiar şi această reacție a venit de pe contul său de Twitter. "Începe Rusia un război comercial tăcut împotriva Ucrainei pentru a bloca relațiile sale cu UE? Ar fi foarte grav", a scris el. Abia mult mai târziu Elmar Brok, președintele Comisiei Parlamentului European pentru Relații Internaționale și deputatul european Yacek Cariush-Volski a făcut apel la UE, într-o declaraţie, să adopte "măsuri urgente" în apărarea Ucrainei. Până în prezent, liderii europeni au dat impresia că nu s-a întâmplat nimic.

Dar în analiza finală, o serie de factori, incluzând sfârșitul politicii de resetare, care a fost în final decupată de Obama, și presiunea opiniei publice poate induce europenilor, nu tuturor, dar în special cancelarului german Angela Merkel să spună, "Nu putem să dăm Ucraina lui Putin!"

În ceea ce îl privește pe Ianukovici, el are mai puțin spațiu de manevră decât s-ar fi așteptat. El trebuie să înțeleagă că nu poate continua cu abordarea lui Kucima de a pendula înainte și înapoi între Rusia și Europa. El va fi obligat să facă o alegere. Dar alegerea Europei ar însemna întoarcerea Ucrainei la ordinea politică care, aparent, nu este atât de mult pe gustul lui Ianukovici. Cu toate acestea, să fie câine în poala lui Putin este şi mai puţin pe placul său.

Ianukovici a răspuns cu o decizie pentru a comemora aniversarea Holodomorului din Ucraina. Acest lucru a fost un act de încăpățânare din partea lui. El știe foarte bine ce simte Moscova faţă de această perioadă dramatică a istoriei ucrainene. Dar asta nu înseamnă a face o alegere. Ianukovici încă încearcă să amâne, dar prin acest lucru, el nu face decât să îşi înrăutăţească situația.

Probabil, încă un război comercial este necesar pentru a-l forța pe Ianukovici să se întoarcă spre Europa. Dar are elita ucraineană nevoie de un alt viol pentru a înțelege ce o așteaptă în Uniunea Eurasiatică ca să opteze în cele din urmă pentru căsătoria cu Moscova?