Mihail Saakașvili, despre Putin, Medvedev și războiul din Georgia

  
Interviu cu președintele Georgiei, Mihail Saakașvili, de la postul de televiziune „Rustavi-2", din 7 august 2013, publicat de jurnal.md și preluat de Romanian Global News.

 
- Domnule președinte, au trecut deja 5 ani de la războiul din 2008. După ce a trecut, cum considerați ce resurse diplomatice au rămas pentru reglementarea problemei cu teritoriile ocupate? Considerați că Rusia în general ar putea merge la unele cedări? Și de ce Rusia ar putea fi cointeresată de cedări?
 
 
Ieri ați văzut un interviu cu președintele de atunci, iar astăzi un premier formal, Dmitrii Medvedev. Acest om a vorbit clar despre doctrina Rusiei, că trebuie ca Rusia să facă unele cedări. El a spus că în primul rând trebuie să ne resemnăm cu faptul că mijlocul Katrli, așa-numita Osetie de Sud, Țhinvali și Abhazia nu mai sunt părți componente ale Georgiei. În al doilea rând, noi trebuie să ne resemnăm că Georgia niciodată nu va adera la NATO, structurile euroatlantice. În al treilea rând, dacă noi și vom intra în Uniunea Euroasiatică, atunci Rusia poate să se mai uite la noi mai binevoitor.
 
De aceea, până la urmă, fiecare națiune își alege destinul. Acum suntem în secolul 21 și națiunea georgiană, ca și pe parcursul istoriei sale de secole și milenii, este în fața unei alegeri. Dacă națiunea georgiană vrea să renunțe la o parte din teritoriile sale, dacă vrea să spună nu speranței de dezvoltare în viitor, pentru că spațiul euroatlantic înseamnă securitate pentru copiii și nepoții noștri. Dacă Georgia este gata să spună nu alegerii sale interioare, pentru că Uniunea Euroasiatică asta și înseamnă, că ei dictează regulile. Atunci, desigur, anumite posibilități cu Rusia există.
 
Vreau ca toți să înțeleagă că mielul nu se poate înțelege cu lupul. Toți acești ani noi am discutat cu ei, că ei sunt sus, noi suntem joc, cum le putem tulbura apele. Relaţia mea cu Putin a fost întotdeauna de genul „dragul meu lup, iubitule, frumosule și simpaticule, noi suntem miei mici, lasă-ne în pace și nu vă vom deranja... numai nu ne mâncați". Și întotdeauna când el spunea „iată ce faceți voi, iată eu pe voi...", noi ziceam că sunt atât de puternici că ce le putem face?
 
Nu a mers. Am această experiență că nu merge. Cel mic nu poate merge împotriva celui mare. De aceea în astfel de discuții nici nu trebuie să te antrenezi. Dacă noi, ca și națiune, vrem să trăim în minciună, ceea ce a început recent, dacă vrem ca visul nostru georgian să fie că dușmanul va deveni mai bun, sătul, ne va privi și va zice „vai ce miei drăguți, lasă-i să pască"
 
-Spuneți că toate acestea sunt niște vise...
 
 
Desigur că sunt vise. Le puteți numi vise sau autoamăgire. Ca și politician care se respectă, eu am avut funcția de a spune întotdeauna adevărul națiunii mele, de a nu umbla cu minciuna.
 
- Medvedev, în interviul de ieri, a și vorbit despre faptul că mielul nu trebuie să discute cu lupul. El își menținea poziția și spunea că principala voastră greșeală este că nu discutați direct cu Abhazia și Osetia de Sud, dar discutați cu Rusia. A spus că această problemă trebuie rezolvată. Cum credeți, puteți în urma discuțiilor directe cu Abhazia și Osetia de Sud să obțineți rezultate mai bune?
 
 
Haideți să spunem că Rusia a exclus subiectul legat de Osetia de Sud. Am spus despre asta în timpul războiului. Practic, Rusia a făcut ca acest subiect să dispară. În Țhinvali, practic, nu a rămas populație osetină, au rămas doar trupe rusești, forțele ocupante. Ce ține de Abhazia, acolo în proporție de 30 la sută sunt abhazi. Sigur că noi și cu abhazii, și cu armenii și georgienii de acolo comunicăm. Trebuie să avem relații deschise și acești oameni trebuie să aibă posibiliatea să comunice cu restul Georgiei.
 
Dar aceste povești că Rusia nu are nicio treabă, cât ne vor duce pe același cerc? Mersul pe cerc are neajunsurile sale. Ei umblă pe cerc și trag din timp. Așa au făcut și cu Șevarnadze. El parcă avea o experiență diplomatică bogată, dar ei l-au obligat să semneze un acord mai oribil ca altul. Ei vorbeau, și Rusia în primul rând. A fost Acordul de la Moscova de încetare a focului – a căzut Gagra, Acordul de la Dagomîsk care, practic, a legalizat războiul din 2008. Dacă nu era acest acord, niciun rus n-ar fi fost în Țhinvali și nu ar fi fost probleme. Și Revoluția trandafirilor n-ar fi fost necesară.
 
După cele două Acorduri a căzut Gagra, apoi a fost Acordul de la Soci – a căzut Suhumi, apoi Acordul de la geneva din 1994, între noi și abhazi, Rusia fiind intermediar, a fost legalizată ocupația Abhaziei și a unei părți a Samegrelo. Și permanent de sub nas. Ca un animal din Kahetia. Ei arată iarba, iar animalul merge din urma lor.
 
Dar noi, comparativ cu acest animal, suntem o națiune. Și națiunea obține experiență, are înțelepciune, rațiune. Dacă liderii acestei națiuni nu au avut rațiune, pentru asta noi și suntem națiune, ca să tragem experiență din asta. Guvernul meu a obținut această experiență. Ceea ce am făcut noi în Țhinvali, când am început a deschide centre culturale, spitale, centre noi de poliție și justiție, școli. Aduceam oameni să se trateze, să studieze din aceeași Abhazia. Acest lucru era corect și era o problemă pentru Rusia.
 
Am început cu populațiile din Caucazul de Nord. Am deschis școli pentru ca ei să studieze, Parlamentul a adoptat legea genocidului față de cerchezi. Noi cu aceste popoare, de ambele părți ale coloanei, am început să interacționăm. Și acest lucru a fost unul dintre motivele pentru care au progresat evenimentele din 2008.
 
Altfel, Rusia ar fi continuat „noi ce treabă avem?". Sunt cadre de pe timpul războiului din Abhazia când generalul Karkarașvili a sunat și a spus că Gagra este bombardată. I-au interzis. Iar ei dau arme unora, dau arme altora și se gândesc că cele două tabere se vor ciocni față în față, iar ei nu vor avea nicio treabă. Într-un final, ambele tabere vor fi ale lor. Așa conduc Caucazul, un popor împotriva altuia, cecenii împotriva ingușilor, ingușii împotriva osetinilor, georgenii unii împotriva altora... Iar ei stau liniștit pe iarbă.
 
- Ieri, el a declarat că Rusia nu are nicio influență asupra acestor regiuni și a adus exemple concrete. De exemplu, mutarea liniei de ocupație, apariția sârmei ghimpate. Dar spune că Guvernele singure iau aceste decizii.
 
 
Eu am făcut armata în trupele de grăniceri ale URSS, la fel ca și mulți reprezentanți ai generației mele. Eram student și am fost încorporat când eram anul I, în 1986. Făceam armata în Transcarpatia. Această regiunea a fost luată de URSS de la Ungaria, în rezultatul celui de-al doilea război mondial. Nici URSS nu era astfel de cinic ca să spună că nu are nicio legătură cu Transcarpatia. Am fost dislocat la granița cu Ungaria. Îi priveau pe ruși ca pe ocupanți. Pe georgieni îi priveau altfel pentru că sunt un popor mic și ei. Moscova știa despre acest lucru, de aceea trimitea încolo mai mulți georgieni, ucraineni, moldoveni, ca să fie mai puține conflicte cu localnicii. Dar nici URSS nu susținea că ar controla Comitetul Regional din Transcarpatia. Dar ei spun.
 
De aceea și spun că URSS a terminat repede, iar ei vor termina mult mai repede și mai rău. După atâta minciună și cinism.

Continuarea interviului la adresa:
http://www.rgnpress.ro/rgn_13/categorii/analize-interviuri/10269-saakavili-despre-putin-medvedev-i-rzboiul-din-georgia.html