Gafele teribilistului Dmitri Rogozin

Dmitri Rogozin şi Vladimir Putin FOTO Reuters

  Trebuie să recunoaştem că Vladimir Putin este un bun psiholog. De pildă, el ştie cum să menţină povestea drobului de sare ex-sovietic, în ţinutul dintre Prut şi Nistru. Cum la Chişinău, zarva este mare prin ogradă, pentru uluirea totală a orătăniilor a fost trimis un maestru adecvat de ceremonii, glumeţul Dmitri Rogozin. Ce a ieşit?  
În niciun caz ceea ce s-a dorit. Sau au sperat unii.
 
Semnalul premergător, de păstrare a calmului necesar, l-a dat ambasadorul american la Chişinău, William H. Moser, care pe 8 mai, însoţit de generalul Greg Lusk, venit tocmai din Carolina de Nord, a depus flori la Complexul Memorial Eternitatea.
 
În traducere liberă, americanii nu şi-au luat scutul protector, de pe Republica Moldova, unde acţionează şi ca partener, în modernizarea armatei celui de-Al Doilea Stat Românesc.
 
Fără acest gest, cei specializaţi în manipularea nostalgicilor după perioada în care lumina venea de la Moscova, poate ar mai fi putut sugera că popasul, la Chişinău, al diplomatului şi politicianului Dmitri Rogozin, vicepremier al Rusiei şi emisar prezidenţial ar însemna... recucerirea culturală, a ex-republicii sovietice.
 
Dar, chiar dacă s-a dorit aşa ceva, rezultatele au fost cu totul altele.
 
Primul aspect, care a dat peste cap intenţiile organizatorilor, a fost chiar bruierea spectacolului, iniţiat de Ambasada Rusă, de manifestanţi ce purtau drapelul Uniunii Europene şi Tricolorul.
 
Iar forţele de ordine, respectiv poliţiştii aduşi pentru prevenirea incidentelor, s-au făcut practic de râs, executând orbeşte ordinul de a nu lăsa în piaţă pe cei care aveau steagurile menţionate.
 
Ei fiind poliţişti ai Republicii Moldova, nu ai Federaţiei Ruse! Merită o primă de loialitate, nu-i aşa?
 
A urmat întâia gafă a lui Rogozin. Urcarea pe scena destinată concertului de 9 mai, organizat de ambasada rusă de peste Prut. Dacă se afla într-o vizită privată, de ce a preferat vizibilitatea publică şi implicarea politică maximă?
  A doua gafă a fost felicitarea adresată... moldovenilor - deci nu românilor, cei locuitori în Republica Moldova - cu ocazia Zilei Victoriei.
 
Victoria cui? A unui imperiu ideologic, de tristă amintire, împotriva - printre alte state supuse ofensivei sovietice - unui regat istoric, precum cel al României.
 
Hăcuit în baza Pactului făcut de Stalin cu Hitler.
 
Dar cea mai mare gafă, a acestui european - cu afirmaţii teribiliste, ce stârneau zâmbetele diplomaţilor occidentali şi când era prezent la Cartierul General al NATO - este recomandarea sa, ca şi cum ar fi fost primul-secretar al Comitetului Central, al Partidului Comunist renăscut în hotarele URSS:
 
"De astăzi înainte, Moldova, în fiecare an, aşa să sărbătorească această zi importantă, care leagă Rusia şi Republica Moldova, dar şi întreaga fostă Uniune Sovietică, cu ocazia Zilei Victoriei."
 
Naivii şi cei îndoctrinaţi adecvat l-au aplaudat.
 
Dar la Berlin, cancelarul german a reţinut excesul, nu doar temperamental, al lui Rogozin.
 
Iar la Washington D.C., revista presei, la Casa Albă a început cu această afirmaţie din 9 mai 2013, care indică un politician rus care trăieşte, cu voia sa, dar şi la ordinul preşedintelui de la Kremlin, undeva în deceniile şase sau şapte, ale veacului trecut.
 
De astăzi înainte, place sau nu lui Dmitri Olegovici Rogozin, Republica Moldova, cu toate piedicile de care a avut parte, în ultimele luni, nu va schimba macazul spre Iluzoria EuroAsia.
 
Propaganda Rusiei este una.
 
Dar apetitul pentru declaraţii bombastice ţine de stilul preferat de Rogozin.
 
Realitatea de mâine? Aparţine voinţei tinerei generaţii.
 
Care vrea libertatea, democraţia şi prosperitatea din comunitatea euroatlantică, nu autoritarismul unui lider aflat la al treilea mandat prezidenţial, nu libertăţi restrânse manu militari şi nici absenţa conectării economiei ruse la tehnologia modernă, utilizată, de pildă, în Statele Unite ale Americii.
 
Rogozin a venit degeaba la Chişinău.
 
Nicolae Timofti a rămas preşedinte şi s-a remarcat, de 9 mai, cu un mesaj pro-Uniunea Europeană, lipsit de echivoc.
 
Liderii fostei alianţe de guvernare, cel puţin în public, nu s-au afişat ca mari amatori de discuţii cu Rogozin.
 
Preţurile în piaţa din Chişinău au rămas aceleaşi. La fel ca şi veniturile celor obişnuiţi să câştige un ban cinstit.
 
S-a dovedit Dmitri Olegovici adevăratul stăpân la Chişinău?
 
Nu. Doar marele ignorat acolo. La nivel oficial.
 
Ultimele gafe, Rogozin le-a făcut la Tiraspol.
 
Că s-a dus acolo, doar pentru a ridica moralul, tot mai şubred, al lui Evgeni Şevciuk, este de înţeles.
 
Dar comparaţia piaţetei din capitala teritoriului transnistrean, cu Piaţa Roşie din Moscova este un afront la suveranitatea Republicii Moldova, stat recunoscut de ONU, ca incluzând şi Transnistria.
 
Şi afirmaţia care a anulat tot efectul turneului său fulger, la Chişinău şi Tiraspol este una de o sinceritate comparabilă cu efectul unui bumerang:
"Atunci când am lucrat la Bruxelles, în calitate de ambasador rus la NATO, în 2008, delegaţia Republicii Moldova a încetat să mai vină la festivităţile comune legate de 9 mai. Primii au renunţat balticii, apoi reprezentanţii ambasadei Georgiei, după care nu au mai venit diplomaţii din Ambasada Republicii Moldova."
 
Recapitulăm?
 
Statele baltice sunt deja membre în Uniunea Europeană şi în NATO.
 
Georgia a primit luna trecută asigurări că va fi invitată, la momentul potrivit, în Alianţa Nord-Atlantică.
 
Iar în Republica Moldova tocmai s-a semnat un document concret, de aprofundare a colaborării dintre Armata Naţională şi Forţele Armate ale SUA.
 
Şi, atunci, gospodin Rogozin, ce atâta zarvă - ca să vă parafrazez o declaraţie excentrică anterioară?
 
URSS de la groapă nu se mai întoarce.