Realitatea prizonieratului a peste trei milioane de cetăţeni
"Celebrele deja înregistrări ale convorbirilor telefonice, dintre câţiva funcţionari de rang înalt de la Chişinău, în primul rând primul-ministru... au probat ceea ce cetăţenii Republicii Moldova presupuneau: corupţia la nivel înalt şi la toate celelalte nivele, ale administraţiei statului, nu este excepţia de la regulă, ci regula în sine.
Este unica regulă, conform căreia se desfăşoară întregul joc fără reguli, al maşinaţiunilor dintre reprezentanţii statului şi cei ai marilor afaceri.
Este vorba despre un singur grup de persoane, care utilizează toate instituţiile statului drept acoperire şi, mult mai grav, drept instrument - pentru satisfacerea propriilor scopuri de înavuţire şi putere.
Ne-am putut, astfel, convinge de realitatea prizonieratului a peste trei milioane de cetăţeni, folosiţi la nivel de societate drept scut uman colectiv, pentru interesele personale şi de grup a cel mult câteva mii de persoane, plus membrii familiilor lor, evident.
Chiar şi aceste mii de nouveau-riches, de fapt, sunt servanţi ai câtorva persoane – capii reţelelor care-şi dispută supremaţia în pseudo-statul pe care tot ele l-au perpetuat în respectivele scopuri.
Numele lor de familie sunt bine-cunoscute, iar prenumele lor este, în toate trei cazuri şi în mod fatidic, Vladimir.
În limba slavă, „Vladimir” înseamnă „stăpânitor al lumii”.
Lumea peste care cei trei „Vladimiri” o stăpânesc este o lume a pierderii speranţei, o lume a resemnării totale, cu stări mentale care generează... nu, nu disperare. Dincolo de disperare, ele generează indiferenţa totală.
Aşa este şi majoritatea cvasitotală a cetăţenilor din stânga Prutului – indiferentă."
.........
"Marea problema a discuţiilor despre reunificare, în Republica Moldova, a fost utilizarea acestora în scop electoral, la început de catre PPCD, iar apoi şi de către PL, în scopul capturării unui electorat de aproximativ 10%, “nucleul unionist”, care să reprezinte garanţia accederii liderilor politici în Parlament şi a conectării acestora la resursele şi beneficiile oferite de statul Republica Moldova – tocmai cel despre a cărui integrare în România era vorba.
Avem, deci, un cerc vicios.
Rezolvarea acestuia ţine de elementara voinţă umană, cea care mişcă toate lucrurile înainte, în politică, dar şi în toate celelalte domenii.
PL are şansa coagulării întregului spectru pro-românesc al societăţii, peste 30%, momentan, mult peste cele 10%, pe care această formaţiune a putut conta.
Este vorba despre acţiuni concrete de colaborare, cu partea română, la nivelul faptelor concrete – un parteneriat pentru dezvoltarea Republicii Moldova, însoţit de o strategie adecvată de comunicare, cu întreaga populaţie a republicii.
Nu doar cu etnicii români, deci. În aceste condiţii, reunificarea ţării ar fi un obiectiv realist şi care chiar s-ar putea realiza.
Însă eu mi-am pus mie însumi, şi vă pun şi dumneavoastră, o întrebare. Vrea PL, sau PNL – Vitalia Pavlicenco, sau alţi politicieni, în realitate sa realizeze unificarea?
Vor aceşti oameni, în realitate, să renunţe la puterea pe care un stat separat de România le-o oferă?
Au aceşti oameni disponibilitatea şi curajul să vorbească unei societăţi despre reunificare, s-o convingă, şi să acţioneze până la capăt? Eu unul, nu ştiu. Încă."
................
"Prezenţa cazacilor sosiţi în sudul Republicii Moldova, nu ştiu ce înseamnă “ţinut al găgăuzilor”, din câte cunosc, Republica Moldova este, cel puţin pe hârtie, stat unitar si indivizibil, constituie un fapt care denotă, pe de o parte, incapacitatea cronică - şi voită - a instituţiilor moldovene, cu atribuţiuni în domeniul securităţii naţionale, de a controla situaţia, iar, pe de altă parte, capacitarea Rusiei de a menţine o veche sperietoare, pentru mai multe popoare din fosta URSS, cu rol de... să bată şaua, ca sa priceapă “iapa” moldoveană.
Prezenţa în zonă, a unor persoane şi grupuri, care încearcă să constituie structuri de tip paramilitar, cu elemente de organizare internă şi autoguvernare, care se substituie legilor Republicii Moldova - constituind astfel un atentat la ordinea constituţională - este un ingredient de bază al pregătirii unei noi erupţii a conflictelor interne create în Republica Moldova, de către Moscova şi folosite, de către aceasta din urmă, în propriile interese - ori de câte ori nevoile o impun.
În condiţiile în care aceste persoane şi grupuri au solicitat armament, din raioanele de est ale Republicii Moldova, parte din zona de conflict, în războiul moldo-rus din 1992, poate că evenimentele din sudul Republicii Moldova ar trebui să suscite interes de cercetare şi acţiune - din partea statului român."
..................
"Românul moldovean e un om statornic. Îl văd preocupat de propriile sale probleme - ca oricare alt cetăţean al planetei -, insistent atunci când e cazul, indiferent, dacă nu are nici un interes.
Fatalismul care i se atribuie este, într-o mai mare măsură, o imagine fabricată, printr-un anumit concurs de împrejurări, nu neapărat răuvoitor - versuri, cântece -, decât o realitate.
Lipsa de curaj - care i se impută! - este o reacţie adecvată, prevăzătoare, la condiţiile mereu schimbătoare - ultimele două secole n-au fost chiar... stabile acolo -, decât o laşitate.
Incapacitatea de a lua deciziile strategice potrivite – asta este, cred, o caracteristică mai apropiată de realitate, a românului basarabean.
Deşi avem şi excepţii de la regulă – 27 martie 1918, de exemplu.
Această incapacitate vine din deruta noastră.Derută care ne-a fost cultivată din exterior, prin tehnici de educaţie a maselor, timp de decenii.Derută ai cărei prizonieri mai sunt încă mulţi oameni, cărora le-au fost aplicate, în trecut, acele tehnici de educaţie a maselor - propaganda sovietică -, oameni de care astăzi depind peste trei milioane de destine."
Este unica regulă, conform căreia se desfăşoară întregul joc fără reguli, al maşinaţiunilor dintre reprezentanţii statului şi cei ai marilor afaceri.
Este vorba despre un singur grup de persoane, care utilizează toate instituţiile statului drept acoperire şi, mult mai grav, drept instrument - pentru satisfacerea propriilor scopuri de înavuţire şi putere.
Ne-am putut, astfel, convinge de realitatea prizonieratului a peste trei milioane de cetăţeni, folosiţi la nivel de societate drept scut uman colectiv, pentru interesele personale şi de grup a cel mult câteva mii de persoane, plus membrii familiilor lor, evident.
Chiar şi aceste mii de nouveau-riches, de fapt, sunt servanţi ai câtorva persoane – capii reţelelor care-şi dispută supremaţia în pseudo-statul pe care tot ele l-au perpetuat în respectivele scopuri.
Numele lor de familie sunt bine-cunoscute, iar prenumele lor este, în toate trei cazuri şi în mod fatidic, Vladimir.
În limba slavă, „Vladimir” înseamnă „stăpânitor al lumii”.
Lumea peste care cei trei „Vladimiri” o stăpânesc este o lume a pierderii speranţei, o lume a resemnării totale, cu stări mentale care generează... nu, nu disperare. Dincolo de disperare, ele generează indiferenţa totală.
Aşa este şi majoritatea cvasitotală a cetăţenilor din stânga Prutului – indiferentă."
.........
"Marea problema a discuţiilor despre reunificare, în Republica Moldova, a fost utilizarea acestora în scop electoral, la început de catre PPCD, iar apoi şi de către PL, în scopul capturării unui electorat de aproximativ 10%, “nucleul unionist”, care să reprezinte garanţia accederii liderilor politici în Parlament şi a conectării acestora la resursele şi beneficiile oferite de statul Republica Moldova – tocmai cel despre a cărui integrare în România era vorba.
Avem, deci, un cerc vicios.
Rezolvarea acestuia ţine de elementara voinţă umană, cea care mişcă toate lucrurile înainte, în politică, dar şi în toate celelalte domenii.
PL are şansa coagulării întregului spectru pro-românesc al societăţii, peste 30%, momentan, mult peste cele 10%, pe care această formaţiune a putut conta.
Este vorba despre acţiuni concrete de colaborare, cu partea română, la nivelul faptelor concrete – un parteneriat pentru dezvoltarea Republicii Moldova, însoţit de o strategie adecvată de comunicare, cu întreaga populaţie a republicii.
Nu doar cu etnicii români, deci. În aceste condiţii, reunificarea ţării ar fi un obiectiv realist şi care chiar s-ar putea realiza.
Însă eu mi-am pus mie însumi, şi vă pun şi dumneavoastră, o întrebare. Vrea PL, sau PNL – Vitalia Pavlicenco, sau alţi politicieni, în realitate sa realizeze unificarea?
Vor aceşti oameni, în realitate, să renunţe la puterea pe care un stat separat de România le-o oferă?
Au aceşti oameni disponibilitatea şi curajul să vorbească unei societăţi despre reunificare, s-o convingă, şi să acţioneze până la capăt? Eu unul, nu ştiu. Încă."
................
"Prezenţa cazacilor sosiţi în sudul Republicii Moldova, nu ştiu ce înseamnă “ţinut al găgăuzilor”, din câte cunosc, Republica Moldova este, cel puţin pe hârtie, stat unitar si indivizibil, constituie un fapt care denotă, pe de o parte, incapacitatea cronică - şi voită - a instituţiilor moldovene, cu atribuţiuni în domeniul securităţii naţionale, de a controla situaţia, iar, pe de altă parte, capacitarea Rusiei de a menţine o veche sperietoare, pentru mai multe popoare din fosta URSS, cu rol de... să bată şaua, ca sa priceapă “iapa” moldoveană.
Prezenţa în zonă, a unor persoane şi grupuri, care încearcă să constituie structuri de tip paramilitar, cu elemente de organizare internă şi autoguvernare, care se substituie legilor Republicii Moldova - constituind astfel un atentat la ordinea constituţională - este un ingredient de bază al pregătirii unei noi erupţii a conflictelor interne create în Republica Moldova, de către Moscova şi folosite, de către aceasta din urmă, în propriile interese - ori de câte ori nevoile o impun.
În condiţiile în care aceste persoane şi grupuri au solicitat armament, din raioanele de est ale Republicii Moldova, parte din zona de conflict, în războiul moldo-rus din 1992, poate că evenimentele din sudul Republicii Moldova ar trebui să suscite interes de cercetare şi acţiune - din partea statului român."
..................
"Românul moldovean e un om statornic. Îl văd preocupat de propriile sale probleme - ca oricare alt cetăţean al planetei -, insistent atunci când e cazul, indiferent, dacă nu are nici un interes.
Fatalismul care i se atribuie este, într-o mai mare măsură, o imagine fabricată, printr-un anumit concurs de împrejurări, nu neapărat răuvoitor - versuri, cântece -, decât o realitate.
Lipsa de curaj - care i se impută! - este o reacţie adecvată, prevăzătoare, la condiţiile mereu schimbătoare - ultimele două secole n-au fost chiar... stabile acolo -, decât o laşitate.
Incapacitatea de a lua deciziile strategice potrivite – asta este, cred, o caracteristică mai apropiată de realitate, a românului basarabean.
Deşi avem şi excepţii de la regulă – 27 martie 1918, de exemplu.
Această incapacitate vine din deruta noastră.Derută care ne-a fost cultivată din exterior, prin tehnici de educaţie a maselor, timp de decenii.Derută ai cărei prizonieri mai sunt încă mulţi oameni, cărora le-au fost aplicate, în trecut, acele tehnici de educaţie a maselor - propaganda sovietică -, oameni de care astăzi depind peste trei milioane de destine."