Lui Valeriu Munteanu, despre scop şi mijloace
“Manifestarea prin jocurile machiavelice practicate a dispreţului faţă de votul exteriorizat al alegătorilor de încredinţare unor partide politice să formeze fracţiuni parlamentare urmează a fi eradicat, excluzând posibilitatea creării fracţiunilor parlamentare după expirarea termenului prevăzut de legislaţie”
Această frază este selectată din argumentarea necesităţii unei legi care ar interzice formarea fracţiunilor politice mai târziu de 10 zile de la formarea parlamentului, dată de autorul proiectului/iniţiativei, Valeriu Munteanu, pentru tribuna.md. Ca printre altele, potrivit opiniei publice, şi celei a gânditorilor politici autohtoni, acest proiect de lege este orientat în coastele socialiştilor, care la moment mai au nevoie de un deputat pentru a-şi crea propria fracţiune parlamentară.
Dar să revenim la ale noastre! Ca gânditor politic, Niccolo Machiavelli, sa făcut celebru prin “inaugurarea noii sfere de judecată a acţiunilor politice, dincolo de sfera moralei individuale” (Sever Gulea, recenzie la cartea “Întuneric la amiază”, Arthur Koestler”). Tot el este şi autorul celebrului citat “Scopul scuză mijloacele”, iar în percepţia politică contemporană, termenul “machiavelic” sau “politică machiavelistă” presupune lipsa de scrupule în politică. Adică, politicianul, sau formaţiunea politică este în stare de orice, pentru a-şi atinge scopul.
Dacă ar fi să facem o paralelă la politică noastră, moldovenească, putem observa, cu uşurinţă, că machiavelice, mai degrabă, devin formaţiunile politice care au ca obiectiv principal distrugerea oponenţilor politici pe toate fronturile, politic, ideologic, media, legal, etc. Uneori, analizând acţiunile unor astfel de formaţiuni, putem observa uşor majoritatea “mijloacelor” folosite pentru a-şi atinge “scopurile” perfide.
Astfel, dacă este să revin la fraza “Manifestarea prin jocurile machiavelice practicate…” pot constata cu uşurinţă că autorul acesteia a arătat la paiul din ochiul vecinului fără ca să observe bârna din propriul ochi. Oare despre ce jocuri machiavelice poate vorbi un om care taie ca în varză în opoziţie, fără nici o stăpânire de sine. Oare formaţiunea politică pe care dumneavoastră o reprezentaţi nu este acea formaţiune care s-a făcut remarcată prin şantajul politic deschis, autoare a diferitor legi care au menirea să “şteargă” PCRM-ul ca Partid Politic, şi să îngroape alte formaţiuni din flangul stâng? Interesant, oare “aşii” din mânicile lui Mihai Ghimpu nu sunt şi ei nişte “mijloace” orientate la atingerea unui “scop”?
Dacă ar fi să ne ţinem de principiile liberal-democrate de constituire a statului, atunci cred că ar trebui să ştiţi că orice formaţiune, sau partid politic, are dreptul la existenţă, iar puterea politică se obţine prin concurenţă cinstită. Menţinerea puterii politice, însă, se face prin instituirea încrederii alegătorilor în formaţiunea politică care se află la putere. Cu alte cuvinte, dacă activezi în folosul societăţii, aceasta te va mai alege, dacă nu, asta e. Principiile liberale, domnilor PL-işti nu presupun nimicirea partidelor opozante, pentru a-ţi asigura continuitatea puterii politice la infinit.
P.S.
În ce priveşte “scopul scuză mijloacele”, Niccolo Machiavelli sa referit la un alt tip de scop. Nu la cel liberal. Citatul complet este cam aşa “Scopul scuză mijloacele, atunci când este vorba de un scop de stat, dar nu unul perfid, personal”.
Această frază este selectată din argumentarea necesităţii unei legi care ar interzice formarea fracţiunilor politice mai târziu de 10 zile de la formarea parlamentului, dată de autorul proiectului/iniţiativei, Valeriu Munteanu, pentru tribuna.md. Ca printre altele, potrivit opiniei publice, şi celei a gânditorilor politici autohtoni, acest proiect de lege este orientat în coastele socialiştilor, care la moment mai au nevoie de un deputat pentru a-şi crea propria fracţiune parlamentară.
Dar să revenim la ale noastre! Ca gânditor politic, Niccolo Machiavelli, sa făcut celebru prin “inaugurarea noii sfere de judecată a acţiunilor politice, dincolo de sfera moralei individuale” (Sever Gulea, recenzie la cartea “Întuneric la amiază”, Arthur Koestler”). Tot el este şi autorul celebrului citat “Scopul scuză mijloacele”, iar în percepţia politică contemporană, termenul “machiavelic” sau “politică machiavelistă” presupune lipsa de scrupule în politică. Adică, politicianul, sau formaţiunea politică este în stare de orice, pentru a-şi atinge scopul.
Dacă ar fi să facem o paralelă la politică noastră, moldovenească, putem observa, cu uşurinţă, că machiavelice, mai degrabă, devin formaţiunile politice care au ca obiectiv principal distrugerea oponenţilor politici pe toate fronturile, politic, ideologic, media, legal, etc. Uneori, analizând acţiunile unor astfel de formaţiuni, putem observa uşor majoritatea “mijloacelor” folosite pentru a-şi atinge “scopurile” perfide.
Astfel, dacă este să revin la fraza “Manifestarea prin jocurile machiavelice practicate…” pot constata cu uşurinţă că autorul acesteia a arătat la paiul din ochiul vecinului fără ca să observe bârna din propriul ochi. Oare despre ce jocuri machiavelice poate vorbi un om care taie ca în varză în opoziţie, fără nici o stăpânire de sine. Oare formaţiunea politică pe care dumneavoastră o reprezentaţi nu este acea formaţiune care s-a făcut remarcată prin şantajul politic deschis, autoare a diferitor legi care au menirea să “şteargă” PCRM-ul ca Partid Politic, şi să îngroape alte formaţiuni din flangul stâng? Interesant, oare “aşii” din mânicile lui Mihai Ghimpu nu sunt şi ei nişte “mijloace” orientate la atingerea unui “scop”?
Dacă ar fi să ne ţinem de principiile liberal-democrate de constituire a statului, atunci cred că ar trebui să ştiţi că orice formaţiune, sau partid politic, are dreptul la existenţă, iar puterea politică se obţine prin concurenţă cinstită. Menţinerea puterii politice, însă, se face prin instituirea încrederii alegătorilor în formaţiunea politică care se află la putere. Cu alte cuvinte, dacă activezi în folosul societăţii, aceasta te va mai alege, dacă nu, asta e. Principiile liberale, domnilor PL-işti nu presupun nimicirea partidelor opozante, pentru a-ţi asigura continuitatea puterii politice la infinit.
P.S.
În ce priveşte “scopul scuză mijloacele”, Niccolo Machiavelli sa referit la un alt tip de scop. Nu la cel liberal. Citatul complet este cam aşa “Scopul scuză mijloacele, atunci când este vorba de un scop de stat, dar nu unul perfid, personal”.