Vocea Germaniei

România   Cîtă nevoie are România de Moscova...
       
Multe din articolele apărute în presa din Germania despre situaţia din România incită la reflecţii şi pun cititorul pe gînduri.Este şi cazul unei recente corespondenţe despre subita simpatie a Moscovei faţă de Bucureşti.
 
Incontestabil, vizibilitatea României în occident a crescut exponenţial de cînd USL a preluat puterea, dar tot exponenţial s-a deteriorat imaginea ţării.
 
Însă nu din pricina unor sprijinitori necondiţionaţi ai lui Traian Băsescu, cei care în "loialitatea lor nemărginită" faţă de preşedintele suspendat ar fi făcut presei „străine” declaraţii rău voitoare la adresa noului guvern. Nici din cauza unor români resentimentari, plecaţi demult peste hotare, care ar fi pierdut contactul cu realitatea românească şi ar fi porniţi doar să ponegrească ţara. Şi nici datorită unor ziarişti „prost informaţi” care scriu ce le trece prin cap şi habar nu au de ce se întîmplă în ţinuturile carpato-danubiene.
 
În satul global în care trăim, şi curăţenia şi murdăria, şi respectul faţă de valorile democraţiei şi ale statului de drept şi călcarea lor în picioare se văd cu ochiul liber în ograda vecinilor. Scandalurile şi disputele înfocate, răfuielile, altercaţiile răzbat dincolo de zidul casei. Mai ales cînd casa face parte dintr-o aşezare în care porţile şi uşile nu sunt ferecate, iar ferestrele nu au perdelele trase.
 
Ceea ce corespondenţii şi analiştii politici "din apus" relatează din şi despre România coincide aproape întru totul cu ceea ce spiritele lucide şi capetele luminate din ţară au de spus despre mersul treburilor cetăţii. Care actualmente este nu doar mai strîmb ca niciodată de la mineriade încoace, ci - iată - culege laudele Moscovei, ceea ce nimeni dintre cei care doresc binele României, nu şi-ar fi dorit.
 
Or, cum avea să treacă neobservată în Europa şi această nouă performanţă a USL?
 
Deunăzi, în FRANKFURTER ALLGEMEINE ZEITUNG, sub titlul „Laude din partea Moscovei”, Karl-Peter Schwarz îşi continuă cronica românească, un fel de jurnal de război, ţinut la zi, pe marginea cîmpului de luptă pe care se înfruntă de-o parte, cuplul Ponta-Antonescu, dirijat din umbră de Voiculescu, şi de cealaltă, preşedintele suspendat Traian Băsescu. În aceste din urmă zile şi săptămîni, Karl-Peter Schwarz nu este singurul observator şi analist al întîmplărilor care au creat perplexitate în cancelariile europene, nedumeriri în opinia publică, consternare şi chiar revoltă în rîndul celor familiarizaţi cu realităţile româneşti.
 
Corespondentul cotidianului FRANKFURTER ALLGEMEINE ZEITUNG este însă unul dintre puţinii care contextualizează istoric şi geopolitic involuţia ţării sub guvernul Ponta: România se află pe linia de frontieră dintre acea parte a Europei în care schimbarea unui guvern se petrece prin procedee democratice şi acea parte unde lucrurile nu se mai petrec la fel. Prin preluarea puterii de către Ponta şi Antonescu, această frontieră a fost împinsă spre vest. Iar în timp ce în apus şi prietenii social-democraţi ai lui Ponta se distanţează de politica sa, lovitura de stat, calculată la rece, săvîrşită de USL cu ajutorul ordonanţelor de urgenţă şi al încălcării statului de drept este nu doar sprijinită de Moscova, ci alimentată din plin cu recomandări detaliate.
 
Toate, prin intermediul postului guvernamental Vocea Rusiei, care laudă USL pentru abandonarea atitudinii defetiste, considerînd implicit, drept eronată conformarea Bucureştiului la presiunile Bruxelles-ului, acceptarea „cvorumului” la referendum. Dar astfel au fost date la iveală limitele atitudinii servile faţă de instituţiile europene. Vocea Rusiei recomandă reluarea referendumului, constată că abţinerea de la vot a cetăţenilor de etnie maghiară ar demonstra că Viktor Orban îşi exercită controlul asupra unei bune părţi a cetăţenilor României. Iar acestă „imixtiune” străină în treburile interne ale României ar fi un argument greu în favoarea validării de către Curtea Constituţională a referendumului.
 
Sunt detalii încărcate de semnificaţii şi consecinţe, care nu scapă spiritului de observaţie şi analiză al ziaristului german, la fel cum nici angajamentul lui Băsescu în favoarea staţionării scutului anti-rachetă american, pe teritoriul României, nu este lipsit de o importanţă strategică. La tot ceea ce alimentează aversiunea Moscovei faţă de preşedintele suspendat se mai adaugă şi pledoaria acestuia pentru primirea Republicii Moldova în Uniunea Europeană.
 
Că măsurile adoptate în regim de urgenţă de USL nu pot fi decît pe placul Moscovei se deduce şi din înlocuirea, de către preşedintele interimar Antonescu, a consilierilor în materie de securitate politică şi militară cu slujbaşi din anturajul propriu.
 
Mai mult încă, pătruns de înţeleptele sfaturi ale Moscovei, Antonescu a făcut la postul TV Antena 3 un raţionament pe cît de bizar, pe atît de perfid: dacă Băsescu nu ar fi fost demis, la toamnă ar fi existat pericolul izbucnirii unor violenţe sociale.
 
Toamna, însă, încă nu a sosit, poate riposta din bun simţ, cititorul articolului. Iar dacă lectura corespondenţei lui Karl-Peter Schwarz o face un cititor familiarizat cu cultura României, laudele aduse de Moscova noii puteri de la Bucureşti îl vor trimite cu gîndul la des citatele versuri eminesciene: Dacă port cu uşurinţă şi cu zîmbet a lor ură/ Laudele lor desigur m-ar mîhni peste măsură.
 
Numai de îmbrăţişarea Moscovei nu avea nevoie România, acum…