Vocea Rusiei
"Referendumul de duminică are două rezultate. Primul, cel evident, se referă la Traian Băsescu şi este incert. Al doilea, cel mai puţin evident, se referă faptul că România nu mai este condusă de la Bucureşti. Premierul ungar, Viktor Orban a devenit persoana-cheie în politica românească şi pare a deţine controlul asupra votului unui număr impresionant de cetăţeni români.
Evit în mod special să folosesc sintagma „cetăţeni români de etnie maghiară” pentru că absenteismul din Ardeal nu poate fi explicat doar prin neparticiparea la vot a maghiarilor etnici. Realitatea nu poate fi negată: un număr impresionant de români a decis să urmeze recomandările politice ale premierului maghiar. Viktor Orban a reuşit performanţa de a controla viitorul politic al întregii Românii, nu doar a unei enclave etnice din interiorul ţării. În mod normal, pe românii de rând şi pe anumite structuri ale statului român ar trebui să-i preocupe preţul cu care Traian Băsescu a cumpărat sprijinul liderului maghiar. Cei care consideră că Viktor Orban i-a oferit sprijinul fără a obţine nimic în schimb sunt extrem de naivi.
Liderul de la Budapesta nu poate fi considerat unicul „responsabil” pentru situaţia în care referendumul are dificultăţi în procesul de validare. Liderii USL au făcut câteva erori serioase, dar principala eroare a fost şi rămâne spiritul de non-combat de care dau dovadă reprezentanţii opoziţiei. Dacă referendumul s-ar fi petrecut cu liste electorale actualizate, s-ar fi desfăşurat pe parcursul a două zile sau ar fi rezistat presiunilor externe în privinţa cvorumului, atunci Traian Băsescu ar fi fost demis.
Echipa de la USL mai are şanse reale să-l demită pe Traian Băsescu, dar pentru a reuşi trebuie să acţioneze în forţă şi să renunţe la comportamentul defetist. Alternativ, nu au decât să se delecteze cu „coabitarea” cu un preşedinte care i-a declarat „puşcăriabili” şi să irosească imensul capital de susţinere populară pe care l-au acumulat în această perioadă. Imixtiunea externă ar putea fi invocată pentru a justifica validarea referendumului de CCR chiar şi în lipsă de cvorum. Parlamentul poate decide repetarea referendumului pentru atingerea cvorumului. Până la urmă, există şi opţiunea organizării unor proteste de stradă. Dacă politicienii USL nu vor face nimic şi se vor complace cu ideea „coabitării”, suportul popular de care beneficiază astăzi, va dispărea foarte rapid. Sprijinul electoral pe care îl au se datorează aproape în exclusivitate resentimentelor pe care alegătorii îl au faţă de Traian Băsescu. Dacă USL refuză să demonstreze electoratului că este dispus să lupte până la capăt, atunci toate simpatiile negative ale electoratului se vor canaliza spre o altă forţă politică dispusă să-ţi asume rolul de „inamic implacabil” al regimului Băsescu. Trebuie luat în calcul posibilitatea ca acest electorat frustrat şi trădat de „pacifiştii” de la USL poate ajunge la concluzia că trebuie susţinută o forţă politică mult mai radicală, iar istoria demonstrează că asemenea forţe pot apărea pe scena politică la momentele cele mai nepotrivite.
Oricare ar fi rezultatele finale ale referendumului, este clar că societatea românească va rămâne divizată în continuare, iar polarizarea politică va creşte. Dificultăţile economice „importate” din Uniunea Europeană vor face ca gradul de insatisfacţie faţă de clasa politică să devină din ce în ce mai mare. O populaţie dezamăgită şi radicalizată din punct de vedere politic poate crea probleme majore pentru toate partidele politice.
Comportamentul liderilor USL va arăta dacă ei sunt dispuşi să trădeze încrederea şi speranţele electoratului propriu sau dacă îşi vor asuma riscurile şi beneficiile unei lupte politice până la capăt. Din punct de vedere politic, juridic şi moral, USL dispune de multe opţiuni în vederea continuării luptei politice şi toată problema ţine exclusiv de calităţile volitive ale liderilor acestei formaţiuni politice. Dacă nu o vor continua lupta, alegătorii români vor trebui să se obişnuiască cu ideea că soarta lor depinde nu de votul popular, ci de deciziile luate de Traian Băsescu şi Viktor Orban."
- Acum devine cat se poate de clar cine sta in spatele loviturii de stat din Romania!
Evit în mod special să folosesc sintagma „cetăţeni români de etnie maghiară” pentru că absenteismul din Ardeal nu poate fi explicat doar prin neparticiparea la vot a maghiarilor etnici. Realitatea nu poate fi negată: un număr impresionant de români a decis să urmeze recomandările politice ale premierului maghiar. Viktor Orban a reuşit performanţa de a controla viitorul politic al întregii Românii, nu doar a unei enclave etnice din interiorul ţării. În mod normal, pe românii de rând şi pe anumite structuri ale statului român ar trebui să-i preocupe preţul cu care Traian Băsescu a cumpărat sprijinul liderului maghiar. Cei care consideră că Viktor Orban i-a oferit sprijinul fără a obţine nimic în schimb sunt extrem de naivi.
Liderul de la Budapesta nu poate fi considerat unicul „responsabil” pentru situaţia în care referendumul are dificultăţi în procesul de validare. Liderii USL au făcut câteva erori serioase, dar principala eroare a fost şi rămâne spiritul de non-combat de care dau dovadă reprezentanţii opoziţiei. Dacă referendumul s-ar fi petrecut cu liste electorale actualizate, s-ar fi desfăşurat pe parcursul a două zile sau ar fi rezistat presiunilor externe în privinţa cvorumului, atunci Traian Băsescu ar fi fost demis.
Echipa de la USL mai are şanse reale să-l demită pe Traian Băsescu, dar pentru a reuşi trebuie să acţioneze în forţă şi să renunţe la comportamentul defetist. Alternativ, nu au decât să se delecteze cu „coabitarea” cu un preşedinte care i-a declarat „puşcăriabili” şi să irosească imensul capital de susţinere populară pe care l-au acumulat în această perioadă. Imixtiunea externă ar putea fi invocată pentru a justifica validarea referendumului de CCR chiar şi în lipsă de cvorum. Parlamentul poate decide repetarea referendumului pentru atingerea cvorumului. Până la urmă, există şi opţiunea organizării unor proteste de stradă. Dacă politicienii USL nu vor face nimic şi se vor complace cu ideea „coabitării”, suportul popular de care beneficiază astăzi, va dispărea foarte rapid. Sprijinul electoral pe care îl au se datorează aproape în exclusivitate resentimentelor pe care alegătorii îl au faţă de Traian Băsescu. Dacă USL refuză să demonstreze electoratului că este dispus să lupte până la capăt, atunci toate simpatiile negative ale electoratului se vor canaliza spre o altă forţă politică dispusă să-ţi asume rolul de „inamic implacabil” al regimului Băsescu. Trebuie luat în calcul posibilitatea ca acest electorat frustrat şi trădat de „pacifiştii” de la USL poate ajunge la concluzia că trebuie susţinută o forţă politică mult mai radicală, iar istoria demonstrează că asemenea forţe pot apărea pe scena politică la momentele cele mai nepotrivite.
Oricare ar fi rezultatele finale ale referendumului, este clar că societatea românească va rămâne divizată în continuare, iar polarizarea politică va creşte. Dificultăţile economice „importate” din Uniunea Europeană vor face ca gradul de insatisfacţie faţă de clasa politică să devină din ce în ce mai mare. O populaţie dezamăgită şi radicalizată din punct de vedere politic poate crea probleme majore pentru toate partidele politice.
Comportamentul liderilor USL va arăta dacă ei sunt dispuşi să trădeze încrederea şi speranţele electoratului propriu sau dacă îşi vor asuma riscurile şi beneficiile unei lupte politice până la capăt. Din punct de vedere politic, juridic şi moral, USL dispune de multe opţiuni în vederea continuării luptei politice şi toată problema ţine exclusiv de calităţile volitive ale liderilor acestei formaţiuni politice. Dacă nu o vor continua lupta, alegătorii români vor trebui să se obişnuiască cu ideea că soarta lor depinde nu de votul popular, ci de deciziile luate de Traian Băsescu şi Viktor Orban."
- Acum devine cat se poate de clar cine sta in spatele loviturii de stat din Romania!