Comunism egal nazism, egal totalitarism
Dezbaterea din Parlamentul de la Chişinău asupra proiectului de lege pentru condamnarea nazismului a ajuns în impas: iniţiatorii comunişti nu vor să condamne şi comunismul alături de nazism.
Nici nu avea cum să fie altfel, însă semnul egalităţii dintre nazism şi comunism cu greu mai poate fi pus la îndoială.
Nazismul şi comunismul sunt două viziuni de organizare totalitară a statului. Totalitarismul este ideologia politică prin care este acceptat un singur partid politic, iar acest unic partid politic decide asupra tuturor aspectelor societăţii. Partidul-stat stabileşte cât şi ce trebuie să mănânce cetăţenii, stabileşte ce haine sunt potrivite cu morala publică şi tot aşa mai departe. Un partid-stat nu se poate menţine la putere fără să identifice şi să combată un duşman, care de cele mai multe ori se găseşte atât în interiorul societăţii, cât şi în afara ei. De aici rezultă un război permanent cu propriul popor şi o tendinţă de agresivitate externă.
Atât regimul comunist din Uniunea Sovietică, cât şi regimul nazist din Germania lui Hitler se încadrează perfect în descrierea regimurilor totalitare. Singura diferenţă dintre Uniunea Sovietică şi Germania nazistă este că una din aceste ţări a pierdut războiul. În Germania lui Hitler era permis un singur partid, Partidul Naţional Socialist al Muncitorilor Germani, în Uniunea Sovietică era permis doar Partidul Comunist. Naziştii şi comuniştii au exercitat un control total asupra cetăţenilor din cele două ţări. În Germania nazistă duşmanul era de rasă, identificat în rândurile evreilor. În Uniunea Sovietică duşmanul era de clasă, identificat în burghezi şi culaci. Germania nazistă i-a executat pe evrei în lagăre de exterminare, Uniunea Sovietică şi-a executat o parte din duşmani cu un glonţ în ceafă, restul au fost exterminaţi în Gulag.
În ceea ce priveşte responsabilitatea pentru cel de-al Doilea Război Mondial, teoria sovietică este cât se poate de şubredă. Data oficială a intrării în război a Uniunii Sovietice este considerată 22 iunie 1941, ziua în care s-a declanşat atacul Germaniei naziste. Însă de la data oficială a izbucnirii războiului - 1 septembrie 1939 - până la 22 iunie 1941, vreme de aproape doi ani de zile, Uniunea Sovietică a invadat Finlanda, Estonia, Letonia, Lituania şi a ocupat Basarabia. Istoricii ruşi desemnează această perioadă drept una de neutralitate, însă în realitate Uniunea Sovietică s-a aflat în stare de război cu toţi vecinii de la graniţa sa de vest. Agresivitatea Uniunii Sovietice nu a fost cu nimic mai prejos decât agresivitatea Germaniei naziste.
Deputaţii comunişti de la Chişinău ar trebui să citească mai mult şi să renunţe la denumirea care aminteşte de nenumărate crime. Nazismul trebuie condamnat prin lege la pachet cu comunismul, ambele ideologii au fost la fel de ucigaşe în secolul al XX-lea. Aritmetica mormanelor de cadavre lăsate în urmă de nazişti şi comunişti este inutilă, tot ce putem face este să nu permitem revenirea la astfel de epoci întunecate.
Nici nu avea cum să fie altfel, însă semnul egalităţii dintre nazism şi comunism cu greu mai poate fi pus la îndoială.
Nazismul şi comunismul sunt două viziuni de organizare totalitară a statului. Totalitarismul este ideologia politică prin care este acceptat un singur partid politic, iar acest unic partid politic decide asupra tuturor aspectelor societăţii. Partidul-stat stabileşte cât şi ce trebuie să mănânce cetăţenii, stabileşte ce haine sunt potrivite cu morala publică şi tot aşa mai departe. Un partid-stat nu se poate menţine la putere fără să identifice şi să combată un duşman, care de cele mai multe ori se găseşte atât în interiorul societăţii, cât şi în afara ei. De aici rezultă un război permanent cu propriul popor şi o tendinţă de agresivitate externă.
Atât regimul comunist din Uniunea Sovietică, cât şi regimul nazist din Germania lui Hitler se încadrează perfect în descrierea regimurilor totalitare. Singura diferenţă dintre Uniunea Sovietică şi Germania nazistă este că una din aceste ţări a pierdut războiul. În Germania lui Hitler era permis un singur partid, Partidul Naţional Socialist al Muncitorilor Germani, în Uniunea Sovietică era permis doar Partidul Comunist. Naziştii şi comuniştii au exercitat un control total asupra cetăţenilor din cele două ţări. În Germania nazistă duşmanul era de rasă, identificat în rândurile evreilor. În Uniunea Sovietică duşmanul era de clasă, identificat în burghezi şi culaci. Germania nazistă i-a executat pe evrei în lagăre de exterminare, Uniunea Sovietică şi-a executat o parte din duşmani cu un glonţ în ceafă, restul au fost exterminaţi în Gulag.
În ceea ce priveşte responsabilitatea pentru cel de-al Doilea Război Mondial, teoria sovietică este cât se poate de şubredă. Data oficială a intrării în război a Uniunii Sovietice este considerată 22 iunie 1941, ziua în care s-a declanşat atacul Germaniei naziste. Însă de la data oficială a izbucnirii războiului - 1 septembrie 1939 - până la 22 iunie 1941, vreme de aproape doi ani de zile, Uniunea Sovietică a invadat Finlanda, Estonia, Letonia, Lituania şi a ocupat Basarabia. Istoricii ruşi desemnează această perioadă drept una de neutralitate, însă în realitate Uniunea Sovietică s-a aflat în stare de război cu toţi vecinii de la graniţa sa de vest. Agresivitatea Uniunii Sovietice nu a fost cu nimic mai prejos decât agresivitatea Germaniei naziste.
Deputaţii comunişti de la Chişinău ar trebui să citească mai mult şi să renunţe la denumirea care aminteşte de nenumărate crime. Nazismul trebuie condamnat prin lege la pachet cu comunismul, ambele ideologii au fost la fel de ucigaşe în secolul al XX-lea. Aritmetica mormanelor de cadavre lăsate în urmă de nazişti şi comunişti este inutilă, tot ce putem face este să nu permitem revenirea la astfel de epoci întunecate.