Dacă nu ştii ruseşte, nu eşti patriot moldovan!
Bogată e grădina Ta, Doamne, în care vieţuiesc paşnic fel de fel de fosile şi care se înmulţesc sporind densitatea de nebuni la kilometrul pătrat!
... Nu e noutate, din păcate, că fel de fel de „bâlbâiţi cu gura strâmba” (expresia lui Eminescu) au vrut, vor, iar unii chiar au reuşit să devină „stăpânii astei naţii” spulberată de Dumnezeu şi Istorie între Munţi şi Mare. Fenomenul miraculos al transformării maimuţei în om şi a românului în moldovean etnic, pursânge, cel mai bine se observă aici, între Prut şi Nistru. Un rol deosebit în promovarea respectivului fenomen îl au televiziunile, în special cele de ştiri, cu reporteri şi reporteriţe care nĂ vorbĂsc curat pĂ românĂşte, inclusiv ŞI atunci când nu li se prea PRIMEŞTĂ, NECĂTÂND la aceea că se STĂRUIE să nĂ anunţe REGULAT că afară TĂMPĂRATURA a ajuns la câtĂva gradĂ plus dĂ căldură...
Asemenea vorbitori dĂ limba română, cărora li se PRIMEŞTĂ bine reportajele, se simt foarte confortabil alături - la modul fizic chiar! - de moldoveni hultuiţi (româneşte: altoiţi) care, când sunt numiţi români, sar ca muşcaţi de şarpe şi li se tulbură ochii ca la o vacă a făta. Nu dau pilde şi nume concrete, şi cititorii înţeleg de ce. Apa în care ei se simt ca peştele se numeşte anonimatul, lumea virtuală, dar şi blogosfera, evident. Aceştia au bloguri, ei se numesc pe sine bloggeri, iar blogurile lor sunt găzduite de site-urile televiziunilor cu kappa...
... Parcă am spus cam totul ce trebuia să spun pentru ca cititorului să-i fie clar ceea ce va urma mai departe. Iar mai departe urmează iată ce. Pe site-ul unei televiziuni care mai întâi spune apoi gândeşte, un moldovănaş dintre acei hultuiţi a publicat nu demult „criteriile” după care un moldovean poate fi... deosebit de un român. Şi asta pe bune, la modul serios. Potrivit individului în chestiune, „o persoană este moldovan(că) după naţionalitate în următoarele circumstanţe” – şi enumeră... „circumstanţele” primele fiind („după origine”) - „dacă părinţii sânt moldoveni etnici; dacă tatăl este moldovan etnic; dacă mama este moldovancă etnică...” s.a.m.d. Mai departe e şi mai interesant, mai interesant decât „dacă mama este moldovancă etnică” (Doamne, oare ce „fiinţă etnică” l-a adus pe lume pe acest… moldovan etnic?). Aşadar, „o persoană este moldovan după naţionalitate” dacă... – fiţi atenţi, iubiţi... moldoveni etnici şi neetnici! – dacă persoana recunoaşte „...că strămoşii noştri vorbeau limba moldovenească şi că limba de stat a Republicii Moldova este moldovenească”! Aţi prins firul? Asta însă nu e tot, iubite cititorule, ai răbdare şi citeşte mai departe: o persoană e moldovan etnic „dacă persoana în cauză sau urmaşii săi direcţi posedă limba rusă sau altă limbă slavă la nivel uzual. Această condiţie este valabilă numai pentru cetăţenii Republicii Moldova”. Adică, ni se sugerează insistent, dacă un cetăţean al R. Moldova „nu posedă limba rusă sau o altă limbă slavă” nu e moldovean!!! Dar nici asta nu e totul, urmează „cireşica de pe tort”: „o persoană este moldovan după naţionalitate dacă... nu acceptă nici una din versiunile de provenienţă română a moldovenilor”! Asta-i! Am ajuns unde trebuie!
Aşadar, haideţi să rezumăm: dacă o persoană vorbeşte limba română, dar „nu posedă limba rusă sau o altă limbă slavă”, iar pe deasupra mai admite „provenienţa română a moldovenilor” nu este moldovan! Iar dacă nu e moldovan înseamnă că nu iubeşte R. Moldova, nu este statalist, este unionist, fascist, xenofob, vrea unire cu România, „circumstanţe” din care reiese că asemenea indivizi trebuie daţi pe mâna legii, izolaţi de moldovenii etnici curaţi... Potrivit acestor „circumstanţe”, moldoveni adevăraţi sunt alde Reşetnicov, Petrenco, Mişin, Reidman, Demideţki, într-un cuvânt cei care ştiu limba rusă sau o altă limbă slavă, nu admit versiunea provenienţei române a moldovenilor, lucrează la o televiziune cu kappa, sunt invitaţii ei permanenţi sau blogurile lor sunt găzduite de site-urile respectivei televiziuni.
Dacă cineva crede că acest material bate indirect şi în I. Dodon are dreptate. Apropo, de I. Dodon depinde alegerea viitorului preşedinte al R. Moldova... A unui preşedinte care să fie patriot moldovan, fireşte...
Constantin Tănase
... Nu e noutate, din păcate, că fel de fel de „bâlbâiţi cu gura strâmba” (expresia lui Eminescu) au vrut, vor, iar unii chiar au reuşit să devină „stăpânii astei naţii” spulberată de Dumnezeu şi Istorie între Munţi şi Mare. Fenomenul miraculos al transformării maimuţei în om şi a românului în moldovean etnic, pursânge, cel mai bine se observă aici, între Prut şi Nistru. Un rol deosebit în promovarea respectivului fenomen îl au televiziunile, în special cele de ştiri, cu reporteri şi reporteriţe care nĂ vorbĂsc curat pĂ românĂşte, inclusiv ŞI atunci când nu li se prea PRIMEŞTĂ, NECĂTÂND la aceea că se STĂRUIE să nĂ anunţe REGULAT că afară TĂMPĂRATURA a ajuns la câtĂva gradĂ plus dĂ căldură...
Asemenea vorbitori dĂ limba română, cărora li se PRIMEŞTĂ bine reportajele, se simt foarte confortabil alături - la modul fizic chiar! - de moldoveni hultuiţi (româneşte: altoiţi) care, când sunt numiţi români, sar ca muşcaţi de şarpe şi li se tulbură ochii ca la o vacă a făta. Nu dau pilde şi nume concrete, şi cititorii înţeleg de ce. Apa în care ei se simt ca peştele se numeşte anonimatul, lumea virtuală, dar şi blogosfera, evident. Aceştia au bloguri, ei se numesc pe sine bloggeri, iar blogurile lor sunt găzduite de site-urile televiziunilor cu kappa...
... Parcă am spus cam totul ce trebuia să spun pentru ca cititorului să-i fie clar ceea ce va urma mai departe. Iar mai departe urmează iată ce. Pe site-ul unei televiziuni care mai întâi spune apoi gândeşte, un moldovănaş dintre acei hultuiţi a publicat nu demult „criteriile” după care un moldovean poate fi... deosebit de un român. Şi asta pe bune, la modul serios. Potrivit individului în chestiune, „o persoană este moldovan(că) după naţionalitate în următoarele circumstanţe” – şi enumeră... „circumstanţele” primele fiind („după origine”) - „dacă părinţii sânt moldoveni etnici; dacă tatăl este moldovan etnic; dacă mama este moldovancă etnică...” s.a.m.d. Mai departe e şi mai interesant, mai interesant decât „dacă mama este moldovancă etnică” (Doamne, oare ce „fiinţă etnică” l-a adus pe lume pe acest… moldovan etnic?). Aşadar, „o persoană este moldovan după naţionalitate” dacă... – fiţi atenţi, iubiţi... moldoveni etnici şi neetnici! – dacă persoana recunoaşte „...că strămoşii noştri vorbeau limba moldovenească şi că limba de stat a Republicii Moldova este moldovenească”! Aţi prins firul? Asta însă nu e tot, iubite cititorule, ai răbdare şi citeşte mai departe: o persoană e moldovan etnic „dacă persoana în cauză sau urmaşii săi direcţi posedă limba rusă sau altă limbă slavă la nivel uzual. Această condiţie este valabilă numai pentru cetăţenii Republicii Moldova”. Adică, ni se sugerează insistent, dacă un cetăţean al R. Moldova „nu posedă limba rusă sau o altă limbă slavă” nu e moldovean!!! Dar nici asta nu e totul, urmează „cireşica de pe tort”: „o persoană este moldovan după naţionalitate dacă... nu acceptă nici una din versiunile de provenienţă română a moldovenilor”! Asta-i! Am ajuns unde trebuie!
Aşadar, haideţi să rezumăm: dacă o persoană vorbeşte limba română, dar „nu posedă limba rusă sau o altă limbă slavă”, iar pe deasupra mai admite „provenienţa română a moldovenilor” nu este moldovan! Iar dacă nu e moldovan înseamnă că nu iubeşte R. Moldova, nu este statalist, este unionist, fascist, xenofob, vrea unire cu România, „circumstanţe” din care reiese că asemenea indivizi trebuie daţi pe mâna legii, izolaţi de moldovenii etnici curaţi... Potrivit acestor „circumstanţe”, moldoveni adevăraţi sunt alde Reşetnicov, Petrenco, Mişin, Reidman, Demideţki, într-un cuvânt cei care ştiu limba rusă sau o altă limbă slavă, nu admit versiunea provenienţei române a moldovenilor, lucrează la o televiziune cu kappa, sunt invitaţii ei permanenţi sau blogurile lor sunt găzduite de site-urile respectivei televiziuni.
Dacă cineva crede că acest material bate indirect şi în I. Dodon are dreptate. Apropo, de I. Dodon depinde alegerea viitorului preşedinte al R. Moldova... A unui preşedinte care să fie patriot moldovan, fireşte...
Constantin Tănase
Tanase, la inaltime,....ca de obicei
Tănase a făcut o sinteză a forumului :)
Am inteles. Ca sa fiu moldovean, trebuie sa graiasc cu akshant rasasc. Si sa trantesc un "blia" ici si colo.
În R. Moldova rusofonii îi alungă pe moldoveni în România.
05.03.0212
În loc să înveţe limba oficială a acestei ţări şi să se integreze în viaţa ei culturală, minoritatea rusofonă din R. Moldova îi alungă pe băştinaşi peste Prut cu lozinca „Geanta, gara, Bucureşti!”.
În R. Moldova, zilele de odihnă sunt o perioadă de maximă turbulenţă politică. Sâmbătă, la Chişinău, în PMAN ies comuniştii lui Voronin, iar duminică - comuniştii lui Roşca. Şi la Bălţi, „capitala nordică a R. Moldova”, cum le place unora să zică, s-au trezit spiritele protestatare comuniste. Drept răspuns la marşul unui grup de unionişti, reprezentanţi ai Platformei civice „Acţiunea 2012”, o coloană de contramanifestanţi, membri ai Partidului Comuniştilor, au blocat traseul marşului. Pentru a evita violenţele care ar fi putut apărea, tinerii români au mers la bustul lui Mihai Eminescu de pe Aleea Clasicilor unde au depus flori şi au intonat cântecele regretaţilor Ion şi Doina Aldea-Teodorovici. Ceea ce e demn de remarcat e că - şi la Chişinău, şi la Bălţi - comuniştii au scandat aceleaşi lozinci, cea mai populară fiind „Moldova!”. Similitudinile nu se opresc aici: şi la Chişinău, şi la Bălţi lozinca „Moldova!” era scandată de persoane care nu ştiu moldoveneşte (româneşte). O contraprotestatară de la Bălţi, care-i trimitea pe tinerii unionişti în România, fiind întrebată de ce vorbeşte ruseşte, dar nu româneşte, a răspuns că „la noi e democraţie, cum vreau - aşa vorbesc”. Aşa înţelege minoritatea rusofonă din R. Moldova democraţia. Un alt rusofon de la Bălţi, negru la faţă de ură şi venin, atâta a putut scoate „pe limba moldovenească”: Geanta, gara, Bucureşti! (un fel de replică la lozinca anilor ’90, de altfel, tot de ruşi compusă şi lansată, Cemodan, vokzal, Rossia!).
Observăm că, în ultimii ani, talibanii roşii au schimbat tactica şi nu mai scandează lozinci gen „Patria noastră - URSS!”, ci „Moldova!” sau, ca sâmbătă la Bălţi, „Moldova, noi te iubim!”. De regulă, aceste lozinci sunt scandate de rusofoni. Astfel, ni se sugerează că, de fapt, R. Moldova nu mai e a moldovenilor, a etnicilor români, vorbitori de limba română, ci a minorităţilor rusofone, a ruşilor care nu ştiu româna, pentru că la noi e... democraţie. (Apropo, ce concluzie urmează să tragem din asta? Că ruşii nu pot învăţa altă limbă în condiţii de democraţie, ca să înveţe limba noastră trebuie să lichidăm democraţia şi să deschidem lagăre de concentrare?)
Manifestările comuniste care se organizează nu numai la Chişinău şi Bălţi dovedesc două lucruri. Primul că la noi e democraţie şi al doilea, că R. Moldova încă nu a devenit ţară. Da, R. Moldova e stat, e un stat slab, corupt, nefuncţional, dar e stat. Dar nu e ţară. Chiar dacă are Constituţie, Drapel, Imn, Stemă, Armată, Frontiere ş.a.m.d. Nu poate fi numită ţară acea unitate administrativ-teritorială în care foştii venetici, azi cu statut de minoritari etnici, îi alungă în altă ţară pe băştinaşi, pe cei care au dat nume acestei ţări. Asta nu înţeleg actualii lideri ai statului R. Moldova.
P.S. Lupu, comunismul şi unionismul.
Promisiunea domnului Lupu de „combatere” a Consiliului Unirii s-a sincronizat cu declaraţia comuniştilor pe aceeaşi temă. Prin declaraţia sa, democratul şi proeuropeanul M. Lupu îşi marchează nu numai universul moral-spiritual şi zona ideologică în care se circumscrie, dar şi tovarăşii de luptă (împotriva cui?!) cu care se identifică - Voronin, Reşetnikov, Stati ş.a.m.d. E foarte regretabil faptul că dl Lupu, plecând de la comunişti, nu a renunţat la ideologia lor. Un politician moldovean, fie el şi de stânga, nu e obligat doctrinar să combată unionismul, fiindcă unionismul e un curent de gândire şi simţire românească, bazele lui au fost puse nu de românca Vitalia Pavlicenco, ci de moldovenii Vasile Alecsandri, M. Kogălniceanu, Alecu Russo ş.a. Unionismul românesc nu are nimic în comun cu comunismul şi nazismul, ideologii care au pe conştiinţa lor milioane de milioane de vieţi omeneşti sacrificate. Există o deosebire fundamentală între întunecatul şi războinicul „Manifest” al luptei de clasă al lui Marx şi Engels şi luminoasa „Horă a Unirii” a lui Alecsandri, care îndeamnă „să dăm mână cu mână” şi să trăim ca fraţii, nu să se omoare fraţii între ei în numele unor... idealuri luminoase. Într-un cuvânt, UNIONISMUL nu e un curent ideologic criminal, interzis de lege, din care motiv mi se pare absolut anormal ca un şef de stat, fie şi interimar, să se angajeze public, nerugat şi nesilit de nimeni, să-l... combată!
Sau a fost rugat şi silit de cineva?
Un articol de: Constantin Tănase
http://www.timpul.md/articol/in-r--moldova-rusofonii-ii-alunga-pe-moldoveni-in-romania--32029.html
Petru Bogatu: Cine este, de fapt, Ernest Vardanean? În corul vocilor revoltate care înfierează şedinţa comună de la Iaşi a guvernelor României şi Republiicii Moldova a intrat şi Ernest Vardanean.
04.03.0212
În corul vocilor revoltate care înfierează şedinţa comună de la Iaşi a guvernelor României şi Republiicii Moldova a intrat şi Ernest Vardanean. Într-un interviu pentru Radio Europa Liberă, el insinuează că în urma acestui eveniment, Chişinăul riscă să-şi piardă suveranitatea de stat. Nici mai mult, nici mai puţin.
Până la urmă, e doar o părere, nu? După ce a fost eliberat din închisoarea din stânga Nistrului şi s-a mutat la Chişinău, Vardanean locuieşte într-o ţară liberă, unde fiecate cetăţean poate să-şi exprime nestingherit punctul de vedere. Totuşi, din interviul său se desprind două elemente ciudate care n-au cum să nu trezească anumite suspiciuni.
Primo. Prin afirmaţiile sale, Ernest Vardanean dă apă la moară nu doar opoziţiei filoruse de la Chişinău, ci şi celor care, în aprilie 2010 , l-au arestat pe el la Tiraspol pentru spionaj. În aceste zile, şi mass-media din stânga Nistrului, şi cea din Federaţia Rusă sunt doldora de calomnii despre întâlnirea de la Iaşi. Se fac previziuni apocaliptice în ceea ce priveşte viitorul Republicii Moldova.
Secundo. Pentru a-şi justifica ostilitatea faţă de şedinţa comună de guvern, Ernest Vardanean recurge la minciuni dintre cele mai sfruntate. Fără să roşească, afirmă, bunăoară, că întâlnirea de la Iaşi este o invenţie extravagantă. Că şedinţele comune de guvern ar fi o anormaliate şi nu se practică nici măcar în ţările Uniunii Europene. Acest ultim argument i se pare, probabil, foarte preţios. De aceea, el îl repetă în interviu de două ori. Chiar dacă sunt antrenate de o jumătate de secol într-un profund proces de integrare, guvernele din ţările UE, subliază apăsat Vardanean, nu organizează şedinţe comune. Cabinetul Filat, spune el, trebuie să se întruneacă la Chişinău, iar cel al lui Mihai Răzvan Ungureanu – la Bucureşti.
Poziţia lui Vardanean vădeşte din două una: ori ingnoranţă, ori rea credinţă. Nu-I exclus însă că şi una, şi alta. Trebuie spus că în relaţiile dintre statele Uniunii Europene, organizarea ședințelor comune de guvern este o practică des uzitată. Din acest punct de vedere, România şi Republica Moldova n-au inventat nimic. De la 2003 încoace, de exemplu, au avut loc nu mai puţin de opt şedinţe comune ale guvernelor Germaniei şi Franţei.
Intrarea României în spațiul comunitar a determinat guvernul de la București, oricare ar fi fost el, să se întâlnească până în prezent în două ședințe cu guvernul Italiei (în 2008 şi 2010), în patru reuniuni comune cu guvernul Ungariei – 2005 (Bucureşti), 2006 (Budapesta), 2007 (Sibiu) şi 2008 (Szeged) şi într-o întrunire cu guvernul Bulgariei, în octombrie 2011, la Bucureşti.
Nu pretind că Vardanean ar trebui să le fie recunoscător presei independente şi societăţii civile de pe malul drept care au protestat constant împotriva arestării sale. Şi nu-i cer să aplaude mereu acţiunile autorităţilor de la Chişinău care au depus eforturi susţinute în vederea eliberării lui din detenţie.
Totuşi, faptul că Ernest Vardanean se implică fără jenă într-o chestiune delicată şi toarnă gaz în focul aprins de foştii săi torţionari care l-au ţinut închis la Tiraspol un an de zile ridică nişte semne de întrebare. Istoria KGB-lui musteşte de exemple când o persoană este deliberat victimizată pentru a i se face imagine şi a o infiltra în fieful inamicului.
http://www.hotnews.md/articles/view.hot?id=15055
http://www.youtube.com/watch?v=5ys6ScWI3Q0
eu sunt patriot malldovan