Află aici de ce iarna în Moldova a fost cu multă zăpadă şi ger
Reducerea suprafeţei gheţurilor în Oceanul Arctic generată de încălzirea climatică ar putea explica iernile cu multă zăpadă şi ger din ultimii ani din Europa şi din unele zone ale emisferei nordice, arată un studiu american publicat luni.După ce suprafaţa banchizei a scăzut la un nivel record în 2007, au fost observate ninsori mai abundente decât în mod normal în vaste regiuni nord-americane, ale continentului european şi China, subliniază ei.
În timpul iernilor din 2009-2010 şi 2010-2011, emisfera nordică a înregistrat cele mai mari acumulări de zăpadă din statistici, scrie Mediafax.ro.
Datele înregistrate din 1979 - de la începutul observaţiilor prin satelit - şi până în 2010 arată o diminuare cu un milion de kilometri pătraţi (minus 29,4 la sută) a suprafeţei gheţii din Oceanul Actic în toamnă, respectiv de două ori cât suprafaţa Franţei, precizează oamenii de ştiinţă de la Institutul de Tehnologie din Georgia (sud-est).
Această diminuare a gheţurilor arctice a corespuns unei acoperiri cu zăpadă net mai ridicată decât în mod normal în nord-estul Statelor Unite, nord-vestul şi centrul Europei, precum şi nordul Chinei, adaugă ei.
"Studiul nostru demonstrează că diminuarea gheţurilor Oceanului Arctic este legată de schimbări în circulaţia aerului în emisfera nordică în timpul iernii", subliniază Judith Curry, preşedintele Şcolii de Ştiinţe Atmosferice şi ale Pământului a Institutului de Tehnologie din Georgia şi principalul autor al acestei lucrări.
"Modificările în circulaţia aerului formează mai frecvent zone de stagnare de înaltă presiune atmosferică centrate pe Atlantic, care blochează fluxul de aer cald venind din vest şi provoacă un flux de aer polar şi ninsori abundente în Europa" şi nord-estul Americii de Nord, continuă cercetătoarea.
Concluziile acestui studiu, care sunt concordante cu cele ale altor cercetări, ar putea fi folosite pentru ameliorarea previziunilor meteorologice sezoniere, potrivit autorilor.
Aceste lucrări apar în versiunea online a Analelor Academiei Naţionale Americane de Ştiinţe (PNAS) cu data de 27 februarie 2012.