Câţi oameni trebuie să fie ucişi, ca să ne dezmeticim? // BOGATU

Întrebarea din titlu, chit că retorică, este adresată, bineînţeles, mai întâi de toate, preşedintelui interimar a cărui tăcere, după incidentul de la Nistru, este strigătoare la cer. Dar şi multora dintre colegii săi din coaliţia de guvernământ.


Dar dacă ar fi fost ucis Marian Lupu?


Întrebarea, de fapt, trebuie pusă altfel. Ce turnură ar fu luat evenimentele dacă pe podul de la Vadul lui Vodă ar fi fost ucis nu un tânăr anonim, ci fiul unui înalt demnitar? Ruda apropiată a unui influent deputat, bunăoară? Dar dacă era împuşcat un ministru? Sau chiar preşedintele interimar Marian Lupu, ferească Sfântul? Ce s-ar fi întâmplat oare?


Ar fi încercat şi în acest caz reprezentanţii Republicii Moldova în Comisia Unificată de Control să-l scoată basma curată pe ucigaş? Iar dacă ambasadorul rus Valeri Kuzmin, comentând asasinarea lui Lupu, ar fi făcut mişto de noi toţi, îndemnându-ne să nu ne chinuim cu dilema lui Winnie-the-Pooh şi să nu ne isterizăm, i-ar fi luat Dumitru Diacov apărarea diplomatului rus? S-ar fi grăbit oare să se disocieze de Mihai 


Ghimpu şi Partidul Liberal care au cerut expulzarea acestuia?


Ah, vreţi să spuneţi că Marian Lupu e prea mare ca să tragă în el focuri de armă o patrulă rusească? Nu vă faceţi iluzii! Greşiţi amarnic. Amintiţi-vă de brutalitatea cu care i se dădeau şuturi în fund la Nistru fostului preşedinte Voronin. Sau de modul în care în prima jumătate a anului trecut fu reţinut şi umilit primarul comunei Corjova.


Mai suntem proşti sau ne-am trezit?


Nimeni dintre voi, după omorul de lângă Vadul lui Vodă, nu mai este în siguranţă. Dacă până acum „pacificatorii” ruşi tratau cetăţeanul simplu al Republicii Moldova ca pe un gunoi, după uciderea lui Vadim Pisar, ei au toate motivele să-şi şteargă picioarele şi de guvernanţii acestui pretins stat.


Kuzmin nu degeaba a persiflat răutăcios pe seama noastră, a tuturor, chiar a doua zi după tragicul incident. A vrut să vadă dacă mai suntem proşti sau ne-am trezit în urma şocului de la Nistru. Nu, am rămas aceiaşi. Inerţi. Incapabili de reacţie chiar şi în situaţia în care suntem omorâţi în propria casă.


Ceea ce l-a bucurat însă cel mai mult pe ambasadorul rus a fost, neîndoielnic, prostia liderilor politici de la Chişinău. Au reacţionat cu demnitate doar Vlad Filat care a condamnat acţiunile „pacificatorilor” şi Mihai Ghimpu care, după cum am spus deja, a cerut ca ambasadorul Rusiei să fie declarat „persona non grata”. În rest, miroase urât de tot a mişelie şi vânzare de ţară. Şi în arcul guvernamental, şi aproape în toată opoziţia.


Nesimţire vecină cu inconştienţa
 

Cei mai mulţi dintre fruntaşii vieţii politice de la noi au bătut toate recordurile laşităţii şi servilismului. Au dedit o nesimţire vecină cu inconştienţa. Ori s-au apucat să-l spele pe ucigaş înainte să-şi spună cuvântul ancheta, ori au luat apă-n gură, de parcă pe podul de la Vadul lui Vodă ar fi fost ucisă nu o fiinţă umană, ci o gâză.


Şi asta se întâmplă într-o ţară care se pretinde ortodoxă de la un capăt la altul! Va asigur că dacă într-o oarecare altă parte a lumii străinii ar fi omorât un câine, ar fi sărit ca arşi nu numai actriţa Brigitte Bardot şi fanii ei, nu doar fervenţii apărători ai drepturilor animalelor, ci şi toţi conaţionalii, de la mic la mare.

La noi însă până la urmă par să se resemneze chiar şi cei care au protestat. De unde şi impresia că s-au revoltat de ochii lumii.

În pragul morţii

Şi cum nu-şi dă seama că viitorul lui stă în tânărul care a fost omorât la Nistru, acest stat e în pragul morţii. Nimic nu-l poate salva atâta timp cât clasei conducătoare nu-i pasă de omul simplu care poate fi oricând ucis de un militar străin.


De ce Moscova care, precum se ştie, nu crede în lacrimi, ar da doi bani pe noi, când liderii de la Chişinău nici de o rudimentară compasiune nu sunt în stare, necum să deplângă victima asasinată? Darămite să-i protejeze pe cei încă vii! În urma incidentului de la Vadul lui Vodă, ruşii au devalorizat viaţa cetăţeanului Republicii Moldova aproape de zero.


În aceste condiţii, şi securitatea personală a celor din fruntea bucatelor, oricât de mari şi tari s-ar da, nu face nicio para chioară. Şi nu pentru că ruşii ar atenta la integritatea lor corporală. Pur şi simplu, poporul, lăsat de izbelişte, are toate motivele să le răspundă cu aceeaşi monedă. În ochii oamenilor, cota morală a actorilor politici de la Chişinău scade vertiginos sub zero.
 
jurnal