Ne trebuie cel puţin zece ani pentru a atinge potenţialul maxim în agricultură

 
Deşi Republica Moldova are un potenţial agricol enorm ţinând cont de suprafaţa terenurilor agricole, productivitatea este sub nivelul aşteptat. Experţii în agricultură  sunt de părere că potenţialul agricol al ţării a ajuns un mit care aşteaptă să devină realitate.
 
 
Victor URSU

În total, Republica Moldova are 2,25 milioane hectare de terenuri cu destinaţie agricolă dintre care doar 87% sunt utilizate sub formă de teren arabil, culturi permanente sau păşuni şi fâneţe.

Având atât de mult teren destinat agriculturii, ţara noastră se poate lăuda că se situează printre primele în Europa la acest capitol. Din punctul de vedere al ponderii suprafeţelor arabile din totalul teritoriului, Republica Moldova se află la acelaşi nivel cu statele europene cu o agricultură avansată precum Franţa, Spania, Germania sau Polonia.
Diferenţa dintre puterile agricole ale Europei şi Republica Moldova constă în productivitate. Dacă aici s-ar reuşi să se atingă productivitatea Franţei, de exemplu, ramura şi-ar putea dubla producţiile în cazul anumitor culturi şi am putea ajunge să nu mai depindem de importuri pentru a ne asigura necesarul de hrană.

În prezent Republica Moldova reuşeşte să producă în medie peste 50% din alimentele pe care le consumă, deşi potenţialul este mult mai mare. Valoarea producţiei agricole procesate în primele 10 luni ale anului 2011 constituie 19,6 % din PIB, adică aproape 24 miliarde lei. Valoarea adăugată brută a înregistrat o creştere faţă de perioada analogică a anului precedent respectiv cu 3,3%.

De la 1990 încoace volumul producţiei agricole a fost în scădere continuă şi doar în ultimul deceniu a început să-şi revină, fiind înregistrată o creştere. În anul 2000 volumul producţiei agricole reprezenta doar 45% din cel obţinut în anul 1990. Conform datelor statistice după anul 2000 se observă o creştere uşoară. Astfel în anul 2001 volumul producţiei agricole constituia ~ 47%, iar în anul 2002 circa 51,5% din volumul anului 1990.

Potrivit specialiştilor, o cauză care împiedică productivitatea maximă a agriculturii moldoveneşti constă în faptul că numărul mare de exploataţii agricole de dimensiuni mici au o mărime medie de 2,5 ha. Există un grad înalt de fragmentare a terenurilor, fapt ce creează mari dificultăţi în utilizarea tehnicii agricole moderne şi tehnologiilor avansate. Dar mai există şi structura suprafeţelor agricole unde o pondere importantă de 12 la sută revine terenurilor agricole neutilizate sub formă de terenuri abandonate, pârloage, pietriş, cariere, iazuri şi heleşteie.
Vasile Bumacov, ministrul Agriculturii: Vom avea randament maxim în agricultură atunci când va exista acces la finanţare ieftină şi la o piaţă liberă

În timp, randamentul maxim e imposibil de prezis. Este un proces nelimitat şi va fi atins atunci când cei care fac afaceri în agricultură vor ave acces la finanţare ieftină şi la o piaţă liberă. Însă mai există şi o a treia componentă:  şcolarizarea corespunzătoare a specialiştilor conform realităţilor timpului deoarece la noi angajaţii din agricultură încearcă să atingă productivitate maximă cu metode vechi. Pe de altă parte, ceia ce azi pare a aduce randament maxim, peste zece poate să nu aibă aceiaşi productivitate. Costul producţiei agricole procesate pe ţară în 2011 este de 24 miliarde de lei în anul curent, pe când în anul 2010 aceasta era de circa 19 miliarde de lei. Este o sumă enormă, dar există o discrepanţă, produsele moldoveneşti sunt mai mult consumate în străinătate. Circa 80% dintre fructele, legumele şi vinurile de calitate sunt exportate. În acelaşi timp consumatorul autohton preferă mai mult produsele de import, care de cele mai multe ori sunt contrafăcute. Noi avem un consumator prost educat. A fost odată o perioadă când automobilele de import sau hainele erau într-adevăr mai bune şi erau preferate de consumatori. Aceleaşi preferinţe  s-au transferat şi pe produsele alimentare deşi aici nu putem să fim de acord că produsele străine sunt mai bune decât cele autohtone.

Alexandru Slusari, preşedintele Federaţiei agricultorilor UniAgroProtect: Noi avem încă foarte multe de făcut pentru a ajunge la standardele europene
Randamentul maxim depinde de tempo-urile de modernizare a agriculturii. Noi avem însă foarte multe de făcut pentru a ajunge unele ţări din Europa. De exemplu în agricultura moldovenească productivitatea e de două ori mai mică faţă de cea europeană. Randamentul maxim ar putea fi atins în zece ani dacă agricultura moldovenească va fi adaptată la standardele europene. Însă una din probleme ce împiedică agricultorii moldoveni să ţină pasul cu colegii lor din statele unde ramura este puternic dezvoltată, este accesul la finanţe. În Republica Moldova creditele sunt scumpe, subvenţiile insuficiente, iar donatorii externi sunt rezervaţi în finanţarea fermierilor. Accesul la finanţe ar rezolva cam 50% din problemele agricultorilor. De exemplu, avem nevoie de a trece la tehnologiile moderne, care sunt foarte scumpe, dar din lipsă de bani nu ne permitem acest lux. În UE problema a fost rezolvată prin acordarea creditelor pentru agricultori la o rată medie de 5%, dar şi prin sumele subvenţiilor care au o pondere de 40% din valoarea producţiei agricole.

Modernizarea agriculturii merge, dar cu paşi foarte mici. Spre exemplu, monopolismul în pieţele autohtone, despre care foarte mult se vorbeşte, dar foarte puţin se face. În plus motorina şi fertilizanţii pentru agricultori rămân a fi scumpi. Dar mai există şi mentalitatea învechită a unora dintre agricultori care cred că ei doar trebuie să producă, iar statul trebuie să îşi facă griji unde să le comercializeze producţia.

Viorel Chivriga, expert economic: Agricultura în prezent e la nivelul anilor 1970. Noi am regresat în loc să avansăm
Atingerea capacităţilor maxime în agricultură va dura ceva timp, deoarece avem nevoie de foarte multe reforme. S-a pierdut foarte mult timp tergiversând implementarea acestora. În primul rând trebuie să fie dotată agricultura din punct de vedere tehnic la nivelul ţărilor din UE şi acest lucru trebuie făcut echilibrat pentru a exclude decalajul dintre localităţi şi trebuie de ţinut cont de specializarea fiecărei localităţi în parte. Statul trebuie să vină cu o claritate în domeniul agriculturii: care este viitorul ei, unde mergem, ce facem şi care sunt specialiştii care vor munci în agricultură.

Dacă e să comparăm indicatorii din agricultură, în prezent suntem la nivelul anilor 1970. Noi am regresat în loc să avansăm.
În ce priveşte consumul producţiei agricole, sunt ani când importurile depăşesc 50%, dar sunt şi ani mai buni, de exemplu 2011, când acestea au scăzut la o pondere sub 40%. Diferenţa dintre importuri şi producţia autohtonă se explică prin instabilitatea structurii producţiei agricole şi a randamentelor. Luând în considerare că Republica Moldova este o ţară agricolă, concluzia este că avem mult de muncă pentru a stabiliza şi ridica ramura. Nu e un lucru dificil însă el poate fi realizat prin aducerea pe piaţă a inputurilor calitative din UE unde există şi reducerea costurilor de producţie.

DOSAR ECOnomist:

În nouă luni ale anului 2011 producţia agricolă exportată a însumat 275,5 milioane dolari, în creştere cu 6,6% faţă de aceiaşi perioadă a anului precedent. Importurile au avut un avans mai mic de 2,7% şi s-au cifrat la 351,3 mil. dolari SUA, potrivit datelor Biroului Naţional de Statistică.
 
ecco