552

ARHIVELE COMUNISMULUI Gheorghe Briceag şi grupul antisovietic din Costeşti

 
În 1946, la doar 18 ani, unul dintre cei mai cunoscuţi anticomunişti basarabeni a condus un grup de luptători împotriva regimului sovietic. Rămân tot mai puţini dintre acei care primii au opus rezistenţă regimului comunist după ocuparea Basarabiei la 23 august 1944, iar societatea nu le-a apreciat meritele la justa valoare în timpul vieţii. Printre aceşti eroi a fost şi Gheorghe Briceag, conducătorul unui grup antisovietic din satul Costeşti din nordul Basarabiei.

Gheorghe Briceag s-a născut la 15 aprilie 1928 în comuna Costeşti, judeţul Bălţi. Termină şcoala primară din satul natal, iar în 1942 se înscrie la Şcoala industrială din localitatea Râşcani. La 25 martie 1944, a fost evacuat în România, mai întâi la Botoşani, apoi la Petroşani, unde învaţă la Gimnaziul Industrial. Tot acolo urmează cursuri speciale de activitate în Basarabia sovietică unde, trecând Prutul în vad, revine în satul natal la 25 august 1945. Timp de jumătate de an a colectat informaţii, constituind, totodată, un grup antisovietic la Costeşti.

„SPION AL ROMÂNIEI"

Este reţinut la 22 ianuarie 1946, când a încercat să treacă din nou Prutul. A fost condamnat la zece ani de gulag cu decădere din drepturile civile pentru o perioadă de cinci ani. A fost internat în lagărul din oraşul Inta, dincolo de Cercul Polar, unde s-a aflat până la 16 noiembrie 1954, când a fost eliberat. Ulterior, a terminat Facultatea de Drept a Universităţii de Stat din Moldova.


Click aici pentru a vedea Galeria FOTO

Permanent a militat pentru drepturile omului, s-a opus instalării monumentului lui Lenin în centrul oraşului Bălţi, ameninţând că îşi dă foc. Pentru poziţia sa civică, în 2004, i s-a acordat Premiul „Homo Homini" al Fundaţiei „People in Need" din Praga (Cehia) „pentru contribuţie la apărarea drepturilor omului în Republica Moldova şi pentru că s-a opus procesului de reinstalare a simbolurilor şi ideologiei sovietice". A fost membru al Amnesty International şi vicepreşedinte al Comitetului Helsinki pentru Drepturile Omului, filiala Bălţi. A decedat la 17 august 2008.

La primul interogatoriu din 22 ianuarie 1946, Gheorghe Briceag a declarat că a vrut să treacă hotarul pentru a-şi continua studiile la gimnaziu în România, întrucât aflându-se în RSSM a încercat să înveţe, dar n-a reuşit. Pentru a fi crezut, povesteşte că mai marii din învăţământul de la Bălţi l-au trimis la Chişinău, iar în Capitală i s-a comunicat că şcoli industriale în RSSM nu mai există. Mia spune că ştia că trecerea hotarului este o ilegalitate, însă îşi dorea foarte mult să înveţe. În baza acestor mărturii, lui Gheorghe Briceag i-a fost imputată infracţiunea de „tentativă de trecere ilegală a frontierei de stat a URSS", conform articolului 80 din Codul Penal al RSS Ucrainene.

Lucrurile iau o altă întorsătură în urma studierii documentelor depistate la percheziţia corporală şi a celor găsite ulterior la locul reţinerii, pe care Briceag reuşise să le ascundă în zăpadă. Printre probele de o valoare deosebită pentru NKVD a fost jurnalul tânărului în care acesta reflecta zi de zi viaţa lui în Basarabia, între 25 august 1945 şi ziua reţinerii: nume, întrevederi, acţiuni etc.

TRIMIS ÎN BASARABIA, CU NUMĂRUL DE COD 333

Jurămintele date de camarazii lui de luptă la fel au fost găsite de securişti. În asemenea situaţie, anchetatorul a conchis că nu poate fi vorba de un simplu cetăţean rătăcit pe hotarul URSS. Astfel, Gheorghe Briceag s-a transformat în „spion al României", lider al unui grup antisovietic, iar articolul din Codul Penal era deja nr. 54, p. 1 „a" - „trădare de patrie". Complexitatea cazului a determinat autorităţile să transfere dosarul de la secţia Bălţi a NKVD în aparatul central de la Chişinău.

Din dosarul penal păstrat în arhiva SIS, aflăm că după terminarea şcolii speciale, Gheorghe Briceag a fost trimis în Basarabia, fiindu-i stabilit numărul de cod 333. Misiunea lui era una deosebită. El urma să adune informaţii despre viaţa ţăranilor basarabeni, a învăţătorilor, despre starea morală a populaţiei, să stabilească legături cu cei de o vârstă cu el şi să-i determine să lupte împotriva regimului comunist. Totodată, i s-a recomandat să nu intre în contact cu comsomoliştii, pentru că aceştia sunt periculoşi.

În scurt timp, Gheorghe Briceag i-a convins pe mai mulţi consăteni de-ai lui să facă parte din grupul antisovietic. Astfel, i-a cooptat pe Ion Bocancea, căruia i-a atribuit numărul de cod 241, Petru Ropot - 242, Tatiana Gorcea - 243, Filip Şoşu - 244, Vasile Gheorghiştean - 245, Tudor Adauge - 246. Ultimii trei au semnat un angajament/jurământ, pe care îl reproducem alăturat. Gheorghe Briceag îşi convoca periodic colegii la întâlniri, le dădea misiuni, iar în jurnalul personal nota informaţia obţinută de el sau cea culeasă de camarazii lui. Notele din jurnal erau codificate. Odată cu arestarea lui, toate aceste probe au ajuns în mâinile NKVD.

„Basarabenii aşteptau revenirea românilor"

La scurt timp, NKVD i-a identificat şi arestat şi pe ceilalţi complici ai lui Gheorghe Briceag: Vasile Gheorghiştean, Tudor Adauge, Filip Şoşu, Ion Bocancea şi Petru Ropot. „Spionul român" a fost interogat de nouă ori, iar camarazii săi de câte trei-patru ori. Au mai fost supuşi interogatoriului şi părinţii învinuiţilor, unele rude, dar şi alte persoane.
Se părea că anchetatorul stăpâneşte bine lucrurile, numai că la finele lunii mai 1946, când era gata rechizitoriu, iar dosarul trebuia să fie trimis în instanţă, Briceag îi întinde acestuia o cursă.

PATRU FABULE DIFERITE

Liderul grupului de la Costeşti îşi schimbă cu măiestrie depoziţiile, a făcut-o de patru pe parcursul anchetei, încâlcind toate lucrurile. Mai întâi le-a vorbit anchetatorilor că a vrut să înveţe în România, apoi, după găsirea probelor, „a recunoscut" că a fost pregătit pentru spionaj de două persoane, într-o localitate din judeţul Râmnicu Sărat. Nici de data aceasta declaraţiile lui nu se legau cu probele securiştilor. „Şi-a amintit" însă că a fost pregătit la Călăraşi, descriind cu de-a amănuntul localul şcolii de spionaj, interiorul şi personalul care l-a instruit, informaţii care, după verificări, s-au dovedit a fi false. În cele din urmă, la câteva interogatorii a vorbit despre studiile lui în paralel din Petroşani (gimnaziu şi şcoala de spionaj).

La 23 mai a evadat însă din izolatorul NKVD Filip Şoşu, unul dintre camarazii lui. După reţinerea acestuia, la 30 iulie, fără a verifica ultima versiune, anchetatorul anunţă, la 20 august, finalizarea anchetei. Locţiitorul ministrului Securităţii de Stat al RSS Moldoveneşti, locotenent-colonel Kozacenko, aprobă rechizitoriul, iar dosarul, în sfârşit, a fost trimis în judecată. La unul din ultimele interogatorii, la întrebarea anchetatorului dacă consideră că a executat misiunea pentru care a fost trimis în Basarabia, Briceag a răspuns: „Din informaţiile acumulate am constatat că basarabenii erau nemulţămiţi de noua guvernare şi aşteptau schimbări, adică revenirea românilor".

REABILITAT ÎN 1992

În şedinţa din 26-27 septembrie 1946, Tribunalul Militar al NKVD din RSS Moldovenească i-a condamnat pe Gheorghe Briceag, Vasile Gheorghiştean, Tudor Adauge şi Filip Şoşu la câte zece ani gulag fiecare, iar Ion Bocancea şi Petru Ropot s-au ales cu trei ani de închisoare. Gheorghe Briceag a fost reabilitat la 27 februarie 1992. ;

Jurământul „grupului Briceag"

Astăzi, 12 noiembrie 1945, Eu, subsemnatul Gheorghiştean V. Vasile din comuna Costeşti, judeţul Bălţi, în faţa numărului 333, declar benevol în momente grele pentru Patrie că voi lupta până la sacrificiu. Sunt Român şi român aş dori să mor. Voi lucra în calitate de contraagent secret sub numărul 245. Ca drept că sunt român şi n-am frică chiar nici de moarte, semnez astăzi, 12/XI/45. Asistă nr. 333 /ss/ Briceag /ss/ Gheorghiştean Vasile.
 
ADEVARUL

0