Misterul unei evadări anecdotice // BOGATU
E clar, Eduard Baghirov nu a fugit, ci s-a dat în spectacol. Şi nu oriunde, ci pe cea mai mare scenă din lume, care se întinde de la Chişinău până la Moscova. A făcut un fel de circ ambulant pe care guvernanţii moldoveni I l-au oferit singuri şi nesiliţi de nimeni.
Cu muzică, ţigani şi cocaină
Astăzi, fericit, după cum chiar el recunoaşte, bloggerul vesel îi ia la mişto pe cei care l-au pus la dubă. A spălat putina aşa cum a trăit până acum. Şi-a presărat drumul din Republica Moldova până în Federaţia Rusă cu giumbuşlucuri, caraghioslâcuri şi întâmplări anecdotice.
Ajuns la Moscova, Eduard Baghirov, considerat de procurorii moldoveni ca fiind autorul dezordinilor de la 7 aprilie 2009, a declarat pentru „Gazeta.ru”: „Chiar dacă aş fi traversat hotarul cu muzică, ţigani şi cocaină, nu cred că aş fi avut probleme. Într-atât e de prost totul acolo la nivel de guvernare”. Şi a adăugat: „Oamenii apropiaţi m-au ajutat sa trec frontiera moldo-ucraineană, după care am luat avionul spre Moscova din Odesa”.
Totul e clar, nu-i aşa? Baghirov ia în coarne puterea, justiţia, poliţia şi grănicerii din Republica Moldova, insinuând că ele toate, luate la un loc, sunt atât de corupte şi marasmatice, încât poţi să joci tontoroiul pe capul lor ca apoi, scăpat din închisoare, să le arăţi degetul mijlociu în erecţie. „Salut temnicerilor moldoveni!”, le transmite el cu nonşalanţă urări de bine celor care i-au instrumentat dosarul şi l-au băgat la puşcărie.
Evadarea sa este distractivă, fireşte. Dar nu şi întâmplătoare, după toate probabilităţile. Bănuiesc că în mod deliberat a fost lăsat să-şi ia tălpăşiţa în cel mai comic mod cu putinţă. I s-a permis să-şi facă numărul de adio în obişnuitul său stil băşcălios. Cei care au dispus să fie pus pe liber au ştiut, pesemne, că lui Baghirov mintea îi stă lejer în cap pentru a da bir cu fugiţii.
Deşi se prezintă drept publicist şi scriitor, în Federaţia Rusă Baghirov e catalogat mai de toată lumea ca fiind un flutură-vânt. Chiar dacă se pretinde un leu răpitor, se aseamănă mai mult cu un cocoş care cotcodăceşte pe o grămadă de băligar. Totuşi, inteligent, dinamic şi abil, are idei, de cele mai multe ori năstruşnice, pe care se pricepe să le pună în practică.
Un flecar plin de sine
E un palavragiu şi un derbedeu lăudăros, dar are spirit de acţiune. De ani buni, scrie pe blogul său nişte scabrozităţi inimaginabile. Un flecar plin de sine, caută mereu să epateze publicul cu orice preţ. Bagă strâmbe, le îndeasă cu nemiluita pe blogul său, urmărind ca acestea să se prindă ca scaiul de vreo haină mai bună.
Dacă e să-i dam crezare, Baghirov stă în spatele tuturor conspiraţiilor mondiale. Şi evenimentele din 7 aprilie 2009 de la Chişinău, desigur, nu aveau cum să facă excepţie. Doar nişte comedianţi ridicoli din justiţia moldovenească puteau să-l ia în serios pe un bate-poduri. Pe o toacă-gură. Trebuie să fii tare nătâng ca să-l trimiţi în judecată pe un aventurier virtual din lumea electronică, suspectându-l de organizarea violenţelor din primăvara anului 2009.
Că a difuzat SMS-uri, îndemnând la proteste, nu încape discuţie. Ei şi ce? În acest caz trebuie arestaţi mii de americani care acum câteva zile, prin reţeaua Twitter, au lansat sloganul „ocupaţi Wall-Street”, reuşind astfel să scoată în stradă o puzderie de oameni din diferite oraşe ale ţării. Internetul permite astăzi oricui să se joace de-a revoluţia. Adevăratele sfori însă sunt trase de indivizi serioşi, taciturni şi invizibili, nu de nişte pierde-vară precum Baghirov.
E la mintea oricui că dosarul bloggerului rus este cusut cu aţă albă, iar procuratura moldovenească s-a pomenit într-o situaţie jenantă. „Nu degeaba eliberarea sa a fost cerută nu numai de Moscova, ci şi de OSCE. Reţinut în iunie practic pentru un delict de opinie, el timp de trei luni s-a aflat în detenţie preventivă, iar recent instanţa l-a pus sub arest la domiciliu. S-a creat impresia că justiţia autohtonă nu mai ştia cum că iasă din încurcătură.
Cui îi convine?
Baghirov a dat de înţeles în repetate rânduri că doi oameni ar avea un dinte împotriva lui: preşedintele interimar, Marian Lupu, şi procurorul general, Valeriu Zubco. Asta rămâne încă de văzut. Oricum, se pare că prin arestarea acestui blogger limbut, s-a încercat profanarea dosarului 7 aprilie 2009 şi sustragerea atenţiei de la forţele oculte din afara ţării care, profitând de revolta populaţiei, au deturnat protestele pentru a incrimina România şi opoziţia anticomunistă de atunci.
N-aş vrea să intru pe terenul speculaţiilor, dar cum se face că fuga lui Baghirov cade fix la ţanc? Prin evadarea sa el le-a tras o ţeapă zdravănă demnitarilor, a căror demisie se întrezăreşte la orizont. Acum fac figură de fraieri şi Procuratura Generală, şi Internele, şi Curtea Supremă de Justiţie, şi SIS, şi Serviciul de Grăniceri, şi în fine, dar nu în ultimul rând, instituţia prezidenţială. Cum-necum, Marian Lupu, anterior, prin nişte declaraţii, a încurajat de fapt procurorii să-l ţină închis pe teribilul publicist moscovit.
Astăzi, au feştelit-o cu toţii. Nu-şi poate ţine râsul, probabil, doar premierul. Umilind prin fuga sa incredibilă mai multe instituţii ale statului, Eduard Baghirov, vrând-nevrând, îi ridică mingea la fileu lui Vlad Filat care, precum se ştie, insistă asupra unor remanieri guvernamentale.
jurnal