Proprietăţi pierdute de sindicate în Ucraina
Din zeci de sanatorii şi baze de odihnă deţinute pe vreamea URSS în ţara vecină, uniunile sindicale din Moldova au rămas doar cu şase. Majoritatea sunt pe litoralul Mării Negre, în special în staţiunea Sergheevka, construită în proporţie de 80% de moldoveni.
Sergheevka arată astăzi ca după război. Zeci de construcţii nefinalizate au încremenit în peisajul pustiit al staţiunii. Clădirile celor câteva sanatorii înşirate pe litoral şi blocurile de locuit înnegrite de vreme readuc în memorie perioada sovietică. Denumirile sanatoriilor: Patria, Plai, Serghei Lazo, Speranţa, Orizont sau cafeneaua Trandafir, scrise cu chirilice, amintesc de timpurile de odinioară, când orăşelul era populat aproape tot anul de moldovenii veniţi la odihnă şi întremare. Cele mai mari obiective din Sergheevka au fost gestionate de sindicate şi după destrămarea Uniunii Sovietice. Şapte sanatorii şi complexe turistice au fost incluse în holdingul „Moldsindbalneotur" printr-o decizie a FNSM în 1992. Autorităţile ucrainene însă n-au recunoscut drepturile patrimoniale ale sindicatelor moldoveneşti, iar statutul juridic al acestor proprietăţi rămâne încert.
DREPTURI NERECUNOSCUTE
„Fondul proprietăţii de stat al Ucrainei nu recunoaşte dreptul nostru de proprietate, argumentând că tot patrimoniul de pe teritoriul fostei URSS, chiar dacă a aparţinut cândva republicilor unionale, se consideră al Ucrainei", spune vicepreşedintele Confederaţiei naţionale a Sindicatelor (CNSM), Mihail Hâncu. „Din 1992 suntem în procese de judecată cu partea ucraineană", precizează el. Totuşi, unii foşti lideri sindicali susţin că nu s-a făcut suficient pentru a legaliza sanatoriile. „Dacă sindicatele ar fi mers împreună cu reprezentanţii Guvernului la negocieri, proprietăţile ar fi fost recunoscute mai uşor. Ei n-au mers însă, pentru că nu puteau dovedi că acestea aparţineau sindicatelor, pentru că majoritatea lor au fost construite din fonduri publice, alocaţii de la diferite întreprinderi, ministere, colective de muncă şi nicidecum din cotizaţii sindicale", susţine Vasile Goţonoga, care până acum doi ani a exercitat funcţia de inginer-şef al holdingului „Moldsindbalneotur". „Moldova ne-a trădat şi ne-a vândut", spune un fost conducător al unui sanatoriu din Sergheevka. Deşi au refuzat să facă declaraţii oficiale, unii medici ne-au mărturisit că Moldova a vândut unele sanatorii şi a lăsat de izbelişte colectivele. Oamenii care s-au stabilit cu traiul acolo pe timpul când staţiunea înflorea, acum, că au familii, nu mai pot reveni în patrie. Unii au rămas fără locuri de muncă, pentru că sanatoriile funcţionează doar câteva luni pe an - din mai până în octombrie, în cel mai bun caz, iar Sergheevka nu oferă alte posibilităţi de angajare.
SRL-URI 50 LA 50% ŞI CEDĂRI UNILATERALE
La sfărşitul anilor 90, liderii sindicatelor au considerat că soluţia pentru patrimoniul moldovenesc din ţara vecină ar fi crearea întreprinderilor mixte moldo-ucrainene, în care părţile să deţină câte 50% din capital. Aceste mişcări însă nu au făcut decât să dea apă la moara părţii ucraineşti, care şi-a sporit activele prin metode nu întotdeauna legale şi, practic, a preluat gestionarea obiectivelor. Dacă în cazul sanatoriilor şi bazelor de odihnă se mai duc uneori tratative, construcţiile nefinalizate au fost trecute, printr-o hotărâre din 27 octombrie 1999 a Cabinetului de Miniştri al Ucrainei, în proprietatea autorităţilor locale. La Sergheevka, sindicatele aveau printre construcţiile nefinalizate o policlinică, o casă de cultură, o bază de depozitare care urma să deservească toate obiectivele sindicatelor din regiune şi un bloc de locuit cu 63 de apartamente, toate construite în proporţie de 50-70%. În august 2000, administraţia locală din Sergheevka a trecut în proprietatea sa şi obiectivele care funcţionau: sanatoriile Patria, Serghei Lazo, Plai, Speranţa, Orizont, Zolotaia Niva şi complexul hotelier Iujnîi. Aceasta le-a permis să dea în arendă majoritatea sanatoriilor, iar o parte din imobile - să le vândă chiar. Preşedintele CNSM, Oleg Budza, afirmă că hotărârea arbitrară a administraţiei locale Sergheevka a fost anulată, iar darea în arendă a sanatoriilor moldoveneşti s-a făcut cu procură de la CNSM. La faţa locului lucrurile însă arată altfel. Sanatoriile moldoveneşti sunt date în arendă unor firme de către administraţia locală, majoritatea până în 2014, şi în niciun document nu este menţionată CNSM. Sanatoriul Patria, de exemplu, evaluat în 2007 de către o companie de audit locală la 3,4 milioane de dolari, este dat în arendă din 2004 pe un termen de zece ani companiei ucraineşti Pivdeni-kurort-service, la fel ca şi sanatoriul Orizont.
„SPERANŢA" SPULBERATĂ
O încercare nereuşită a sindicatelor de a vinde câte ceva din proprietăţile de pe litoral a fost în cazul sanatoriului pentru copii Speranţa, construit în 1986, cu o capacitate de 300 de locuri. Renumit pentru baza de tratament şi întremare, acesta activa fără întreruprere şi, după cum spun medicii care au lucrat acolo, era profitabil. Acum câţiva ani, CNSM a decis să-l vândă. Colectivul s-a destrămat. Tranzacţia însă nu a mers, întrucât procurorii ucraineni au solicitat rezilierea contractului. Oleg Budza, spune că, de fapt, s-a vândut întreprinderea ce gestiona sanatoriul, adică SRL Speranţa sau, mai bine zis, cota de 75% a sindicatelor, care era de 11.000 de hrivne (17.000 de lei).
„Au venit procurori din Ucraina şi ne-au întrebat: cum aţi vândut patrimoniul? Dar nu s-a vândut patrimoniul. Era SRL 75% la 25%. Şi noi am vrut măcar cât de cât să scoatem problema aceasta, am vândut 75% pentru o sumă destul de bună, care urma să fie achitată Moldovei. Ei n-au achitat. Noi am reziliat contracul şi acum practic stă pe linia zero, nici nu e vândut, nici..." ne-a declarat Oleg Budza. Vândut sau nu, sanatoriul Speranţa nici nu mai figurează acum printre obiectivele pentru care mai luptă acum sindicatele.
ÎN LITIGII ŞI ÎN PARAGINĂ
Între timp, autorităţile din Ucraina au mai vândut şi din proprietăţile ce aparţineau sanatoriilor, între care cinci blocuri cu câte două nivele ale sanatoriului Zolotaia Niva şi 11 blocuri a câte două şi trei nivele din baza de agrement Iujnîi. Clădirea cu 16 etaje a hotelului a fost gajată şi ulterior pierdută din cauza datoriilor consiliului local. Procesul de recuperare durează de şase ani, iar edificiul e în paragină. Prejudiciul cauzat holdingului „Moldsindbalneotur" ca urmare a tranzacţiilor făcute unilateral de partea ucraineană a fost estimat la 5,7 milioane de hrivne (14 milioane de lei).
Cine a construit sanatoriile?
Majoritatea obiectivelor au fost edificate cu banii întreprinderilor şi instituţiilor. Dovadă a faptului că sanatoriile şi bazele de odihnă moldoveneşti din staţiunea Sergheevka au fost ridicate cu investiţii din Moldova servesc mai multe documente, care arată lista instituţiilor şi contribuţiile în bani. De exemplu, cel mai mare sanatoriu, Zolotaia Niva, construit în anii 1965-1972, cu o capacitate de 510 locuri, având săli de tratament şi agrement, bazin, cinematograf, a fost ridicat din contribuţiile a 120 de întreprinderi, ministere, colective de muncă din fosta republică moldovenească. Printre acestea se numără Uzina de pompe Moldhidromaşina, Uzina de fizică aplicată a AŞM, Uniunea Compozitorilor din Moldova, Fabrica Zorile, Moldova-film, Uzina Signal, Uzina de tractoare, Combinatul de panificatie din Bălţi, Fabrica de covoare din Orhei, combinatele de carne din Bender şi Chişnău, sovhozurile Călaraşi şi Prutul sovietic din Vulcăneşti, Combinatul de vinuri si coniacuri din Bălţi, Fabrica Ionel şi altele.
CONTRIBUŢII COLECTIVE
La Sanatoriul pentru copii Speranţa investiţiile au venit de la Societatea orbilor din Moldova, Moldglavenergo, Agromaşina, Chişinău Electromaş, ministerele Finanţelor, Învăţământului, Economiei, Uzina Etalon, Combinatul de Tutun din Chişinău, Combinatul de blănuri din Bălţi, Televiziunea de Stat, Concernul Moldova-film, în total 31 de instituţii şi întreprinderi. Sanatoriul Orizont - o clădire impunătoare cu nouă etaje, construit după un proiect individual al Institutului Ukrkurortproiekt în anii 1986-1991, are o capacitate de 500 de locuri. În costrucţia sanatoriului au investit 44 de întreprinderi şi instituţii, între care Camera de Comerţ şi Industrie, Societatea Surzilor, Fabrica de Tricotaje din Bălţi, ministerele Economiei, Finanţelor, Construcţiei localtive, Fondul Teatral, Fabrica de încălţăminte Floare din Bender, Uzina Metalurgică de la Râbniţa, Asociaţia pescarilor Prut şi altele.
Articolul a fost realizat de reporterii Centrului de Investigaţii Jurnalistice (CIN) cu suportul financiar al Asociaţiei Jurnaliştilor de Investigaţie din Danemarca FUJ/SCOOP.
adevarul