Primari de legendă ai Chișinăului

 
Capitala a avut parte de edili care ar putea fi exemple demne pentru cei ce vor prelua conducerea orașului după alegerile din iunie. Potrivit istoricilor, cel mai de seamă dintre ei este, de departe, Carol Schmidt, care a condus urbea un sfert de veac.

Nobil ereditar şi intelectual veritabil, Carol Schmidt a fost primar de Chişinău timp de 25 de ani. Primind frâiele unui orăşel provincial, el a reuşit să transforme Chişinăul într-o capitală europeană.

„Schmidt a dat oraşului o dimensiune europeană. Este cel care a pavat drumurile Chişinăului, veşnic pline de noroi, a construit sistemul de salubrizare, a adus apa în curţile oamenilor, tramvaiul pe străzile centrale, lumina electrică şi alte comodităţi.

Fiind om cult, el a pus pe acelaşi cântar utilul cu frumosul", spune istoricul Iurie Colesnic, autorul volumelor „Basarabia necunoscută". Astfel, edilul a deschis prima şcoală de desen, a construit noua clădire a Dumei orăşeneşti, sediul actualei Primării, Muzeul de istorie a ţinutului, şcoli şi licee. Deşi era numit în funcţie, şi nu ales de popor, Schmidt era foarte iubit de locuitorii oraşului.

Foto: Carol Schmidt, primar de Chişinău în perioada 1877-1903

A fost singurul primar în cinstea căruia, încă pe când era în viaţă, a fost numită una dintre străzile centrale (actuala Mitropolit Varlaam). Şi-a dat demisia în semn de protest în 1903, după pogromul evreilor din Chişinău. El, care făcuse atâtea pentru europenizarea oraşului, nu-şi imagina că poate conduce o populaţie cu mentalitate sălbatică.

DISPĂRUT FĂRĂ URMĂ ÎN GULAG

La 25 aprilie 1903 conducerea oraşului a fost preluată de Pantelimon V. Sinadino. Născut într-o familie de negustori greci, el a fost medic, scriitor şi om politic important atât în perioada ţaristă, cât şi în timpul României Mari. Bunicul său, Pantelimon I. Sinadino, a fost la fel primar al Chişinăului, iar tatăl său, Victor Sinadino, cetăţean de onoare al oraşului, a ctitorit importante edificii în oraş, cum ar fi biserica „Sf. Pantelimon" sau Banca orăşenească (acum Sala cu Orgă). Strada de alături (actuala Vlaicu Pârcălab) s-a numit, între 1893 şi 1924, Victor Sinadino.

În iulie 1940, fostul primar a fost arestat de către NKVD şi ţinut în închisoarea de la Tiraspol. În 1941, după izbucnirea războiului, a fost transferat în închisoarea din oraşul Penza, timp în care i se pierde urma. Soţia şi cei doi copii ai săi au reuşit să scape, refugiindu-se la Bucureşti.

A RECONSTRUIT ODESA

Despre Gherman Pântea circulă cele mai multe mituri. O legendă spune că, pentru nişte impozite, primarul de Chişinău a fost condamnat la o zi de puşcărie. Dimineaţa prietenii l-au dus cu trăsura la închisoare şi tot cu alai l-au luat seara de acolo, făcând un chef de pomină. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial a fost numit de mareşalul Ion Antonescu primar al oraşului Odesa. Retrăgându-se, Armata Roşie a aruncat în aer staţia electrică ce asigura pomparea apei în oraş. În doar trei săptămâni, Pântea a reuşit s-o repună în funcţiune. În plus, el a reconstruit uzinele, clădirile distruse, a redeschis universitatea, teatrul de operă şi a reparat celebrele scări de la Odesa.

Foto: Gherman Pântea, primar de Chişinăuîn anii 1923, 1927-1928,1932

L-A CUNOSCUT PE LENIN

Ion Costin a rămas în istorie ca primarul care a organizat în 1936 o mare serbare a oraşului, cu ocazia aniversării a 500 de ani, Chişinăul fiind atunci al doilea oraş ca mărime după Bucureşti. Pe lângă activitatea politică (a votat unirea în 1918, a fost director la Interne, deputat şi senator), Costin a fost un bun ziarist. În 1935 a fondat la Chişinău cotidianul „Gazeta Basarabiei", directorul căreia a fost până la moarte. A colaborat şi la ziarul „Adevărul", ocupându-se de chestiuni basarabene şi probleme balcanice.

În tinereţe, Costin a fost socialist. Pe când era student la Drept la Moscova, a fost arestat pentru că făcea parte dintr-un grup de revoluţionari, care voia să elibereze de la închisoare câţiva deputaţi de stânga, provocând o explozie. Cu ajutorul unor prieteni, a evadat şi a fugit în Europa. La Lausanne, Elveţia, pe atunci centrul emigranţilor ruşi, îl întâlneşte pe V. Lenin la o adunare politică. „Pot spune că întâlnirea cu Lenin nu m-a impresionat deloc", a mărturisit primarul, într-un interviu.

UN FILOZOF LA PRIMĂRIE

Oraşul a avut primari de diferite profesii - medici, jurişti, dar şi filozofi. Este cazul istoricului literar, profesorul Ion Negrescu. Născut în judeţul Iaşi, trece Prutul împreună cu soţia sa Ana, care, profesoară de limba română şi ea, devine directoare a două mari şcoli din oraş. Alături de Pan Halippa, Negrescu a fondat Universitatea Populară din Chişinău.

Construieşte şapte şcoli în cartiere mărginaşe, plantează o pădure la marginea oraşului pentru crearea unui loc de odihmă. În urma unei campanii în Parlament, obţine strămutarea satului Străşeni din regiunea inundabilă, din vale, pe dealuri cu pământ arabil superior. Predă fără întrerupere şi este foarte apreciat de elevii săi.

EDILI-MARIONETE

În perioada ţaristă, primarii aveau foarte puţine drepturi. În timpul regimului sovietic, edilii se numeau președinţi ai comitetului executiv orășenesc. Nu luau decizii și erau doar executori ai voinţei Partidului Comunist.

Urechean, „urmașul" lui Schmidt

Unii istorici îl asemuiesc pe Carol Schmidt cu fostul primar al Capitalei, Serafim Urechean, care a stat la cârma orașului 11 ani (1994-2005) și a acordat o atenţie deosebită instituţiilor de cultură și de învăţământ. „Asemeni lui Carol Schmidt, el a știut să combine problemele cotidiene și cele spirituale, a dat o faţă nouă orașului, aducând o contribuţie fundamentală la modernizarea Capitalei", îl laudă pe Urechean fostul său coleg din Partidul „Alianţa Moldova Noastră", istoricul Iurie Colesnic. În timpul mandatelor lui Urechean, au fost reconstruite teatrele „Satiricus" și „Guguţă", au fost edificate șapte busturi pe Aleea Clasicilor și numeroase monumente, au fost construite patru școli și deschise 14 biblioteci noi.

Nicolae Costin, promotor al renașterii naționale

Primar de Chişinău în anii 1990 -1994, Nicolae Costin a fost unul dintre liderii Mişcării de eliberare naţională. Coautor al Declaraţiei de Independenţă a Republicii Moldova, el a susţinut revenirea la grafia latină şi a dat mai multor străzi din Capitală nume cu caracter naţional (Traian, Ştefan cel Mare, Mihai Eminescu, Ion Creangă, Bucureşti, Calea Ieşilor).

Prin contribuţia sa au fost deshise mai multe licee şi biblioteci, redeschise biserici, inclusiv Catedrala din centrul oraşului, restaurat monumentul lui Ştefan cel Mare şi Sfânt, instalate busturile clasicilor limbii române în Grădina publică „Ştefan cel Mare". De asemenea, el a reînviat tradiţiile legate de sărbătorile creştine (Paştele, Crăciunul), a instaurat Ziua Independenţei Republicii Moldova şi cea a Limbii române.

Tot Nicolae Costin a avut ideea de a include satele din preajma Chişinăului în componenţa municipiului, de a reveni la funcţiile de prefect şi primar, precum şi la denumirile de comună şi judeţ. În august 1994, a fost demis de preşedintele Mircea Snegur şi trecut în rezerva de cadre a Guvernului. S-a stins din viaţă în 1995, fiind răpus de leucemie.

OTRĂVIT DE OPONENŢI

Moartea sa a fost învăluită în mister, existând mai multe ipoteze. S-a vehiculat inclusiv că a fost intoxicat cu cesiu de către oponenţii politici. Prin hotărâri ale consiliilor municipale, câte o stradă din oraşele Iaşi şi Chişinău poartă numele lui Nicolae Costin. Iuliana Gorea-Costin, soţia regretatului edil, spune că viitorii primari ar avea multe de învăţat de la Nicolae Costin şi în special faptul că „se angajase să slujească, nu să fie slujit, ştia să-şi recunoască greşelile, să adune oamenii în jurul unor idealuri sfinte, să-i îmbărbăteze şi să-i distribuie".

adevarul