Scumpiri în lanț în Transnistria după majorarea prețului la gaze

 Majorarea tarifelor nu înseamnă că Tiraspolul va începe să-şi achite facturile faţă de Gazprom.

Consumatorii casnici din regiunea transnistreană vor plăti cu 11 la sută mai mult pentru gazele naturale. Majorarea este în concordanţă deplină cu cea operată la începutul anului de Gazprom, care a crescut preţul de livrare cu 30 de dolari, până la 290 de dolari pentru o mie de metri cubi. Ar trebui însă precizat că tariful pe care îl achită locuitorii din stânga Nistrului este de 3 ori mai mic decât preţul de achiziţie a gazelor şi de aproape 5 ori mai mic decât tariful pe care îl plătesc în prezent consumatorii casnici de pe malul drept al Nistrului. Mai mult, în ciuda faptului că locuitorii Transnistriei îşi achită practic sută la sută facturile, aceşti bani, deja de ani buni, aşa şi nu ajung pe contul Gazpromului. Astfel, datoriile continuă să se adune şi în prezent depăşesc 2 miliarde şi jumătate de dolari.

Jurnalistul independent de la Tiraspol, Maxim Kuzovlev crede majorarea tarifelor pentru locuitorii Transnistriei nu înseamnă în nici un caz că administraţia va începe să-şi achite facturile faţă de Gazprom.

Maxim Kuzovlev: „Sigur, scumpirile lovesc dureros populaţia. Lumea e nemulţumită, însă până la urmă, ca de fiecare dată, va accepta această situaţie. Se ştie că banii pentru gaz nu ajung pe contul Gazpromului, ci sunt folosiţi pentru plata pensiilor, salariilor şi peticirea găurilor din bugetul Transnistriei. Deficitul bugetar în acest an e de peste 60 la sută. Gazpromul este tolerant şi e limpede că asta se face la indicaţia statului rus. Prin urmare, datoria Transnistriei va continua să crească. Unii analişti spun că ea este un instrument de presiune politică, pentru că nimeni în lume nu acceptă acumularea unor datorii atât de mari. Transnistria reuşeşte să acumuleze datorii de 600-800 milioane de dolari pe an, la o populaţie de numai 500 de mii şi cu o producţie industrială în permanentă scădere. Este ceva de domeniul fantasticului şi e o temă foarte neclară şi dificilă, pentru că mai există şi penalităţile pentru neplata datoriilor, care nici ele nu sunt achitate. Deci, se poate spune că în cea mai mare parte e o chestiune politică”.

Scumpirea gazului a dus la creşterea în lanţ a tarifelor şi preţurilor la mai multe servicii şi produse. Energia electrică s-a scumpit cu 13 procente, transportul în comun şi cel interurban – între 6 şi 16 la sută, încălzirea şi apa – în medie cu 10 la sută. S-a majorat preţul la pâine şi produsele de panificaţie. Despre valul de scumpiri de la începutul anului, corespondenţii noştrşi au stat de vorbă cu mai mulţi locuitori din Tiraspol şi Bender.

– Nu prea l-am simiţit, pentru că stau acasă cu copilul. Însă toate s-au scumpit şi de aceea nu ies nicăieri.

– Suntem afectaţi foarte tare. Ar trebui să mai ţină preţurile în frâu, pentru că salariile noastre nu le fac faţă. Suntem bugetari, dar ca să nu te limitezi în cele mai necesare produse alimentare şi haine, cred că salariile ar trebui majorate cu cel puţin 50 la sută.

– Pâinea s-a scumpit, dar nu toată. Transportul s-a schmpit, mergem pe jos. Aşteptăm cu groază luna februarie. E dureros.

– Franzela e 2,50 - de unde s-a schimpit? Totu-i în regulă. Nu văd deocamdată nici un fel de agiotaj. Absolut deloc. Căldură avem, gaz, lumină – ce mai trebuie? Mare lucru că s-a scumpit cu 20 de kopeici călătoria în maxi-taxi. Cui nu-i place, să meargă cu troleibusul. Dacă trebuie. Înseamnă că aşa trebuie.

– Deocamdată, în ianuarie n-am simţit schimbări. Lucrăm, primim salariu. Dar va fi un şoc, bineînţeles, apoi toate se vor aşeza la locuri. Ne-am deprins deja cu aşa viaţă şi aceste schimpiri. În fiecare an ne fac surprize.

– În familie s-a simţit, desigur. Acum e gripă, copiii bolesc, iar medicamentele sunt foarte scumpe. Sigur că poporul a simţit. Deputaţii au fost aleşi, ar trebui să dea o mână de ajutor. Şi preşedintele trebuie să aibă grijă de asta, dacă noi tot îl alegem de atâţia ani.

– Nici eu nu-s bucuros. În general, mă gândesc foarte mult la faptul ce înseamnă statul? Iar după asta încep să-mi dau seama că nimeni, niciodată, nu te va ajuta”.

– N-aş putea să spun c-am resimţit dureros scumpirile, mai am nişte resurse. Cei care numără fiece kopeică - cred că da. Însă eu cred că nu putem să schimbam nimic. Trebuie altceva să schimbăm, înţelegeţi? Ceva din rădăcină, nu la suprafaţă.

Opinii culese la întâmplare pe străzi din Tiraspol şi Bender.
 
MOLDOVA