Tradiţiile vechi de Crăciun în satele Moldovei

Sărbătoarea Crăciunului este cea care deschide cele 12 sărbători religioase domneşti, fiind anunțată prin obiceiul copiilor de a merge cu Steaua și colindul pentru a vesti Nașterea Mântuitorului. De asemenea, o veche tradiție este „mersul cu icoana”, un fel de colindat al preoților din comunitățile locale cu icoana Nașterii Domnului, binecuvântându-se casele și creștinii.

Timp de 40 de zile înainte de sărbători, creștinii respectă Postul Crăciunului, care se încheie în seara de Crăciun după liturghie. Tăierea porcului în ziua de Ignat este un moment important ce anticipeaza Crăciunul. Pregătirea mâncărurilor capătă dimensiunile unui ritual străvechi: cârnații, chișca, toba, răciturile, sarmalele, caltaboșul și nelipsitul cozonac vor trona pe masa de Crăciun.

Pregatirea mesei de Ajun începe în primele ore ale dimineţii, când gospodinele coc colacii "rotunzi ca Soarele şi Luna " şi un colac special, numit "Creciun". Acest colac se păstrează până primăvara, pentru a fi folosit în practicile începutului de an agrar.

În dimineaţa Ajunului se prepară douăsprezece feluri de mâncare de post (grâu pisat şi fiert, prune afumate fierte, bob fiert, sarmale din crupe, ciuperci tocate cu usturoi, borş de bureţi, fasole fiartă şi "sleiţa" etc), care sunt aşezate pe masa din "casa cea mare". Din ele se consumă seara, după trecerea preotului cu icoana, după care nu sunt consumate în intregime, resturile fiind păstrate până la Bobotează.

Pe parcursul nopţii de Ajun, cetele de flăcăi străbat uliţele, de la un capăt la altul al satului, pentru a vesti Naşterea Domnului. După rostirea colindei la fereastră, flăcăii sunt invitaţi în casă, sunt ospătaţi şi răsplătiţi. În casele cu fete, are loc o mică petrecere. Fata care urmează să se mărite este scoasă la joc fie de şeful cetei, fie de flăcăul care o simpatizează.

În Chişinău se umbla cu "Căluţul", "Pluguşorul", "Ursul", "Steaua", însa, cel mai cunoscut este "Căpriţa". Căpriţa este însoţită de un cioban, de mai mulţi dansatori şi un medic care o lecuieşte, căci ea, nedorind să danseze, se face bolnavă. Se colindă până după miezul noptii.

Cuvântul Crăciun derivă din etimonul “creatiun”, în limba latină vulgară, deci ziua creării lui Iisus. Însă deoarece Pruncul Sfânt nu a fost creat ci întruchipat, elitele bisericești au înlocuit acest termen popular cu acela de sărbătoarea Născutului, cum se constată în Evanghelie și în Cazania lui Varlaam, de unde au derivat numele sărbătorii în limbile Europene : Noël, Natal, Natale, Navidad, Nativity.
 

Sursa: POLITIK