Moldova in timpul domniei lui Stefan cel Mare
In vremea lui Stefan, Moldova se intindea peste toate tinuturile de la Carpatii rasariteni pana la Nistru. Taranii razesi, proprietari de pamant, erau chemati sa vie la solicitarea domnului la "oaste". Alaturi de ei, un rol important jucau cetele boierilor, care veneau cu taranii de pe mosiile lor, si cetele targurilor, alcatuite din targoveti, care se puteau strange mai repede in caz de nevoie. Oastea mare a lui Stefan era deci o "oaste de tara", la vremea aceea putini fiind lefegii (mercenari). Tara era aparata de cetati ca Soroca, Tighinasi Cetatea Alba la Nistru, cetatile Hotinului si Sucevei la Nord, spre Carpati Cetatea Neamtului, iar pe Siret cetatea Romanului.Tara era bogata, negustorii italieni, polonezi sau armeni, care treceau prin Moldova de la Marea Neagra spre Liov (Lemberg), aducand din Orient mirodenii, covoare, metale si pietre pretioase, iar din Apus postavuri si arme, lasau mult banet in visteria domneasca. Astfel se explica cum a avut Stefan mijloace materiale ca sa lupte fara incetare in lunga lui domnie. Caci el trebuia sa se bizuie numai pe puterile Moldovei, pe sprijinul vecinilor - polonezi sau unguri - nu se putea bizui, si unii si altii voiau sa aiba sub suzeranitatea lor Moldova. Pericolul mare il reprezenta insa expansiunea Imperiului Otoman, care - dupa cucerirea Constantinopolului la 1453 - sub sultanul Mahomed II isi continua inaintarea in inima Europei.