Dacii si romanii

Cu mai bine de un mileniu inainte de cucerirea Daciei de catre Romani, mai multe triburi tracice emigrasera de pe Dunarea inferioara spre apus, stabilindu-se in Peninsula Italica. Urmele lor au ramas multa vreme in toponimele recongnoscibile si astazi: ALTINA "Maretie; Fericire" (actuala Oltina din Dobrogea); cf. Latium (regiunea din centrul Italiei, intre Tibru si Campania); OESCOS "Lumina" (la varsarea raului Isker in Dunare, astazi Ghighi — Bulgaria) cf. Osci (veche populatie din Italia Meridionala); RAMAE (loc. in Tracia); cf. ROMA; SABINI-BRIES "Prea Curatii; Cinstitii" (loc. in Tracia); cf. Sabini (neam locuind in tinutul muntos la N-E de Roma). Despre Messapii din Estul Italiei, ca si despre Venetii de pe cursul inferior al Padului se stie de mult ca erau traci (iliri). Pribegii de la Dunarea de Jos au mers in susul fluviului pana la CURTU-ZURA "Cetatea (Curtea) Stralucitoare" (actualul Belgrad "Orasul Alb"). Acolo se pare ca au poposit mai mult si tot acolo, spune legenda, a avut loc idila dintre AENEAS "Stralucitorul", conducatorul emigrantilor, si DIDO "Doamna", regina tinutului respectiv. Dupa cateva sute de ani, legendele au transformat Curtuzura in Cartagina, iar adevaratul traseu al drumetilor a fost deviat mult mai la Sud! Totusi, Romanii sustineau ca se trag din troieni, care — se stie — erau traci. Chiar numele legendarului intemeietor al Romei, ROMULUS, este asemanator cu geto-dacicul ROMULA. Plasati, in locurile de bastina, intre tracii nord-dunareni si greci — pribegii vorbeau la plecare un dialect asemanator atat cu limba vecinilor de la Miazanoapte cat si cu a celor de la Miazazi. De altfel, lingvistii moderni au incadrat in acelasi grup lingvistic latina si elena. Un stravechi imn, numit Carmina Saliaria, pastrat nealterat de preotii Romani (prezentat in capitolul Nasterea Printilor Divini) demonstreaza inrudirea dintre limbile traca si latina. Exista o paralela revelatoare intre lexeme tracice cu initiala A — antroponime, etnonime, hidronime, oronime, toponime etc. — si cuvinte latinesti si romanesti: Sintagmele tracice din tabelul de mai sus nu sunt intotdeauna modelele cuvintelor romanesti mostenite. Ele s-au transformat inca inainte de cucerirea Traciei de catre Romani. Sunt atestate foarte multe forme dialectale intermediare. Iata atestate doar cateva exemple: ABDERA > UDAR (antrop.) > odor; ABOUNOTEICHOS > PANDOCOS (antrop.) > bondoc; ABROZES > VERZO (antrop.) > vraja; ABURIA > BORIA (antrop.) > boare; bura; ADAUCTA > TACTOR (antrop.) > (cu) toptanul; ANIOS > NAISSUS (loc.) > neaos; AMAZONES > MEZEANOI (trib) > mezin; AMISODAROS > MUSSATUS (antrop.) > musat; AMYCOS > MICIA (oras) > mic; ATYMNIOS > TEMNOS (munte) > temnita; ANTIMACA > TIMACUS (rau) > Timoc; APSOS > CAPSA (loc.) > Copsa; ARAROS > GERULA (antrop.) > garla; ARSEKVIA > RHAISCUPORIS (antrop.) > roscovan; ASAMUM > SAMUM (castru si vicus) > (de) seama; ASCRION > SKORIANUS (antrop.) > zgura; ASTYNOOS > STENES (castru) > stana. Asemanarile intre limbile traca si latina erau cam aceleasi ca intre romana si celelalte limbi romanice de astazi. In timpul convietuirii cu Romanii, dacii au invatat relativ usor latina, transmitand-o si conationalilor liberi. Cel mai romanizat tinut al Daciei a fost Oltenia, ce pastreaza si astazi perfectul simplu latinesc. Numele acestei regiuni vine, de altfel, de la ALTINA "Latinii", nu de la Olt, de la care si-au luat numele Tara Oltului din Transilvania si judetul de la Sud de Carpati. Unii daci au invatat mai intai alfabetul latinesc, cum se vede pe o caramida gasita in castrul de la Drobeta. Inscriptia cuprinde cuvantul geto-dacic TYCHYS "de repetat; repeta!" (cf. rom stih si literele latine in ordinea — aproximativa— a alfabetului. Pe un fragment de vas, descoperit in padurea Resca (Romula — jud. Olt), se mai zareste inceputul alfabetului latin (ABCD) si sintagma getica TAS X "de 10 ori" (adica repetarea exercitiului). Din fericire, avem la dispozitie texte stravechi, din care se vede cum au inceput dacii sa invete latineste. Ele dateaza din timpul stapanirii romane sau sunt imediat ulterioare acesteia si pot fi socotite, fara exagerare, primele texte in limba romana. Astfel, pe o placuta de bronz, descoperita la Celei-Corabia (jud. Olt) avem un cuvant getic si unul latin: UTERE FELIX . Traducerea: Aduce (poarta) fericire (noroc). Pe cateva rame de plumb pentru oglinz, descoperite tot la Celei, inscriptiile sunt de asemenea mixte: FORMASO BIST MIN FECIT. Traducerea: Cea mai frumoasa m-am facut. FORMASO si FECIT sunt din latina, iar BIST si MIN provin din graiul autohtonilor. Pe o amfora scoasa din apele Dunarii (fig. 107), aflata acum la muzeul din Varset (Serbia), scrie: O FE OCLO. Traducerea: Sa fie ochi! Sa fie plina! La Pojejena (jud. Caras-Severin), pe o lespede votiva din marmura scrie: D-IZO POSI DON. Traducerea: Fecioarei i-am adus darul. Pe o bratara de aur, descoperita la Vatina, langa Varset, scrie: ONGON S-TAN TI MULT GOG. Traducerea: Talismanul sa-ti dea mult noroc. Romanii ii numeau pe toti tracii nord-danubieni DACI, dupa numele celui mai important neam din Transilvania. Cuvantul DAC(US) este inrudit cu lat. audacia "curaj; indrazneala" si audax "indraznet; curajos; temerar; semet; increzator". Cu sensurile de "curat; adevarat" a ramas in afirmatia romaneasca DA. Insa pentru tracii de la Miazanoapte dac avea doar un sens regional. Etnonimul lor comun era RO-MAN "foarte curat; frumos; luminos; fericit; stralucitor; nobil", de unde au fost mostenite formele: roman, rumen, romanita, rohman, Caraiman s.a. Cuvantul este atestat intr-o inscriptie dacica de pe un opait descoperit la Drobeta (fig. 82). Textul este in asa fel scris incat poate fi citit in trei feluri: de la stanga la dreapta; ROMAN ESIS " Prea Curatul; Prea Curat" (supranumele fratilor Zalmoxis), de unde s-a mostenit varianta romanita pentru "musetel"; de la dreapta la stanga: E NAMOR SSS "Cu numarul 666"; si iarasi de la stanga la dreapta: ROMANE S-IS "Lumina sa fie". O varianta getica pentru ROMAN era EURYMENE (antrop.) care explica diftongul din Caraiman si formele rohman (mit.) si aroman. Ca amandoua popoarele, ce s-au infruntat la Sarmizegetusa, aveau acelasi nume etnic ne-o demonstreaza denumirile foarte apropiate cu care strainii ii numeau pe romani si pe italieni in evul mediu. Aceste nume asemanatoare au fost observate inca de Miron Costin: "Nemtii italienilor le zic Walschen si noua moldovenilor si muntenilor iar asa: Walachen; frantozii italianului ii zic vallon si noua moldovenilor si muntenilor vallaques; lesii italianului ii zic wloch, iar noua moldovenilor si muntenilor woloszyn". In evul mediu, in maghiara "roman" se spunea olah, iar "italian", olas. Ca sa nu se incurce denumirile, romanii ii numeau pe venetici ROMULA, de unde romana medievala a mostenit forma ramlean. De la ROMULA au mai ramas in romana: harmalaie, cormana si Romanati. Acest cuvant avea mai multe sensuri: "a taia; a ucide; lamentatie; galagie; anapoda" etc. Romula mai insemna si "tuns" si "ras " si poate ca acesta a fost cel mai important motiv pentru care tracii nordici i-au numit pe Romani astfel. Denumirea nobililor daci era PILEATI "cu par lung; barbosi; barbati; viteji " (cf. rom. plete) si astfel se explica si rom. barbat (cf. lat. barbatus "barbos"), singular intre limbile romanice. Unul dintre voievozii romani a purtat numele de Barbat. Se stie ca Romanii purtau parul scurt si ca se barbiereau. Asadar, legenda romantica, dupa care numele nostru etnic vine de la cuceritorii de odinioara este doar o... legenda, ca multe altele.