932

Jean J. Rousseau

Jean Jacques Rousseau ( 1712-1778 ) , filozof luminist , pedagog si scriitor francez. In lucrarile "Discurs asupra originii inegalitatii dintre oameni", "Discurs asupra stiintelor si artelor", "Contractul social" s.a. Rousseau dezvolta conceptiile sale privind influienta nociva a civilizatiei asupra omului, originea societatii, inegalitatea dintre oameni. Criticand societaltea contemporana si idealizand "starea naturala" in care oamenii ar fi fost liberi si egali, Rousseau sustine ca omul este "bun de la natura" , dar ca societatea il corupe. El vede originea inegalitatii sociale in aparitia proprietatii private, care a dus la formarea statului si, mai tarziu, la despotism. Intrucat inegalitatea incalca asa-numitul contract social incheiat intre oameni in perioada trecerii de la starea naturala la cea "civila", ea trebuie inlaturata. Rousseau privea ca legitima insurectia poporului indreptata impotriva despotismului. A fost un adept al ideii suveranitatii poporului si preconiza , ca ideal de stat , republica patriarhala, in care cetatenii pot aproba in mod direct legile. Rousseau a criticat religia si biserica oficiala, intoleranta religioasa, dar a ramas un adept al deismului, pe care-l interpreta ca o religie bazata pe sentiment. In problema ontologica era dualist, iar in gnoseologie un senzualist inconsecvent, sustinand caracterul inascut al ideilor morale. Conceptia sa pedagogica a lui Rousseau , expusa in opera "Emil, sau despre educatie" , preconizeaza conformitatea educatiei cu natura proprie a copilului. Ideile sociale, radical antifeudale, dezvoltate de Rousseau au contribuit la pregatirea idealogica a revolutiei burghezo - democratice de la 1789 din Franta. Principiul intoarcerii la natura si ideea primordialitatii sentimentelor umane in raport cu ratiunea, care strabat principalele sale scrieri filozofice, precum si romanul epistolar "Iulia, sau noua Eloiza" sau lucrarea autobiografica "Confesiuni" , au facut din Rousseau un precursor al romantismului.
0