In limba stramosilor!

Bogdan Petriceicu Hasdeu Sa vorbim romaneste Cugetarea romaneasca Are portul romanesc: Nu lasati dar s-o cionteasca Cei ce limba ne-o pocesc. Cand romanul se-ndarjeste Din tarana cand mi-l scoti, El iti toarna romaneste Un blestem de sapte coti, Cand de dragoste se-aprinde El vrbeste lin si bland, Incat dorul te cuprinde Dulcea-i vorba ascultand. Niciodata alta limba, De pre buze romanesti, Nu se-ndoaie, nu se schimba Dupa gandul ce gandesti. La manie, la iubire, La suspin si chiuit, Dupa chiar a noastra fire Graiul nostru e croit. La iubire, la manie, La chiot si la suspin, Romania-i Romania Cu fagur si cu pelin. Sucind limba romaneasca, Stricand graiul stramosesc, Dupa moda frantuzeasca, Sau cu modul latinesc, Neam strans mintile cu fracul Si simtul ne-am imbracat Cu haina, de unde dracul Copiii si-a intarcat. Romanimea cat traieste Graiul nu si-l va lasa; Sa vorbim dar romaneste. Orice neam in limba sa!