Ruptura cu trecutul - vitalic sprinceana

Ruptura cu trecutul Evolutia se desfasoara pe drumuri destul de intortocheate. Un mers liniar al dezvoltarii e mai mult o simplificare dorita, decat realitate. Drumul parcurs de elitele politice de la noi e si el o cararusa de munte, cu multe-multe zig-zag-uri, uneori fara o perspectiva de viitor clara. Serpuirile astea, numite uneori lipsa de sinceritate, ipocrizie politica sau in alt mod constituie un tribut pe care ideologiile si orientarile politice ale indivizilor aflati la putere il platesc realitatii schimbatoare. Uneori varful muntelui sta ascuns in nori, alteori se vede clar, dar niciodata nu poate fi atins fara eforturi considerabile. Argumentul-scuza a nehotararii noastre a fost intotdeauna lipsa de experienta democratica si dificultatile perioadei de tranzitie. Unii dadeau vina pe trecutul indepartat, altii – pe cel apropiat, ceilalti vedeau vina in viitorul incert. Oricum, am stiut sa ne aruncam dintr-o iluzie in alta, dintr-o utopie in alta fara mari crize de nervi. Se pare ca acest moment e deja trecut, sau cel putin depasit. Cu riscul de a supraaprecia si de a simplifica realitatea complexa a vietii politice moldovenesti, putem spune cu inima deschisa ca am pasit pe un sol sigur. Pentru intaia data am ajuns la un punct de vedere pe care il impartasim aproape cu totii: integrarea europeana. Si daca acest lucru era spus cam in surdina de reprezentantii fractiunii conducatoare, acum acestia s-au pronuntat univoc pentru atingerea acestui obiectiv. Seful statului, cunoscut pentru trecutul sau de antiimperialist convins a rupt-o cu acest trecut. “Integrarea este prioritatea absoluta a politicii externe moldovenesti”, a spus seful statului. A rupt-o cu iluziile URSS. A rupt-o cu complexul de vasalitate fata de Rusia. Si acesta e un lucru bun. S-a frant cordonul ombilical care tinea Moldova in mana stransa a Rusiei. Probabil odata cu aceasta vor pleca in noianul uitarii istorice si alte “nostalgii” ca: painea de 16 copeici, mitul marii puteri, internationalismul socialist. Priviti esichierul politic: PPCD, BMD, PSDM si acum PCRM s-au aliniat la start, spre aceeasi linie de finis: UE. Cel putin la nivel declarativ. Iar asta inseamna un consens, un punct de pornire a oricaror discutii despre Moldova si viitorul ei. E posibil ca presedintele Voronin sa nu fie chiar sincer in declaratiile si intentiile sale. Suna plauzibil, cunoscand firea schimbatoare a sefului statului. Unii spun ca nu e decat fenomenul lupului in blana de oaie. Altii se fac ca privesc cu neincredere, dar toti recunosc un fapt: a facut-o. De altfel el a zis-o si mai inainte, dar ramanea o urma de indoiala. Mai e ceva, nu a declarat-o in fata unui colectiv de mulgatoare de la Cimislia, ci de la tribunele oficiale ale parlamentului si presedintiei. Si in fata unor oficiali de rang inalt ai UE, OSCE, NATO. Astazi ideea europeana l-a ales pe presedinte, nu el pe ea. In conditiile cand relatiile cu Rusia(deci cu trecutul) s-au stricat cu totul, optiunea europeana e colacul de salvare firesc al tarii. A pleca in UE la moment inseamna a-ti salva pielea si tara, si este unicul mod a actiona al unui sef de stat in asemenea conditii. E posibil ca aceasta sa fie un bluff al comunistilor, dar exista un moment putin comentat care face imposibil de aparat respectiva ipoteza. Ideea europeana a intrat oficial, de pe pozitiile Puterii in spatiul plublic si mediatic din Moldova. Un indiciu clar este numarul coplesitor de articole, interviuri si declaratii care umplu paginile ziarelor guvernamentale: “Moldova Suverana”, “Nezavisimaia Moldova” sau sunt difuzate de postul national de radio si M1. In acest mod, dorim sau nu sa o recunoastem (din ratiuni ideologice sau altele) se formeaza o constiinta publica despre Europa, despre UE ca viitoare casa a Moldovei. In cei patru ani de guvernare comunista, societatea civila a demonstrat ca dispune de mecanisme de raspuns la amenintarile Puterii (protestele din 2002, apoi admirabila unanimitate a Opozitiei in noiembrie 2003). Mitingul, iesirea in strada au devenit forme normale de protest. Acum, cand enorma masina propagandistica a Puterii a intrat in functiune pentru ideea europeana, un drum inapoi e aproape imposibil. Or, regimul comunist va fi sanctionat chiar de proprii sai alegatori carora acum el le promite paradisul UE. Acesta e un moment serios si nu credem ca Voronin l-a scapat din vedere. Ramanem deci sa credem ca in virtutea acestor considerente intentiile europene ale PCRM sunt cat se poate de serioase. Asta va da un colorit interesant campaniei electorale. Am putea fi spectatorii unor programe si promisiuni electorale de tipul: “In Europa – timp de 10 ani!”, sau “Alege PCRM si in 2015 suntem in UE”, ori “Voteaza X si maine suntem la Bruxelles!”, etc. Imaginea Uniunii Europene e indiscutabil atractiva pentru marea majoritate a populatiei R. Moldova. Pentru oamenii simpli, UE e izvorul bogatiei si a traiului bun. In conditiile unui nivel de trai redus, aceasta imagine e un catalizator pentru mobilizarea electoratului in scopul atingerii acestui scop. Pentru intelectualii autohtoni, Europa a fost si este izvorul de la care s-a adapat cultura noastra de veacuri. Baudelaire, Hugo, Goethe sunt doar cateva dintre repere. Deci, iarasi o alegere fireasca. Cat despre elitele politice, alegerea europeana este indiscutabil in favoarea lor caci ar capata acces la “curtile” care decid viitorul planetei. Despre dimensiunea europeano-americana a globalizarii nu face sa vorbim, e o realitate obiectiva. Orice drum spre un viitor civilizat al Moldovei trece prin Bruxelles. Ramane un segment de electorat nevalorificat, anume partea rusofila. La moment, se vehiculeaza ca monopolul asupra acestui electorat a fost pierdut de catre PCRM. Orientarea prooccidentala nu e o piedica si nici o amenintare pentru aceasta parte a electoratului. Rusia nu e opusul Occidentului. E pur si simplu alta, dar foarte asemanatoare. Rusia intotdeauna a pretins ca face parte din Europa. Acest segment ar putea fi totusi chemat sub steag, mai ales tinand cont de orientarea proeuropeana a mass-media oficiale. Aceasta ruptura cu trecutul, inca contestata de Opozitie, privita cu neincredere in Occident este totusi punctul care da sens dezbaterilor politice despre democratie si drepturile omului. E un nou mod de a gandi realitatea noastra.vitalic sprinceana