Trei faze ale unui singur esec comunist

Pe tot parcursul aflarii PCRM in frunte cu Vladimir Voronin la putere conflictul transnistrean a fost calificat ca unul inghetat. In pofida acestui "inghet" de neclintit si a prezentei in Republica Moldova a Misiunii OSCE, care-n mod normal putea sa aduca la cunostinta celor 55 tari-membre situatia cu conflictul, in Republica Moldova vin si vin diferite delegatii cu scopul anuntat de "a se informa" la fata locului. Ceea ce-i bucura pe liderii de la Tiraspol, care, plini de sine, le povestesc diplomatilor straini cat de rea este Moldova-agresoare si cat de nestramutata este vointa "poporului transnistrean" de a avea propria statalitate. Nu-mi dau seama cu ce se aleg diplomatii straini si importanti din aceste "vizite de documentare". Cert e ca obraznicia celor de la Tiraspol de fiece data creste in urma acestor vizite in progresie geometrica. De conflictul transnistrean se preocupa si Vladimir Voronin, care, laolalta cu PCRM pe care-l conduce, s-a angajat solemn sa reintregeasca tara. Inainte de venirea la putere, comunistii declarau deschis ca toata vina pentru declansarea conflictului din primavara-vara anului 1992 o poarta "nationalistii" de la Chisinau, care au dat buzna peste transnistrenii pasnici cu grafia lor latina si cu tricolorul romanesc. Iar transnistrenii pasnici, ajutati de tot soiul de mercenari si de pasnicul general Lebedi, s-au aparat - cu tancuri rusesti si cu pistoale-automate Kalasnikov. Imediat dupa investitura in functie la 7 aprilie 2001 Vladimir Voronin a pornit-o pe calea "impacarii" cu Igor Smirnov. Apogeul acestei "impacari" a fost atins la 16 mai 2001, cand, aflandu-se la Tiraspol, Vladimir Voronin a semnat cinci protocoale prin care a cedat tot ce si-a putut dori Igor Smirnov. Voronin a acceptat chiar si sa fie examinata posibilitatea de a-i plati Transnistriei o compensatie pentru daunele aduse in urma agresiunii militare armate a Republicii Moldova! Si nu este vorba de cele 70 mln. dolari SUA, "calculate" imediat la Tiraspol - prin semnarea acestui document Voronin, in calitate de Presedinte al Republicii Moldova, i-a calificat drept agresori pe toti acei cetateni ai Moldovei, care au luptat cu arma-n mana, inclusiv pe acei care au avut tupeul sa moara pentru integritatea teritoriala a statului. Igor Smirnov, batandu-si joc de politica de "impacare" si de Voronin, promotorul ei principal, deja in vara anului 2001 a provocat schimbarea radicala a pozitiei acestuia din urma - la 1 septembrie 2001 Chisinaul introduce in pripa noile stampile vamale, ceea ce, in opinia lui Voronin trebuia sa ingenuncheze peste noapte "RMN". Vladimir Voronin chiar a crezut promisiunilor verbale ale administratiei de la Kiev, care a promis crearea posturilor vamale mixte moldo-ucrainene de-a lungul celor circa 400 km de frontiera cu Ucraina, controlate de Tiraspol. Or, s-a dovedit ca Constitutia Ucrainei nu permite amplasarea pe teritoriul ei a unor asemenea structuri (spre deosebire de baza militara ruseasca de la Sevastopol) si vamesii moldoveni, dupa ce s-au invartit in calitate de oaspeti nepoftiti pe langa vamile ucrainene, s-au intors acasa. In asemenea conditii frontiera ucraineana s-a dovedit, ca prin minune, usor penetrabila pentru marfurile transnistrene si colapsul "rmn" a ramas iarasi la nivel de doleante ale Chisinaului. Or, comunistii nu se lasa usor batuti in lupta lor pentru binele poporului! Si toata toamna anului 2001 Televiziunea noastra de stat, mai ales prin intermediul emisiunii "GROM", realizate de neobositul serv al puterii Constantin Staras, il "distrugea" pe "raul" separatist Igor Smirnov, promovandu-i, in schimb, pe Tom Zenovici si Alexandr Radcenko in calitate de separatisti "buni" si contra-candidati ai lui Smirnov la functia de "presedinte" al "RMN" pentru pretinsele alegeri din 9 decembrie 2001. Ceea ce nu l-a impiedicat deloc pe Igor Smirnov sa se declare dupa 9 decembrie reales in calitate de "presedinte" al "rmn". Cu alte cuvinte - faza de "lupta cu regimul criminal" s-a soldat cu acelasi esec rusinos ca si "impacarea" din luna de miere a presedintiei lui Vladimir Voronin. Iar intervalul de timp 7 aprilie - 9 decembrie 2001 a fost suficient pentru ca toata lumea sa se convinga de "potentialul" real al lui Vladimir Voronin in calitate de unificator al tarii. Dupa o pauza indelungata puterea de la Chisinau, fiind presata de comunitatea internationala si de perspectiva alegerilor, a trecut din 13 februarie 2003 la faza "initiativelor curajoase", coordonate in prealabil cu Kremlinul. Or, curajul comunist de la Chisinau nu l-a impresionat deloc pe Igor Smirnov, care nu a inteles de ce regimul de marionete rusesti in frunte cu el ar trebui sa cedeze benevol din puterea lor absoluta de dragul triumfului politic al lui Voronin. Cand si "initiativa curajoasa" s-a rasuflat, si esecul ei a devenit evident, puterea a procedat in mod traditional, plecandu-se cu smerenie in fata "lucorii de la rasarit". Si iata ca, in mare taina, pe la spatele propriului popor si al OSCE, a fost pregatit si avizat paginuta cu paginuta de Igor Smirnov si Vladimir Voronin acel Memorandum, care urma sa fie semnat la 26 noiembrie 2003 in prezenta lui Vladimir Putin de doi vasali ai sai, al celui recunoscut de la Chisinau, si al celui nerecunoscut, dar mult mai drag, de la Tiraspol. Si este lesne de inteles de ce "neinduplecatul" Igor Smirnov a acceptat acest Memorandum - el a fost si ramane o marioneta ruseasca, iar Memorandumul cu pricina corespundea totalmente intereselor geo-politice ale Federatiei Ruse, transformand Republica Moldova, in caz de semnare, intr-un pseudo-stat, controlat suta la suta de la Kremlin. Deznodamantul a fost unul scandalos - Occidentul a intervenit dur, Vladimit Voronin a renuntat la semnarea Memorandumului, vizita lui Putin a fost contramandata. Aici e cazul sa ne aducem aminte ca diferendul transnistrean, de rand cu cele din Osetia de Sud si Abhazia, face parte din conflictele de la periferia fostului imperiu sovietic, provocate si mentinute in stare "inghetata" de dragul satisfacerii orgoliilor neo-imperiale ale Rusiei. "Revolutia trandafirilor" in Georgia, soldata cu venirea la putere a unui presedinte tanar, dinamic si pro-occidental, actiunile lui dure si eficiente in Ajaria, au pus pe jaratic toata "comunitatea statelor nerecunoscute". Si iata ca Igor Smirnov, aflandu-se la Moscova, este montat sa faca declaratii demagogice in sustinerea altei marionete rusesti, a celei din Osetia de Sud, care a intrat in panica dupa primele actiuni energice ale lui Mihail Saakashvili. Iar Voronin ce face? - lanseaza inca o "initiativa", spontana si stangace, ca si toate celelalte, cu Pactul de Stabilitate si Securitate pentru Moldova. Este vorba cu certitudine de un gest electoral, steril si nepregatit, dar care are drept scop acoperirea goliciunii regelui comunist in preajma alegerilor care ne ameninta. La 19 iunie 2004 s-au implinit doisprezece ani de la tragedia de la Bender. Stim ce va declara cu acest prilej Igor Smirnov - agresiunea militara a Republicii Moldova! Chiar daca stim cu totii ca cinismul comunist nu are limita, ce va spune oare Vladimir Voronin copiilor celor cazuti in lupte.