Experimente sociale care demască indiferenţa moldovenilor! Cât de săritori sunt la nevoie
Indiferența a pătruns adânc în societatea noastră. Este constatarea psihologilor, după două experimente sociale. Pentru a vedea cât de săritori la nevoie sunt compatrioții noștri, le-am cerut oamenilor din stradă telefonul pentru a apela poliția și ambulanța. În majoritatea cazurilor, toți au trecut nepăsători pe alături.
Câțiva tineri au simulat situații critice în stradă, iar noi am urmărit reacțiile oamenilor. Am ales ca rolurile să fie jucate de tineri, pentru că, de regulă, oamenii sunt mai receptivi la solicitările bătrânilor sau a celor infirmi.
"– Îmi permiteți să dau un sunet repede, mi s-au terminat banii în cont? – La mine s-a descărcat telefonul. - Nu am telefonul cu mine. – Mulțumesc."
Din cei 17 oameni abordați, doar doi au sărit la nevoie. Iată care a fost reacția la solicitările unei domnișoare.
"- Eu nu pot să vă încredințez telefonul în mână. – Am pus pe speaker. – Sper să răspundă."
"Neîncrederea în cazul băiatului e mai mare pentru că el ar putea să fugă mai repede, să alerge, să-l deposedeze pe proprietar de obiect. În cazul fetei încrederea este mai mare considerând-o mai slabă, mai puțin pregătită fizic pentru a evada împreună cu telefonul", a explicat psihologul Svetlana Rusnac.
Într-un alt experiment am înscenat un furt. Domnișoara s-a infiltrat printre trecători, iar tânărul s-a apropiat de ea și i-a furat telefonul din buzunarul deschis al genții.
Un bărbat și o femeie văd, dar nu reacționează.
"- Domnișoară, v-a fost furat telefonul. - Iată băiatul în scurtă galbenă s-a dus în acolo. – Mulțumesc. – Repede."
"Există o sumedenie de legende, de stereotipuri legate de comportamentul pungașilor, de cei care umblă prin buzunare, prin poșete, că ei ar putea să reacționeze foarte agresiv cu cei care i-au văzut", a declarat psihologul.
În cadrul celui de-al treilea experiment actorii noștri s-au prefăcut că nu se simt prea bine.
" – Ei tot normal? – Da, mulțumesc. – Apă? – Ce s-a întâmplat? – Inima? – Nu, stomacul."
"Este un fenomen mai frecvent prin asta se explică și atitudinea aceasta destul de receptivă a celor care au trecut pe alături", a precizat sociologul Diana Cheianu.
În schimb când, am repetat experimentul și rolul a fost jucat de un bărbat, oamenii nu au mai fost la fel de dispuși să se interese ce-a pățit şi cum l-ar putea ajuta.
" – Ți-e rău? Să sunăm la salvare?"
Atât psihologul, cât și sociologul ne lămuresc că rezultatele obținute au fost influențate și de faptul că experimentele s-au desfăşurat în oraș.
"În mediul urban oamenii sunt mult mai străini, nu sunt interesați să-i compătimescă pe ceilalți pentru că nu-i cunosc, pentru că sunt foarte mulți", a spus sociologul.
În opinia specialiștilor, şi statisticile ce ilustrează criminalitatea şiinfracționalitatea din țară și-au pus amprenta pe rezultatele experimentului nostru.