Doreşte clasa politică a Republicii Moldova rezolvarea conflictului transnistrean?

Sediul aşa-zisului ”Soviet Suprem” de la Tiraspol.

  Pe data de 21 iulie 1992, o delegaţie a Republicii Moldova a semnat, la Moscova, un document numit  ”Convenţia cu privire la principiile reglementării paşnice a conflictului armat din zona nistreană a Republicii Moldova”.  
Convenţia în cauză prevedea încetarea completă a focului şi instituia nişte mecanisme de asigurare a unui status-quo dezavantajos pentru Republica Moldova. Şi cum orice tratat se încheie între două părţi, şi acesta a avut, în afară de partea moldovenească, încă un semnatar. Anume, Boris Elţin, preşedintele Federaţiei Ruse.
 
În articolul 1, ”părţile în conflict îşi asumă angajamentul de a întreprinde toate măsurile necesare pentru încetarea totală a focului, precum şi a oricăror acţiuni armate, una împotriva celeilalte”. Avem, deci, două părţi aflate în conflict. Având în vedere că documentul este semnat de şefii de stat ai Republicii Moldova şi Rusiei, este evident că a doua parte aflată în conflict este Rusia. Aceste precizări sunt necesare pentru cei care mai au dubii în legătură cu rolul Rusiei în declanşarea şi perpetuarea conflictului transnistrean. În condiţiile în care chiar preşedintele rus semnează încetarea focului, atât pentru trupele sale din armata a 14-a, cât şi pentru unităţile înarmate transnistrene şi formaţiunile paramilitare de cazaci, devine clar că toate aceste forţe militare aparţineau şi se subordonau uneia dintre cele două părţi aflate în conflict, părţii ruse.
 
Continuarea acestui articol extrem de interesant, aici: 
Doreşte clasa politică a Republicii Moldova rezolvarea conflictului transnistrean? | Dan Nicu | adevarul.ro