Rona Hartner: „Vreau să ... le spun francezilor că sunt tâmpiţi“

Rona Hartner în studioul Adevărul Live FOTO David Muntean

 

  Actriţă, cântăreaţă, dansatoare, pictoriţă. O cunoaşteţi de undeva? Rona Hartner este una dintre cele mai efervescente prezenţe de pe scenele din România şi din străinătate. Actriţa a venit astăzi, la Adevărul Live, unde a vorbit despre proiectele sale profesionale, despre viaţa în Franţa, despre comunitatea şi cultura romă, dar şi despre credinţa în Dumnezeu. „Am avut anul acesta surpriza de a lansa cinci albume, patru albume în Franţa şi unul în România, un omagiu adus Mariei Tănase. Sunt piese care fac parte din stilul lăutăresc, piese de suflet. Am cules piese care să reflecte spiritul ei. Eu nu mă cantonez la a fi ambasadoarea culturii gipsy şi nu mă îndepărtez de spiritul românesc“, spune artista.
 
„Acum înregistrez pe forţele mele un album ce va fi lansat anul viitor de Paşte. O să am o colaborare cu o fanfară franţuzească. Sunt perioade mai calme şi perioade de creaţie, în care exprimi tot ce ai. Aşa sunt eu, şi iarna sunt pe val“, glumeşte cântăreaţa Rona Hartner.
 
„Terapie prin «gipsytudine», asta este tema albumului. Trăim într-o lume prea serioasă care îşi revarsă ura pe cine ştie de popor mititel. În Franţa au ajuns 20.000 de romi, e război civil, la noi nici nu îi vedem. În perioada de criză îl atacăm pe cel slab. Sunt o comunitate care nu are decât un singur partid, care nu are ambasador, care nu are forţă. Ei îşi caută locul, nu sunt nomazi“, crede actriţa.
 
„Infracţiunile mari nu apar în ziare şi nu sunt făcute de romi. În Marsilia mi s-a pus piedică ca să mi se fure camera de filmat. Staţi liniştiţi, că la ora actuală puşcăriile sunt pline de romi şi nu de ăia care au luat zerourile. În Franţa nu romii sunt problema, ei doar cerşesc, au o viaţă teribilă“.
 
„Poliţiştii îi protejează, lor le este frică de drogaţi, noaptea, nu de romi. Imaginea romilor este formată la nivel mai înalt. La mine în cartier, în Montmartre, eu cunosc câţiva romi. Îi ştiu de şapte ani, facem picnicuri împreună, le iau ţigări. Ei dau, într-adevăr, o imagine proastă României, dar problema trebuie rezolvată. În România au fost integraţi: la spaţii verzi, în fabrici. Dacă francezii ar accepta ca ei să lucreze ceva, ei, într-o lună, ar putea să vorbească fluent limba franceză. Aşa s-a întâmplat şi cu romii din Spania, s-au adaptat“.