Republica Moldova o valiza fara miner

Presa internaţională analizează dezavantajele şi atuurile unei Moldove europene.
 
Discuţiile dintre Moldova şi Transnistria s-au mutat la Bruxelles, dar oficialii europeni rămân pesimişti în ceea ce priveşte un acord decisiv, scrie Wall Sreet Journal, titrând retoric: "Discuţiile despre Transnitria vin la Bruxelles, dar mai departe încotro?". Naftali Bendavid descrie Transnistria ca fiind un nume puţin cunocut în mare parte a Europei, o fâşie îngustă care are legături strânse cu Rusia şi speră, în ciuda rezistenţei Republicii Moldova, să obţină independenţă. În timp ce Moldova şi Ucraina se apropie de UE, acest spaţiu este un avanpost al Kremlinului, la care acesta nu este dispus să renunţe. “În aceste circumstanţe, discuţiile s-au axat mai mult pe problem relativ tehnice, mai exact libertatea de circulaţie a cetăţenilor de pe ambele maluri", scrie WSJ.
 
Teren pentru rivalităţi geopolitice

 
Subiectul Transnistria a fost abordat şi de Consiliul Rus al Afacerilor Externe, care scrie că politica internaţională contemporană presupune soluţionarea conflictelor îngheţate fără obstacole sau întîrzieri. Toţi cei implicaţi în soluţionarea acestui diferend sunt de acord că acest principiu este prioritar, dar, după cum menţionează Pavel Kandel, autorul materialului, aceasta este o abstractizare care nu are nimic de-a face cu realitatea. “Toţi ştiu ce înseamnă o valiză fără mâner: nu poţi să o duci, dar nici nu poţi să o laşi. Într-un fel, aceasta este atitudinea actorilor implicaţi în soluţionarea conflictului transnistrean", scrie Kandel. Totodată, acesta afirmă că prima şi cea mai importantă preocupare a părţilor implicate în conflict este să-şi menţină stabilitatea poziţiilor la putere, pe când cea a actorilor externi – de a-şi urmări interesele gepolitice şi geoeconomice. “Deoarece, atât Transnistria, cât şi Moldova, datorită dimensiunilor teritoriale mici şi a subdezvoltării socio-economice nu prezintă interes pentru aceşti actori externi, doar rivalitatea protagoniştilor din afară poate stimula soluţionarea conflictului", scrie Kandel.

 
Modelul Serbiei poate fi actual

 
Autorul sugerează că, odată cu semnarea Acordului de Liber Schimb, Chişinăul şi Tiraspolul vor fi puse în situaţia de a alege definitv între unire sau separare. Totuşi, exemplul Kosovo ar putea seta un precedent care ar îngreuna soluţionarea conflictului transnistrean. “Uşurinţa şi rapiditatea cu care liderii sârbi actuali, care erau naţionalişti de renume şi panslavişti, au cedat aproape gratuit ceea ce au avut ocazia să mai păstreze, mărturiseşte dorinţa lor de a merge la orice compromis pentru admiterea în UE", comentează Kandel. Chiar şi aşa, Rusia ar putea fi pusă în faţa unor mari provocări, de vreme ce 30% din exportul Transnitriei este direcţionat spre UE, iar asistenţa financiară rusă pusă la dispoziţia regiunii ar putea să nu fie suficientă pentru a împiedica pierderea suveranităţii. “Când Republica Moldova, în cele din urmă, se va afla pe orbita Bruxellesului , Rusia, fie că îi place sau nu, se va confrunta cu necesitatea de a face o alegere, pentru că funcţia tradiţională a Transnistriei de prevenire a derivei Moldovei spre România şi/sau UE îşi va pierde importanţa", încheie Kandel.

 
Moldova mai are de lucru
 
Carl Bildt, ministrul afacerilor externe a Suediei, într-un material pentru ziarul ucrainean Ziua, scrie că Republica Moldova are o abordare serioasă referitor la apropierea de UE, înregistrând progrese semnficativ mai mari decât celelalte ţări ale Parteneristului Estic (PE) în ceea ce priveşte regimul liberalizat de vize, menţionând că pentru următorii ani guvernul suedez va oferi ţărilor PE 500 milioane de euro prin intermediul proiectelor de cooperare. “Cu toate succesele pe care le are Chişinăul, criza politică din primăvara acestui an a arătat că Republica Moldova are încă mult de lucru la depolitizarea instituţiilor publice. În întreaga regiune a vecinătăţii de Est, lupta cu corupţia şi interesele speciale este imperioasă. Fără îndoială, soluţionarea conflictelor prelungite care au impact asupra Moldovei, Azerbaijanului, Georgiei şi Armeniei este esenţială pentru stabilitatea şi prosperitatea viitoare a regiunii", scrie Carl Blindt.

 
Anonimat tragic

 
Publicaţia San Francisco Gate, publică un material care are toate caracteristicile unui jurnal de călătorie. Autorul, Leif Pettersen descrie vizita în “ţara cel mai puţin vizitată din Europa", Moldova, în special ca pe o incursiune “într-o tradiţie a vinului care atinge 4000 de ani în această regiune". Enumerând, cu o scurtă analiză, fiecare producător de vin din ţară, autorul declară Cricova fiind, fără îndoială, cel mai mare nume din industria vinului moldovenesc, o denumire dubioasă pentru el, fiindcă industria de vin locală, ca de altfel şi profilul turistic al ţării în ansamblu, sunt atât de departe de radarul la nivel mondial. “Acest anonimat este deosebit de tragic, fiindcă aproape tot sectorul vitivinicol al Moldovei este excepţional, deşi un pic fracturat şi prost administrat", conclude Lief Pettersen.