Justiția română versus chixul moldovenesc

 
(Acest serial este „dedicat”, în exclusivitate, celor doi tîlhari de lux, Filat și Plahotniuc, dar și slugilor sale docile, care, în curînd, vor avea soarta “omologilor” de peste Prut).


Mă întrebam într-un articol recent, de ce în loc să eliminăm din sistem judecătorii și procurorii corupți, le tot cerem să reformeze justiția și procuratura? Apoi m-am prins – acest joc de-a reforma, această idee năstrușnică de fapt nu este a noastră, este una promovată șmecherește de monstruoasa coaliție, care întreprinde totul pentru a mima reformele, pentru a susține criminalii din justiție, pentru a-și proteja, prin intermediul acestora, propriile blănuri. În același mod, criminalii politici de la putere au indus ideea în rîndurile populației și a funcționarilor europeni că ei, doar ei, în exclusivitate, sunt unica cale de integrare europeană, că fără ei totul ar fi o aventură, un colaps, un eșec. Iar noi, cei nu doar ahtiați de integrarea europeană, ci care credem în acest demers ca într-un vis al întregii noastre vieți, suntem datori să-i răbdăm și să ne purtăm ca niște ostatici. În viziunea lor, dacă vrem integrare europeană, atunci trebuie să-i răbdăm pe tîlharii de lux, Plahotniuc și Filat, trăncănelile idioate ale lui Leancă, matrapazlîcurile lui Lazăr. Să fim cuminciori, să facem ciocul mic și să trecem cu vederea, dacă s-ar putea chiar să aplaudăm hoțiile și tîlhăriile lor, jafurile și tunurile date în “numele” integrării europene. Și asta pentru că, vedeți dumneavoastră, respectiva bandă criminală reprezintă ușa sau fereastra prin care ni se pot deschide perspectivele europene. Nimic mai fals, societatea noastră dispune de potențial politic și social capabil să schimbe lucrurile, asfel încît să nu rămînem în continuare la cheremul șantagiștilor și ticăloșilor care au monopolizat integrarea europeană asemeni sistemului bancar, energetic sau cel al audiovizualului.


Or, parcursul European al Republicii Moldova va fi, în cel mai fericit caz, unul identic cu cel al României. Cei care fac speculații politice și ne aduc raiul pe pamînt mai că imediat după parafarea acordurilor de la Vilnius, nu fac decît să ne închidă gura, să ne facă să tolerăm dezmățul tîlhăriilor și banditismului politic. Dacă comparăm parcursul European al României, trebuie să menționăm că frații noștri de peste Prut au avut nevoie de 10 ani de zile pentu a depăși etapa de membru asociat cu cea de membru cu drepturi depline al Uniunii Europene, ca să nu vorbim de coșmarul prin care trec pentru a fi acceptați în spațiul Schengen. Zece ani, din 1997 și pînă în 2007, cînd, grație unei conjuncturi pilitice favorabile, a fost acceptată, împreună cu Bulgaria, deși unele capitole ale reformei nu erau finalizate. Putem spune, așadar, că România a avut noroc, că o mare parte a reformelor au fost realizate după aderare, mai ales în ultimii ani. Ce s-a întîmplat în România, cum a fost posibil ca justiția română să “atenteze” la libertatea unui fost prim ministru, deputat, președinte al Consiliului Național al unui partid aflat la putere sau la fostul ministru al Economiei, ex primar general al Bucureștilor, prietenul la cataramă al cuscrului actualului președinte al României, mîna dreaptă, de cîndva a lui Băsescu? Concurs de împrejurări? Voință politică? Monitorizare europeană? Vom încerca în serialul de față să răspundem la aceste și alte întrebări stringente, astfel încît să ne dăm seama cît suntem de mințiți și luați de fraieri de cei doi tîlhari de lux care, dacă activau în România, demult se odihneau pentru vreo 25 de ani pe paturile “confortabile” de la Rahova sau Jilava. Vorbim de România, nu de Republica Moldova! Din punctul meu de vedere diferența reală dintre cele două state este imensă, în proporție de 1 la 5, ca să fiu indulgent.

 
Continuarea articolului la adresa: http://jurnal.md/ro/news/justi-ia-romana-versus-chixul-moldovenesc-1-vasile-nastase-1157724/