PROFESII URBANE: Ce nu stiai despre groparul MORTILOR
Cu totii stim ca cea mai mare durere este atunci cind cineva din apropiatii nostri sau chiar din familie a decedat. Asemenea suferinte si lacrimi vad zi de zi groparii de la cimitire. Mai mult, din aceasta ocupatie isi asigură existenţa. Este vorba despre groparii de la Cimitirul central (Armenesc). De e frig, de plouă, de bate vintul, ei sunt la datorie şi nicio zi nu trece, fara ca să aibă de lucru.
- Cum va numiti si de cit timp faceti aceasta munca?
Ma numesc Nicolae Sirbu, prietenii imi spun Colea, sap gropi de doi ani de zile.
- Cum e aceasta munca a d-voastra?
Da cum sa fie, una obisnuita ca si alte munci, dar cu care te deprinzi si nu observi ca cineva o crede un pic stranie. Cind vine înmormintarea atunci trebuie lucru să fie facut, ca ploua ca ninge ca-i cald. Inmormintarea nu aşteapta.
- Pentru aceasta munca pe care o faceti presupun ca si remunerarea e mare, ce salariu aveti?
In dependenta, noi nu avem salariu fix, depinde de groapa, de marime, de numarul gropilor. In medie avem 4 mii de lei. La intrarea in cimitirul de pe strada Armeneasca sunt si taxele pentru rezervarea gropilor cit si pentru intretinerea acestora pe parcursul intregului an. Acestea pot incepe de la 700 de lei moldovenesti pina la 3500 de lei pentru rezervarea unui loc.
- Cit timp va ia sa sapati o groapa?
Tin minte cind prima data am inceput sa lucrez apoi imi venea cam greu, dupa care m-am deprins dar chiar si asa la virsta mea nu prea dau din coate ca sa sap morminte, se sapa usor de la citeva ore pina la jumatate de zi, groapa trebuie sa fie sapata corect si frumos.
- S-a intimplat sa sapati mormintele vechi pentru a pune deasupra altele noi?
Acest cimitir e situat in centru si are o istorie oarecare, aici nu oricine nimereste, oamenii suna din timp pentru a li se rezerva o groapa, bine poate nu ei personal dar rudele scriitorilor, poetilor, artistilor, deputatilor, etc. Am auzit ca au fost asa situatii dar personal nu am dat de ele, e loc putin iar oamenii nu asteapta, asa e legea naturii, ce sa-i facem.
- Cind vedeti vre-o imormintare, cum scapati de emotii, mai ales cind cineva tinar a murit?
Scapi de emotii dupa primul an de lucru. Jale este, dar lucrul trebuie făcut. E vreo fata, vreun baiat tinăr ii jale mare, doamne fereste.
- A-ti avut problem cu rudele decedatilor, celor la care le-ati sapat morminte?
Nu, nu tin minte asa ceva, oamenii vin plini de durere nu le este lor a cearta sau a face zarva, le-am sapat groapa, mi-am facut munca, ce pot sa mai face eu, toti venim din-pamint si-n pamint ne-ntoarcem.
- Mereu mi-a fost interesant sa stiu daca sunt fantome in cimitir, a-ti auzit vre-o data ceva iesit din comun sau ciudat?
Parca nu tin minte asa ceva, aici e liniste si nimeni nu face probleme, toti dorm (zimbeste), cit despre fantome nustiu nu am stat pina tirziu sa dorm linga morminte, poate si sunt.
- Cite gropi sapati in zi sau in saptamina?
Nu prea avem noi de munca poate o groapa maximum doua in saptamina, dar poate si in doua saptamini o singura groapa, ultima tin minte ca a fost cea a deputatei din partea comunistilor, de atunci inca nu am avut de munca.
Cimitirul central (Armenesc) se află in triunghiul strazilor Alexei Mateevici (fosta Sadovaia), Vasile Alecsandri (fosta Kotovski) şi Panteleimon Halippa.
Singura intrare/iesire în este din strada. A. Mateevici, la poarta lui începe strada Armenească. Poate anume de aceea, acest loc şi astăzi este deseori numit printre chişinăueni "cimitirul armenesc".
Loturile de pamint destinate inhumarilor la cimitirul Central se distribuie persoanelor decorate cu distincţii în muncă si luptă (Ordinul Republicii, Ordinul "Stefan cel Mare") sau cu distincţii de stat ale fostei URSS similare acestora.