Vona în Harghita; provocare ungurească sau rusească?
O informaţie care necesita maximum cinci minute de căutare pe Google, este aceea că Jobbik este o formaţiune fascistoidă, strâns legată de Mişcarea Internaţională Eurasiatică din Rusia, pusă la cale de preşedintele acesteia Aleksandr Dughin, ideologul cel mai de seamă al regimului Putin.
Dughin este omul care a amestecat într-o singură teorie bolşevismul, nazismul, ortodoxia rusă, şi gnostico-păgânismul - un cocktail ideologic menit ca, împreună cu islamul, să justifice "misiunea" Rusiei de a distruge Occidentul, America şi capitalismul. Iată ce spunea Dughin într-un interviu acordat unei reviste poloneze în 1998:
"Apusul este Satana geografică, Anticristul geografic. Apusul trebuie să plătească pentru tot. Cel mai bine ar fi să fie aşezaţi acolo chinezi, tătari, musulmani, tot nomadismul eurasiatic." (...)
"Eu sunt ca Ivan Peresvetov care a inventat opricinina pentru Ivan cel Groaznic. Sunt laboratorul de gândire. Nu gândesc pentru mine. Gândesc pentru Stat, pentru naţiune, pentru istorie. Îl aştept pe Ivan cel Groaznic al meu."
Dughin nu a avut mult de aşteptat. În 1999 a venit Putin.
Dar Dughin nu se ocupă doar cu abstracţiuni, are planuri concrete şi actuale, inclusiv pentru ţara noastră. S-a şi apucat să le promoveze: ivit recent la Chişinău, Dughin a făcut turul televiziunilor, ameninţând Moldova cu războiul şi propunând unirea Republicii Moldova cu România – dar în Imperiul Euroasiatic.
"Occidentul este în mâinile unor maniaci. SUA trebuie legată în cămaşa de forţă. Europa se va îneca sub cizma americană. Sfârşitul hegemoniei americane nu e atât de departe. Maniacul a slăbit. SUA a slăbit. Foarte bine, să revină acasă. În lupta cu hegemonia SUA toate mijloacele sunt bune. (...) Mai bine ca SUA să se oprească singură. Dacă SUA va împinge Moldova la anumite acţiuni în privinţa Transnistriei va îneca totul în sânge. Conflictul transnistrean are soluţie. Trebuie să ne integrăm în uniunea euroasiatică şi se rezolvă totul."
După această scurtă expunere a delirului dughinist, să revenim la Gabor Vona şi la legătura lui cu Dughin. Nu era nevoie de scotocit site-uri în limba rusă sau maghiară, există resurse în română Citiţi Jobbik în hagealâc la Moscova, Mecca fascismului şi a bolşevismului şi aflaţi cum Gabor Vona a fost la Moscova, invitat de Prof. Aleksander Dughin de la Universitatea Lomonosov, să cuvânteze despre "America, progenitura deformată a Europei" şi despre "Rusia, care reprezintă Europa mult mai bine" pentru că "îi conservă tradiţiile şi nu urmează cultura banilor şi a maselor."
Cu ocazia invaziei trupelor Federaţiei Ruse în Georgia, 2008, Jobbik şi-a declarat fără jenă sprijinul pentru Rusia.
Preşedintele Jobbik e cunoscut şi pentru simpatia exprimată faţă de islamism, mai ales pentru Republica Islamică Iran, pentru care, se ştie, şi regimul Putin are o slăbiciune specială.
Vona a promis la un miting suporterilor săi că va cere ca observatorii străini la alegerile din Ungaria să nu fie occidentali, ci membri ai Gărzilor Revoluţionare Iraniene, astfel încât voturile pentru Jobbik să nu fie furate. Nu e doar un moft al preşedintelui Vona, este politica oficială a partidului: Jobbik îşi arată sprijinul pentru regimul ayatollahilor de la Teheran prin declaraţii, manifestaţii publice şi înfrăţiri între localităţi din Ungaria cu administraţie locală Jobbik şi localităţi din RI Iran.
În acelaşi timp, formaţiunea are un discurs de o extremă ostilitate la adresa Europei Occidentale şi mai ales la adresa Americii şi Israelului- faţă de care liderii Jobbik folosesc un limbaj plin de insulte şi vulgarităţi. Antisemitismul Jobbik este notoriu. Gyöngyösi Márton, deputat Jobbik, a cerut în noiembrie 2012 în Parlamentul Ungariei, să fie listaţi toţi evreii, mai ales cei din parlament şi din guvern, ca o ameninţare la adresa securităţii naţionale.
Sunt cunoscute şi declaraţiile Krisztinei Morvai, europarlamentar Jobbik şi candidat oficial al acestei formaţiuni la preşedinţia Ungariei, "M-am întâlnit cu mulţi palestinieni, mulţi luptători excelenţi, membri Hamas, conducători Hezbollah, am primit multe încurajări". Şi, pentru că declaraţia a stârnit indignare, publicaţia Jobbik, Barikad, se mira cu înduioşătoare nevinovăţie: "de parcă ar fi o problemă că Morvai Krisztina a luat parte la o conferinţă palestiniană unde, desigur, erau prezenţi şi trimişii Hamas şi Hezbollah".
Chiar aşa, ce lume rea, cui i-ar fi putut trece prin minte că participarea la conferinţe cu terorişti şi încurajările primite de la aceştia ar putea constitui o problemă? Autorităţilor române, de exemplu. Posibilele contacte întreţinute de partidul său cu Hamas şi Hezbollah constituiau motive destul serioase pentru a se împiedica accesul lui Vona în ţara noastră, înainte ca acesta să ajungă să-şi facă numărul în tabăra EMI. De altfel, era de aşteptat ca Vona să vină să facă exact ce a făcut.
Dar, cum spuneam, Vona nu poate declara război României în numele Ungariei, pentru că nu are calitate. Cel mai important lucru de luat în considerare nu e legătura lui Vona cu Guvernul de la Budapesta, ci legătura lui cu Mişcarea Euro-Asiatică. Adică locul lui Vona şi al prestaţiei sale în cadrul planurilor geopolitice ale Rusiei. În acest context, declaraţiile belicoase ale lui Vona sună altfel. Adică, sună mai grav decât dacă ar veni din partea unui simplu partid de opoziţie din mica ţară vecină, colegă de NATO, Ungaria.
Poate ar fi fost, aşadar, mai nimerit ca MAE să întrebe la Ambasada Rusiei cine este Vona şi ce vrea el.
Trist este că, deşi scenariile şi regiile ruseşti şi securiste din zonă se repetă atât de plictisitor – fie şi numai dacă ne uităm exclusiv la ultimii 20 de ani-, ele tot mai găsesc cutia de rezonanţă necesară, pentru ca provocarea să ia proporţiile unui scandal în toată regula.
De la momentul martie 1990, Târgu Mureş, când provocarea româno-maghiară s-a lăsat cu o baie de sânge, justificându-se astfel reînfiinţarea Securităţii, sub forma SRI-ului lui Măgureanu, trecându-se, în două decenii, prin toate scandalurile şi mârlăniile de tip Funar şi CV Tudor, de fiecare dată când România de dincoace şi de dincolo de Prut mai avea de făcut un pas spre Vest, se ivea câte un eveniment, tocmai la ţanc, lucrurile nimerindu-se astfel încât şi provocarea şi reacţiile să slujească intereselor Rusiei.
Toţi liderii politici şi intelectuali care au încercat să fixeze România în Lumea Occidentală au fost bălăcăriţi de tagma post-comunistă şi post-securistă cu acuzaţia că "vând ţara la unguri". Să ne amintim doar de articolele în care Vocea Rusiei urla de indignare anul trecut că Orban l-a ajutat pe Băsescu la referendum, că Băsescu i-a dat în schimb Transilvania – livrarea propriu-zisă părea o chestiune de zile. Iar Bogdan Diaconu, expertul PSD în scandaluri legate de unguri şi Ungaria, cel care a emulat legislativ modelul Putin cu o iniţiativă ce interzice finanţarea ONG-urilor cu bani din străinătate, îşi dădea cu părerea pe Vocea Rusiei, la fel de indignat ca acum. Este nevoie şi de un Bogdan Diaconu, ca să reacţioneze prompt şi ceară măsuri hotărâte - altfel degeaba s-a mai ostenit Vona cu deplasarea şi vociferarea.
Articolele de opinie ale deputatului PSD Bogdan Diaconu sunt preluate în mod constant de site-ul Vocea Rusiei. Nu greşim deci, trăgând concluzia că împărtăşeşte cu Vona Gabor, o simpatie cu totul specială pentru marea ţară de la Răsărit.
O fi de râs, o fi de plâns? O fi de căscat? De câte ori trebuie oare să se repete scenariile şi diversiunile, în aşa fel încât clasa politică românească să realizeze că avem de-a face cu un pattern şi să desprindă implicaţiile evidente?
Dughin este omul care a amestecat într-o singură teorie bolşevismul, nazismul, ortodoxia rusă, şi gnostico-păgânismul - un cocktail ideologic menit ca, împreună cu islamul, să justifice "misiunea" Rusiei de a distruge Occidentul, America şi capitalismul. Iată ce spunea Dughin într-un interviu acordat unei reviste poloneze în 1998:
"Apusul este Satana geografică, Anticristul geografic. Apusul trebuie să plătească pentru tot. Cel mai bine ar fi să fie aşezaţi acolo chinezi, tătari, musulmani, tot nomadismul eurasiatic." (...)
"Eu sunt ca Ivan Peresvetov care a inventat opricinina pentru Ivan cel Groaznic. Sunt laboratorul de gândire. Nu gândesc pentru mine. Gândesc pentru Stat, pentru naţiune, pentru istorie. Îl aştept pe Ivan cel Groaznic al meu."
Dughin nu a avut mult de aşteptat. În 1999 a venit Putin.
Dar Dughin nu se ocupă doar cu abstracţiuni, are planuri concrete şi actuale, inclusiv pentru ţara noastră. S-a şi apucat să le promoveze: ivit recent la Chişinău, Dughin a făcut turul televiziunilor, ameninţând Moldova cu războiul şi propunând unirea Republicii Moldova cu România – dar în Imperiul Euroasiatic.
"Occidentul este în mâinile unor maniaci. SUA trebuie legată în cămaşa de forţă. Europa se va îneca sub cizma americană. Sfârşitul hegemoniei americane nu e atât de departe. Maniacul a slăbit. SUA a slăbit. Foarte bine, să revină acasă. În lupta cu hegemonia SUA toate mijloacele sunt bune. (...) Mai bine ca SUA să se oprească singură. Dacă SUA va împinge Moldova la anumite acţiuni în privinţa Transnistriei va îneca totul în sânge. Conflictul transnistrean are soluţie. Trebuie să ne integrăm în uniunea euroasiatică şi se rezolvă totul."
După această scurtă expunere a delirului dughinist, să revenim la Gabor Vona şi la legătura lui cu Dughin. Nu era nevoie de scotocit site-uri în limba rusă sau maghiară, există resurse în română Citiţi Jobbik în hagealâc la Moscova, Mecca fascismului şi a bolşevismului şi aflaţi cum Gabor Vona a fost la Moscova, invitat de Prof. Aleksander Dughin de la Universitatea Lomonosov, să cuvânteze despre "America, progenitura deformată a Europei" şi despre "Rusia, care reprezintă Europa mult mai bine" pentru că "îi conservă tradiţiile şi nu urmează cultura banilor şi a maselor."
Cu ocazia invaziei trupelor Federaţiei Ruse în Georgia, 2008, Jobbik şi-a declarat fără jenă sprijinul pentru Rusia.
Preşedintele Jobbik e cunoscut şi pentru simpatia exprimată faţă de islamism, mai ales pentru Republica Islamică Iran, pentru care, se ştie, şi regimul Putin are o slăbiciune specială.
Vona a promis la un miting suporterilor săi că va cere ca observatorii străini la alegerile din Ungaria să nu fie occidentali, ci membri ai Gărzilor Revoluţionare Iraniene, astfel încât voturile pentru Jobbik să nu fie furate. Nu e doar un moft al preşedintelui Vona, este politica oficială a partidului: Jobbik îşi arată sprijinul pentru regimul ayatollahilor de la Teheran prin declaraţii, manifestaţii publice şi înfrăţiri între localităţi din Ungaria cu administraţie locală Jobbik şi localităţi din RI Iran.
În acelaşi timp, formaţiunea are un discurs de o extremă ostilitate la adresa Europei Occidentale şi mai ales la adresa Americii şi Israelului- faţă de care liderii Jobbik folosesc un limbaj plin de insulte şi vulgarităţi. Antisemitismul Jobbik este notoriu. Gyöngyösi Márton, deputat Jobbik, a cerut în noiembrie 2012 în Parlamentul Ungariei, să fie listaţi toţi evreii, mai ales cei din parlament şi din guvern, ca o ameninţare la adresa securităţii naţionale.
Sunt cunoscute şi declaraţiile Krisztinei Morvai, europarlamentar Jobbik şi candidat oficial al acestei formaţiuni la preşedinţia Ungariei, "M-am întâlnit cu mulţi palestinieni, mulţi luptători excelenţi, membri Hamas, conducători Hezbollah, am primit multe încurajări". Şi, pentru că declaraţia a stârnit indignare, publicaţia Jobbik, Barikad, se mira cu înduioşătoare nevinovăţie: "de parcă ar fi o problemă că Morvai Krisztina a luat parte la o conferinţă palestiniană unde, desigur, erau prezenţi şi trimişii Hamas şi Hezbollah".
Chiar aşa, ce lume rea, cui i-ar fi putut trece prin minte că participarea la conferinţe cu terorişti şi încurajările primite de la aceştia ar putea constitui o problemă? Autorităţilor române, de exemplu. Posibilele contacte întreţinute de partidul său cu Hamas şi Hezbollah constituiau motive destul serioase pentru a se împiedica accesul lui Vona în ţara noastră, înainte ca acesta să ajungă să-şi facă numărul în tabăra EMI. De altfel, era de aşteptat ca Vona să vină să facă exact ce a făcut.
Dar, cum spuneam, Vona nu poate declara război României în numele Ungariei, pentru că nu are calitate. Cel mai important lucru de luat în considerare nu e legătura lui Vona cu Guvernul de la Budapesta, ci legătura lui cu Mişcarea Euro-Asiatică. Adică locul lui Vona şi al prestaţiei sale în cadrul planurilor geopolitice ale Rusiei. În acest context, declaraţiile belicoase ale lui Vona sună altfel. Adică, sună mai grav decât dacă ar veni din partea unui simplu partid de opoziţie din mica ţară vecină, colegă de NATO, Ungaria.
Poate ar fi fost, aşadar, mai nimerit ca MAE să întrebe la Ambasada Rusiei cine este Vona şi ce vrea el.
Trist este că, deşi scenariile şi regiile ruseşti şi securiste din zonă se repetă atât de plictisitor – fie şi numai dacă ne uităm exclusiv la ultimii 20 de ani-, ele tot mai găsesc cutia de rezonanţă necesară, pentru ca provocarea să ia proporţiile unui scandal în toată regula.
De la momentul martie 1990, Târgu Mureş, când provocarea româno-maghiară s-a lăsat cu o baie de sânge, justificându-se astfel reînfiinţarea Securităţii, sub forma SRI-ului lui Măgureanu, trecându-se, în două decenii, prin toate scandalurile şi mârlăniile de tip Funar şi CV Tudor, de fiecare dată când România de dincoace şi de dincolo de Prut mai avea de făcut un pas spre Vest, se ivea câte un eveniment, tocmai la ţanc, lucrurile nimerindu-se astfel încât şi provocarea şi reacţiile să slujească intereselor Rusiei.
Toţi liderii politici şi intelectuali care au încercat să fixeze România în Lumea Occidentală au fost bălăcăriţi de tagma post-comunistă şi post-securistă cu acuzaţia că "vând ţara la unguri". Să ne amintim doar de articolele în care Vocea Rusiei urla de indignare anul trecut că Orban l-a ajutat pe Băsescu la referendum, că Băsescu i-a dat în schimb Transilvania – livrarea propriu-zisă părea o chestiune de zile. Iar Bogdan Diaconu, expertul PSD în scandaluri legate de unguri şi Ungaria, cel care a emulat legislativ modelul Putin cu o iniţiativă ce interzice finanţarea ONG-urilor cu bani din străinătate, îşi dădea cu părerea pe Vocea Rusiei, la fel de indignat ca acum. Este nevoie şi de un Bogdan Diaconu, ca să reacţioneze prompt şi ceară măsuri hotărâte - altfel degeaba s-a mai ostenit Vona cu deplasarea şi vociferarea.
Articolele de opinie ale deputatului PSD Bogdan Diaconu sunt preluate în mod constant de site-ul Vocea Rusiei. Nu greşim deci, trăgând concluzia că împărtăşeşte cu Vona Gabor, o simpatie cu totul specială pentru marea ţară de la Răsărit.
O fi de râs, o fi de plâns? O fi de căscat? De câte ori trebuie oare să se repete scenariile şi diversiunile, în aşa fel încât clasa politică românească să realizeze că avem de-a face cu un pattern şi să desprindă implicaţiile evidente?