Premiera absoluta: "Stenograma arestării Mareşalului Antonescu de către Regele Mihai"
Cercetătorul Mircea Vâlcu-Mehedinţi a descoperit o stenogramă transcrisă după o înregistrare audio pe placă, făcută în Salonul Galben din Palatul Regal, în 23 august 1944.
Mareșalul Ion Antonescu s-a împotrivit ruperii colaborării cu naziștii, iar regele Mihai a dispus arestarea sa. Antonescu a fost condamnat la moarte în 1946
Sursa: AGERPRES
Pe 23 august 1944, Regele Mihai îl demite şi arestează pe Ion Antonescu, prim-ministrul României şi şeful statului. Se rupe colaborarea cu Puterile Axei, Germania nazistă, Italia fascistă şi Japonia imperialistă şi încep tratativele pentru un armistiţiu cu Uniunea Sovietică şi trecerea armatei române de partea Aliaţilor. Antonescu a refuzat armistiţiul, a fost arestat şi dat pe mâna armatei sovietice pe 31 august. A fost ţinut prizonier în URSS, apoi judecat în România şi condamnat la moarte pe 1 iulie 1946.
Salonul Galben
Cercetătorul Mircea Vâlcu-Mehedinţi a descoperit o stenogramă după o înregistrare audio pe placă din ziua de 23 de august 1944 în Salonul Galben de la Palatul Regal. Este vorba despre discuţia dintre Mareşalul Ion Antonescu şi Regele Mihai care a precedat arestarea. Documentul va fi prezentat şi în volumul lui Mircea Vâlcu-Mehedinţi"Istoria comunismului din România. Origini. Activitate", vol I (în lucru). Stenograma a fost publicată pe 18 august de revista Art-emis.ro.
Mareşalul: Să trăieşti, Majestate!
(Se aude şi vocea lui Mihai Antonescu spunând ceva asemănător).
Regele: Domnilor, nu este timp de pierdut, aţi adus ţara, cu toate reprezentările ce v-am făcut, într-o situaţie din care numai încetarea imediată a luptei şi gonirea germanilor din ţară, o pot salva.
Mareşalul: Majestatea sa se înşeală…
Regele: Mai întâi obişnuieşte-te să vorbeşti cuviincios. Ce-i aia, Majestatea Ta?
Mareşalul: Majestatea Ta…
Regele: Voastră.
Mareşalul: Voastră, dacă vreţi.
Regele: Nu că vreau, trebuie.
Mareşalul: Astăzi sunteţi nervos.
Regele: Da, pentru că D-ta când te-am chemat azi dimineaţă m-ai tratat ca pe un nimic (dând cu pumnul în masă). Nu-ţi permit să-ţi arogi drepturi asupra persoanei mele. Crezi D-ta că am să admit să mi se uzurpe prerogativele şi eu să asist ca un incapabil la sfărâmarea ţării mele?
Mareşalul: Dar cine o sfărâmă?
Regele: Voi toţi şi când vă chem, nu aveţi timp pentru Regele ţării.
Mareşalul: Voiam să vă spun că vă înşelaţi dacă credeţi că salvaţi ţara printr-un armistiţiu.
Regele: Nu v-am chemat să-mi faceţi observaţii şi să vă daţi păreri. Scopul pentru care v-am chemat este să trimit de aici, din biroul meu, telegrama alăturată, privind încetarea ostilităţilor cu naţiunile aliate. Urmează o pauză, apoi:
Mareşalul: Citeşte Domnule Antonescu şi vezi, crezi că Mareşalul poate trimite o telegramă ca asta?
Ică: Cine a făcut-o?
Regele: Ce vă priveşte? Dacă n-o daţi o dau eu.
Mareşalul: Cum vă puteţi închipui că Mareşalul poate trăda aliaţii germani şi a se arunca în braţele Rusiei?
Regele: Cine trădează, Domnule? Dumneata sau nemţii? Dumneata ai garantat frontiera Germaniei sau Germania pe a României? Dacă e garanţia pe Milcov, pe Argeş, (strigând) pe Olt?
Mareşalul: Nu sunt surd. De ce strigaţi?
Regele: Ba eşti. Altfel ai fi auzit vuietul ţării. Scurt: Domnule Mareşal, dai telegrama sau nu?
Mareşalul: Nu! Aşa, nu!
Regele: Dar cum?
Mareşalul: Să iau contact cu Germania?
Regele: Ce e? Ne târguim aici, Domnule Antonescu?
Mareşalul: Mareşal Antonescu.
Regele: Domnule Antonescu, de patru ani îmi uzurpi drepturile. N-ai avut nici încrederea, nici simpatia mea. De patru luni lucrez cu opoziţia să salvez ţara. Mă crezi, o ştiu bine, un copil bâlbâit şi prost. Dar aceasta o vor judeca românii mei. Dar dacă crezi că sunt trădător vei încerca cea mai cumplită deziluzie. Sunt Regele ţării şi al D-tale. Vreau să scap ţara şi (lovind cu pumnul în birou) nimeni şi nimic nu-mi poate sta împotrivă.
Mareşalul: Majestatea Voastră este tânăr şi fără experienţă.
Regele: Suferinţa este o experienţă.
Mareşalul: Nu poţi dispune de ţară dacă…
Regele: Sunt şeful armatei şi ordinul Meu a fost dat.
Mareşalul: (violent). Ce ordin? Ştie Măria Ta că Majestatea Ta ar putea pierde Tronul?
Regele: Mă ameninţi? Dumneata pe Mine? Te-am adus Eu la cârmă? Crezi că mai ai puterea să ordoni aici? şi D-ta, D-le Mihai Antonescu, faci cauză comună cu şeful D-tale?
Ică: Majestate, comiteţi o eroare şi o imprudenţă judecând astfel pe Mareşal.
Regele: D-ta dai sau nu telegrama?
Ică: D-l Mareşal trebuie să hotărască.
Regele: Aici şi de aici înainte hotărăsc Eu. V-am oferit prilejul să vă salvaţi şi pe voi. Am vrut să vă adăpostesc chiar. Vă voi adăposti şi acum, dar în beciu. Domnilor, sunteţi arestaţi!
Se aud zgomote de paşi, uşi deschise şi strigăte: Sus mâinile!
Mareşalul: Cum, eu mareşalul ţării…
Regele: Vax! Luaţi-i de aici. Să vie generalul Sănătescu.