Tiraspolul uită poziţia Casei Albe
Războiul invocat de presa pro-rusă, de la Chişinău - cu scopul clar de a intimida autorităţile şi populaţia Republicii Moldova -, respectiv cel din Osetia de Sud, din august 2008, nu are nicio legătură cu situaţia reală din Transnistria de azi. Doar dihonia politică momentană, între liderii alianţei - care a dat guvernul în funcţiune - este utilizată ca o perioadă oportună unor speculaţii diabolice, dar fără viitor.
De ce fără viitor?
Mai întâi pentru că Tiraspolul se află la nici cinci minute de zbor, pentru un avion de luptă american, cu decolare de la Baza Aeriană Mihail Kogălniceanu. Care poate avea două misiuni ipotetice previzibile. Primul - de survol disuasiv. Al doilea - cu misiuni specifice, dacă situaţia va degenera.
Războiul din Osetia de Sud a început în august 2008, printr-o operaţiune ofensivă a armatei georgiene, vizând refacerea integrităţii teritoriale a Georgiei.
În situaţia crizei politice prelungite de la Chişinău, cu parlamentul şi guvernul conduse de interimari, cu un ministru al apărării anunţat public că nu va mai ocupa această funcţie, în viitorul executiv, cu un preşedinte al Republicii, Nicolae Timofti, mai degrabă adus în poziţia pugilistică defensivă, dintr-un colţ al ringului politic de la Chişinău, este exclusă o operaţiune ofensivă, a Armatei Naţionale a Republicii Moldova.
În plus, actualul ministru al apărării, Vitalie Marinuţa, are un dialog direct, pragmatic, cu ambasadorul SUA, la Chişinău, şi este exclusă reacţia tardivă a Casei Albe - în cazul înscenării unei noi aventuri militare, cu pioni livraţi de conducerea pro-Kremlin, de la Tiraspol.
În Osetia de Sud, pretextul oficial - al intervenţiei militare ruse - l-a constituit uciderea, în luptă, a 12 combatanţi ruşi.
După cum evoluează provocările la Varniţa, victime posibile pot fi mai degrabă din rândurile populaţiei autohtone, paşnice, neînarmată, confruntată cu militari ai administraţiei de tip sovietic, de la Tiraspol.
În Georgia, trupele ruse au continuat ofensiva doar până la apariţia, în apele teritoriale georgiene, a fregatei americane la bordul căreia se aflau infanterişti marini gata pentru debarcare.
Când distanţa între nava americană şi avanposturile ruse a ajuns la câteva sute de metri, militarii Federaţiei Ruse au primit ordin să se retragă, în ordine, până la frontiera administrativă, dintre Osetia de Sud şi restul teritoriului georgian.
Iar demonstrativul de forţă - al fregatei Statelor Unite - poate fi repetat, în cazul Transnistriei, doar dacă situaţia o va impune, de un zbor de recunoaştere, a unei escadrile de luptă americane, dislocabilă din Germania, în doar câteva ore.
Este adevărat că între enclavele separatiste Transnistria, Abhazia şi Osetia deSud a fost semnat un acord de colaborare, în domeniul militar, la Suhumi, pentru ca militarii celor trei făcături aparent statale să conlucreze, ca să îşi asigure securitatea colectivă.
Dar este limpede, ca lumina zilei, că a fost iniţiată această chestiune doar pentru a confirma interesul geopolitic al Moscovei, pentru cele trei arealuri teritoriale şi pentru a constitui motivaţia deplasării unor forţe expediţionare răsăritene, dacă situaţia o va impune, în cele trei zone menţionate.
Chiar dacă independenţa Abhaziei şi Osetiei de Sud a fost recunoscută de Moscova - nu şi de Statele Unite -, repetarea acestor acte unilaterale nu poate avea loc în cazul Transnistriei, poziţia Casei Albe fiind clar exprimată, de preşedintele Barack Obama, la întâlnirea cu preşedintele Nicolae Timofti, de peste Ocean.
Graniţele actuale ale Republicii Moldova trebuie respectate de terţe părţi.
În plus, preşedintele Vladimir Putin are interesul ca la proxima întâlnire, cu omologul său american, de peste câteva săptămâni, să nu aibă o situaţie de criză - deloc favorabilă unei abordări constructive a relaţiei bilaterale dintre Rusia şi SUA.
A vorbi de nefirescul... curaj al autorităţílor transnistrene înseamnă a le legitima lipsa lor de luciditate, nu doar de legitimitate.
Gafa Tiraspolului, de a institui o listă, a celor care nu au dreptul de a circula în stânga Nistrului aminteşte automat de lista comparabilă, publicată la... Moscova, pe fondul divergenţelor avute cu oficiali americani, interesaţi în limitarea accesului unor persoane controversate, din Rusia, pe teritoriul american.
Precizarea conform căreia cetăţenii de pe ambele maluri ale Nistrului vor putea circula liber de sărbători confirmă confruntarea menţinută la nivelul unei operaţiuni psihologice, ţintele vizate fiind pur imagologice.
Am primit mesaje, de peste Prut, de la conaţionali indignaţi, că la Chişinău se va sărbători, cu mare fast, Ziua Victoriei - la 9 mai. Că acest eveniment va aduce, în Piaţa Marii Adunări Naţionale, interpreţi ruşi ai unor melodii la modă, în partea rărăriteană a Europei. Că Lev Leşcenco şi Iosif Kobzon vor sta cu spatele - la piatra lui Mihai Ghimpu, menită a indica locul unui viitor monument dedicat victimelor comunismului.
Oare nu un liberal conduce primăria din Chişinău? Oare Dorin Chirtoacă nu putea organiza un spectacol ocazionat de Ziua Europei - aniversată tot pe 9 mai? Oare oficialii de la Bucureşti, care se laudă cu atribuţiile lor privind prioritatea numărul 1 - Republica Moldova - nu ar fi putut susţine deplasarea, în inima Chişinăului, a unor interpreţi îndrăgiţi, de muzică uşoară, populară şi rock, inclusiv formaţia PHOENIX?
Din surse demne de încredere cunosc că Mihai Bălan, şeful Serviciului de Informaţii şi Securitate al Republicii Moldova, este informat, la nivel de detaliu, în legătură cu cine şi de ce acţionează, după cum se vede, la Varniţa, cine şi în ce condiţii a rusificat din nou, prin simboluri imperiale, Piaţa Marii Adunării Naţionale, din Chişinău.
Asta înseamnă că şi comunitatea americană de intelligence este ţinută la curent cu ceea nu se poate fotografia din satelit - starea de spirit.
Vor fi liniştite spiritele agitate, la Varniţa, de noul executiv, ce ar putea fi concretizat, la Chişinău, săptămâna asta?
Un răspuns negativ, în teren, nu va fi de bun augur pentru cei care nu înţeleg - la Tiraspol - lumea de mâine. Osetia de Sud este departe. Dar frontiera NATO este aproape.
Oficial pe Prut. Neoficial pe Nistru. De la Summitul Alianţei din Portugalia, când Republica Moldova a primit asigurarea că va beneficia de umbrela aliată, dacă integritatea sa va fi pusă în pericol.
De ce fără viitor?
Mai întâi pentru că Tiraspolul se află la nici cinci minute de zbor, pentru un avion de luptă american, cu decolare de la Baza Aeriană Mihail Kogălniceanu. Care poate avea două misiuni ipotetice previzibile. Primul - de survol disuasiv. Al doilea - cu misiuni specifice, dacă situaţia va degenera.
Războiul din Osetia de Sud a început în august 2008, printr-o operaţiune ofensivă a armatei georgiene, vizând refacerea integrităţii teritoriale a Georgiei.
În situaţia crizei politice prelungite de la Chişinău, cu parlamentul şi guvernul conduse de interimari, cu un ministru al apărării anunţat public că nu va mai ocupa această funcţie, în viitorul executiv, cu un preşedinte al Republicii, Nicolae Timofti, mai degrabă adus în poziţia pugilistică defensivă, dintr-un colţ al ringului politic de la Chişinău, este exclusă o operaţiune ofensivă, a Armatei Naţionale a Republicii Moldova.
În plus, actualul ministru al apărării, Vitalie Marinuţa, are un dialog direct, pragmatic, cu ambasadorul SUA, la Chişinău, şi este exclusă reacţia tardivă a Casei Albe - în cazul înscenării unei noi aventuri militare, cu pioni livraţi de conducerea pro-Kremlin, de la Tiraspol.
În Osetia de Sud, pretextul oficial - al intervenţiei militare ruse - l-a constituit uciderea, în luptă, a 12 combatanţi ruşi.
După cum evoluează provocările la Varniţa, victime posibile pot fi mai degrabă din rândurile populaţiei autohtone, paşnice, neînarmată, confruntată cu militari ai administraţiei de tip sovietic, de la Tiraspol.
În Georgia, trupele ruse au continuat ofensiva doar până la apariţia, în apele teritoriale georgiene, a fregatei americane la bordul căreia se aflau infanterişti marini gata pentru debarcare.
Când distanţa între nava americană şi avanposturile ruse a ajuns la câteva sute de metri, militarii Federaţiei Ruse au primit ordin să se retragă, în ordine, până la frontiera administrativă, dintre Osetia de Sud şi restul teritoriului georgian.
Iar demonstrativul de forţă - al fregatei Statelor Unite - poate fi repetat, în cazul Transnistriei, doar dacă situaţia o va impune, de un zbor de recunoaştere, a unei escadrile de luptă americane, dislocabilă din Germania, în doar câteva ore.
Este adevărat că între enclavele separatiste Transnistria, Abhazia şi Osetia deSud a fost semnat un acord de colaborare, în domeniul militar, la Suhumi, pentru ca militarii celor trei făcături aparent statale să conlucreze, ca să îşi asigure securitatea colectivă.
Dar este limpede, ca lumina zilei, că a fost iniţiată această chestiune doar pentru a confirma interesul geopolitic al Moscovei, pentru cele trei arealuri teritoriale şi pentru a constitui motivaţia deplasării unor forţe expediţionare răsăritene, dacă situaţia o va impune, în cele trei zone menţionate.
Chiar dacă independenţa Abhaziei şi Osetiei de Sud a fost recunoscută de Moscova - nu şi de Statele Unite -, repetarea acestor acte unilaterale nu poate avea loc în cazul Transnistriei, poziţia Casei Albe fiind clar exprimată, de preşedintele Barack Obama, la întâlnirea cu preşedintele Nicolae Timofti, de peste Ocean.
Graniţele actuale ale Republicii Moldova trebuie respectate de terţe părţi.
În plus, preşedintele Vladimir Putin are interesul ca la proxima întâlnire, cu omologul său american, de peste câteva săptămâni, să nu aibă o situaţie de criză - deloc favorabilă unei abordări constructive a relaţiei bilaterale dintre Rusia şi SUA.
A vorbi de nefirescul... curaj al autorităţílor transnistrene înseamnă a le legitima lipsa lor de luciditate, nu doar de legitimitate.
Gafa Tiraspolului, de a institui o listă, a celor care nu au dreptul de a circula în stânga Nistrului aminteşte automat de lista comparabilă, publicată la... Moscova, pe fondul divergenţelor avute cu oficiali americani, interesaţi în limitarea accesului unor persoane controversate, din Rusia, pe teritoriul american.
Precizarea conform căreia cetăţenii de pe ambele maluri ale Nistrului vor putea circula liber de sărbători confirmă confruntarea menţinută la nivelul unei operaţiuni psihologice, ţintele vizate fiind pur imagologice.
Am primit mesaje, de peste Prut, de la conaţionali indignaţi, că la Chişinău se va sărbători, cu mare fast, Ziua Victoriei - la 9 mai. Că acest eveniment va aduce, în Piaţa Marii Adunări Naţionale, interpreţi ruşi ai unor melodii la modă, în partea rărăriteană a Europei. Că Lev Leşcenco şi Iosif Kobzon vor sta cu spatele - la piatra lui Mihai Ghimpu, menită a indica locul unui viitor monument dedicat victimelor comunismului.
Oare nu un liberal conduce primăria din Chişinău? Oare Dorin Chirtoacă nu putea organiza un spectacol ocazionat de Ziua Europei - aniversată tot pe 9 mai? Oare oficialii de la Bucureşti, care se laudă cu atribuţiile lor privind prioritatea numărul 1 - Republica Moldova - nu ar fi putut susţine deplasarea, în inima Chişinăului, a unor interpreţi îndrăgiţi, de muzică uşoară, populară şi rock, inclusiv formaţia PHOENIX?
Din surse demne de încredere cunosc că Mihai Bălan, şeful Serviciului de Informaţii şi Securitate al Republicii Moldova, este informat, la nivel de detaliu, în legătură cu cine şi de ce acţionează, după cum se vede, la Varniţa, cine şi în ce condiţii a rusificat din nou, prin simboluri imperiale, Piaţa Marii Adunării Naţionale, din Chişinău.
Asta înseamnă că şi comunitatea americană de intelligence este ţinută la curent cu ceea nu se poate fotografia din satelit - starea de spirit.
Vor fi liniştite spiritele agitate, la Varniţa, de noul executiv, ce ar putea fi concretizat, la Chişinău, săptămâna asta?
Un răspuns negativ, în teren, nu va fi de bun augur pentru cei care nu înţeleg - la Tiraspol - lumea de mâine. Osetia de Sud este departe. Dar frontiera NATO este aproape.
Oficial pe Prut. Neoficial pe Nistru. De la Summitul Alianţei din Portugalia, când Republica Moldova a primit asigurarea că va beneficia de umbrela aliată, dacă integritatea sa va fi pusă în pericol.