Varianta moldovenească a listei lui Magnitsky

1. Atacurile raider, care au făcut ravagii în Moldova îndeosebi în anii 2010 și 2011, sunt o formă de crimă organizată, dezvoltată de grupările criminale din Rusia.
 Pe scurt, un atac raider reprezintă o cârdășie dintre raider, procurori, judecători, executori judecătorești, ofițeri de urmărire penală, reprezentanți ai Băncii Naționale și Comisiei Național pentru Piața Financiară cu scopul jefuirii oamenilor de afaceri de proprietățile acestora.Grupul de judecători este folosit pentru a scoate decizii criminale de transfer al proprietății către raider, iar rolul procurorilor constă în fabricarea dosarelor penale contra victimelor deposedate în scopul reducerii acestora la tăcere și prevenirii revendicării averilor furate de către raider. Reprezentanții BNM și CNPF, iar în cazul atacului asupra televiziunilor și altor întreprinderi mediatice, și cei ai CCA, sunt folosiți pentru înregistrarea și legitimizare jafurilor comise. Astfel, raiderii, literalmente peste noapte, fără nici un leu investit cu excepție mitelor către judecători și procurori, devin proprietari de hoteluri, bănci, televiziuni, societăți de asigurări, alte companii importante.
2. Unul din cele mai mediatizate în presa internațională atacuri raider din Rusia a fost cazul lui Magnitsky. Acest caz de răsunet s-a terminat cu moartea, mai bine zis, asasinarea avocatului Sergei Magnitsky de către sistemului corupt al judecătorilor și procurorilor din Rusia ca răspuns la tentativele acestui avocat de a proteja victimele fărădelegilor și de a lupta pentru întoarcerea proprietăților furate.
3. Lista lui Magnitsky a devenit o formă publică de nominalizare a procurorilor, judecătorilor și complicilor acestora în crimele comise în cadrul atacurile raider din Rusia. Mai jos aducem o listă similară pentru cazurile atacurilor raider din Moldova din 2010 și 2011, pe care comunitatea internațională trebuie să-i cunoască tot așa cum acum îi cunoaște pe „colegii lor criminali” din Rusia:
1. Mihai Poalelungi 
2. Valeriu Zubco 
3. Viorel Chetraru 
4. Bogdan Zumbreanu 
5. Viorel Morari 
6. Ion Muruianu 
7. Aurel Colenco 
8. Petru Ursache 
9. Natalia Moldovanu 
10. Ghenadie Nicolaev 
11. Oleg Sternioală 
12. Adrian Popenco 
13. Lilian Rudei 
14. Viorel Radețchi 
15. Ion Pleșca 
16. Alexandru Șpac 
17. Xenofon Ulianovschi 
18. Tudor Micu 
19. Ghenadie Lîsîi 
20. Gheorghe Iovu 
21. Vasile Grib 
22. Natalia Simciuc 
23. Ghenadie Plămădeală 
24. Serghei Namașco 
25. Victor Orîndaș 
26. Natalia Plugari 
27. Alexandru Rotari 
28. Nicolae Chitoroagă 
29. Corneliu Bratunov 
30. Marcel Tumuruc 
31. Maria Moraru 
32. Dorin Dulghieru 
33. Garri Bivol 
34. Anatolie Galben 
35. Ghenadie Morozan 
36. Vitalie Galeru 
37. Oleg Melniciuc 
38. Mihail Ciugureanu 
39. Anatolie Doga 
40. Andrei Harghel
Cel care are numărul zero în listă de mai sus, adică, capul de necontestat al listei, este chiar Vladimir Plahotniuc-Ulinici, vicepreședinte al Consiliului național pentru reforma organelor de ocrotire a normelor de drept.
4. Suntem convinși că și persoanele nominalizate mai sus, „eroii Moldovei”, vor ajunge în atenția Congresului SUA și a instituțiilor europene pentru a li se aplica măsuri similare celor din lista lui Magnitsky. Un grup de vreo 40 de criminali din judecătoria Buiucani, Curtea de Apel, Curtea Supremă de Justiție, Procuratura Anticorupție și Procuratura Generală, CCCEC/CNA, sunt personal responsabili pentru distrugerea mediului de afaceri din Moldova, pentru mii de condamnări la CEDO și sume enorme de despăgubiri plătite din bugetul Republicii Moldova, pentru mii de familii nenorocite numai pentru faptul că au reușit să aibă o afacere profitabilă sau un imobil, care i-a plăcut raiderului.
5. Cum să explicăm străinilor că în Moldova un grup de judecători și procurori, la o saună sau la un "Nobil Club", se pot înțelege să vă înhațe orice afacere sau proprietate, ce-i nimerește în ochii unui "plahotniuc" sau i-ar plăcea acestuia, fabricându-vă și dosare penale pentru a vă închide gura? Cum să explicăm străinilor că anume persoanele sus-puse, cu epoleți și împuterniciri să investigheze și să lupte cu criminalii, sunt cei mai mari criminali în Moldova?
6. Vă amintim că încă în august-septembrie 2010 peste 20 de victime ale atacurilor raider din perioada precedentă, reprezentând diverse domenii din economia Moldovei, crezând naiv că AIE va contracara fărădelegile regimului precedent, au ieșit public în conferințele Antimafiei și au mărturisit deschis despre modul, în care au fost persecutați, terorizați, hărțuiți și chiar închiși la închisoare doar pentru a le lua proprietățile. Însă participanții la acele conferințe au greșit amarnic crezând în promisiunile AIE, deoarece AIE se angajase plenar să apere raiderul, nu dreptatea, iar cele mai de amploare atacuri raiderul au fost realizate anume în perioada AIE. După cum vă amintiți, toți participanții la conferințele Antimafie au indicat asupra lui Vladimir Plahotniuc (Ulinici) ca organizator al atacurilor asupra lor și ca beneficiar al proprietăților furate de la ei. Toți ei au remarcat aceleași instrumente și scheme folosite contra lor – dintâi CCCEC în frunte cu Zumbreanu efectua un control, în cadrul căruia se deschidea un dosar penal pe viitoarea victimă a atacului; apoi acest dosar se transmitea Procuraturii Anticorupție (Morari) sau Procuraturii Generale (Zubco); de unde mai departe era transmis judecătoriei Buiucani (Sternioală). Dacă victima nu era frântă de o asemenea teroare NKVD-istă, atunci dosarele mergeau mai departe la Curtea de Apel (Pleșca) și Curtea Supremă de Justiție (Muruianu/Poalelungi) spre condamnarea definitivă a celui, care se împotrivea ilegalităților și fărădelegilor. Astfel, proprietatea nimerea la Plahotniuc, iar proprietarii legali – la dubă.
7. Pe timpul primelor conferințe „Antimafie” propaganda lui Plahotniuc a încercat să bruieze mărturisirile victimelor atacurilor raider prin absurdități de genul „nu aveți probe” așa, de parcă acești martori vii și documentele prezentate de ei nu sunt „probe”. Culmea cinismului organelor represive ale statului a fost atins atunci când procurorii aserviți raiderului, în loc să intenteze dosare penale hoțului și criminalului, au intentat dosare martorilor de la conferințele publice, transformându-i din victime în acuzați și condamnați. Așa „sistemul” (criminalii cu epoleți) se răfuiesc cu cei, care încearcă să-i demaște în conferințe publice.
8. Între timp au continuat să parvină și probe imbatabile din străinătate, însă nici acestea nu au determinat Procuratura sau CNA-ul să pornească anchete penale contra raiderului. Și asta pe fundalul cântecului vechi al mediei subordonate raiderului Plahotniuc (și aceasta acaparată prin aceleași metode de atacuri raider) precum că nu există "probe". Aici rămâne să clarificăm definitiv cum stau lucrurile în Moldova: dacă deciziile Înaltelor Curți din Londra și Edinburgh nu sunt „probe” în atacurile raider (?); dacă Monitorul Oficial al României nu este „probă” în multiplele identități (?); dacă Green Note-ul Interpol nu este „probă” în asocierea la grupuri criminale organizate (?); atunci la sigur PROBLEMA este cu „ochii” procurorilor, și nu cu „probele”! 
9. Revenind la lista lui Magnitsky și atacurile raider "importate" din Rusia, vrem să amintim și de similitudinile atacurilor raider din Moldova, care au fost un copy-and-paste pentru criminalii din Moldova, autointitulați și drept "oligarhi".
Ca și în Rusia, procurorii și justiția, desemnată să protejeze drepturilor cetățenilor și a proprietății acestora, a fost cea care a atacat cetățenii, i-a deposedat de proprietăți și i-a închis în temniță ca să nu mai poată face declarații publice. După cum se cunoaște, pătimiții principali care au suferit în urma atacurilor raider din 2010 și 2011 au fost Victor Țopa și Viorel Țopa, foștii co-acționari ai lui Plahotniuc în instituțiile atacare de către acest raider. Ca și în cazul lui Magnitsky, procuratura și justiția subordonată lui Plahotniuc s-a grăbit să-i condamne la ani grei de pușcărie. Toată diferența constă doar în faptul că Victor Țopa și Viorel Țopa au reușit să evadeze din Moldova pentru a continua lupta, iar Magnitsky nu a reușit și a fost asasinat la închisoare cu puțin timp după ce a nimerit acolo. Cazurile atacurilor raider din 2010 și 2011 și ale condamnărilor abuzive ale acestor atacuri sunt depuse la CEDO, determinând inevitabil noi condamnări ale Moldovei de către Înalta Curte de la Strasbourg. Din păcate, pentru jafurile și crimele unui individ va plăti întreaga Moldovă, întregul ei popor, deoarece CEDO condamnă nu criminalul, ci statul, care îi permite să-și realizeze nepedepsit fărădelegile.
Așadar, lista Magnitsky-Plahotniuc, pe care am publicat-o mai sus, este una deosebit de importantă pentru a înțelege cu adevărat ce se întâmplă la ora actuală în Republica Moldova. Evident că aceasta poate și va fi completată, însă cei incluși in ea reprezintă fără nicio îndoială capul de lance al grupării criminale conduse de Plahotniuc-Ulinici.
10. Nimeni nu se prea întreabă în Moldova cum, tam-nisam și peste noapte, Plahotniuc-Ulinici a devenit proprietarul televiziunilor, băncilor, companiilor de asigurări, hotelurilor, altor companii importante? Nimeni nu se prea întreabă ce-i cu tăcerea complicitară de peste 3 ani de zile a organelor Procuraturii sau CNA, chiar și după ce au fost sesizate în cel mai direct mod de victimele jafurilor enumerate mai sus? De asemenea, nimeni nu se prea întreabă cine va plăti despăgubirile enorme, impuse de CEDO pentru aceste jafuri fără precedent, și dacă nu cumva aceste sume uriașe vor fi din buzunarul fiecăruia din noi, al poporului, care a tolerat fărădelegile sau a preferat să se facă că plouă după ce a aflat despre atacurile raider? Nimeni nu se prea întreabă de ce lumea civilizată numește "hoți" și "criminali" pe cei, care în Moldova se numesc "oligarhi" și "politicieni controversați"?