Republica Moldova între neofascismul rusesc și unionismul românesc: ce va alege?
Pe 1 Decembrie, Ziua Națională a României, rușii din Liga tineretului rus le propuneau unioniștilor din PMAN prezervative, „ca să nu se înmulțească”, declarând că unionismul e mai periculos decât SIDA… Presa nu a reacționat la acest gest „frățesc”, precum nu reacționează nici la alte fenomene ce se produc în această zonă.
Odată cu afirmarea tot mai convingătoare a cursului politic proeuropean al R. Moldova, asistăm la apariția unui fenomen periculos pentru stabilitatea politică și chiar pentru independența acestui stat. E vorba despre proliferarea în spațiul public a ideologiei fascismului, rasismului și xenofobiei de către reprezentanții stângii filoruse și antieuropene din Chișinău.
Pentru a lupta împotriva cursului politic actual al RM, s-a inventat un dușman de moarte al R. Moldova – unioniștii. Noi toți înțelegem că, de fapt, se luptă nu împotriva unioniștilor, ci împotriva moldovenilor, a eforturilor lor de emancipare, modernizare și europenizare a R. Moldova. Cunoaștem cu toții că Rusia se confruntă azi cu un fenomen extraordinar de periculos: spiritul imperial rusesc care se manifestă prin reacții neofasciste, rasiste și xenofobe, spirit care este exportat și în R. Moldova. Toleranța tradițională a moldovenilor este răsplătită cu intoleranță etnică și lingvistică din partea unei părți a minorității ruse, tot mai des și mai deschis se fac auzite îndemnuri la ură rasială.
Sub pretextul luptei cu „unionismul”, se proliferează îndemnuri bădărănoase, incalificabile. Iată, la întâmplare, un „comentariu” de pe portalul rusesc de știri Ava.md: „nu e departe timpul când va porni războiul întreMoldova înfloritoare și țigănimea păduchioasă de dincolo dePrut” (войнa между ЦВЕТУЩЕЙ МОЛДАВИЕЙ И вшивой цыганией запрутской!!!). Și tot acolo: „Noi, deși suntem puțini, ne vom apăra, iar victoria va fi de partea noastră, căci vom lupta până la nimicirea totală a unioniștilor-asupritori” (ПОБЕДА БУДЕТ ЗА НАМИ, ДО ПОЛНОГО ИСТРЕБЛЕНИЯ УНИОНИСТОВ-ПОРАБОТИТЕЛЕЙ!!! странник – 04.12.2012).
Nu e un secret că nicio comunitate rusă din R. Moldova nu condamnă și nu se desolidarizează de asemenea acțiuni și îndemnuri. Nu e un secret, de asemenea, că aceste forțe sunt sponsorizate financiar, ideologic și moral de către Moscova. Astfel, la recenta conferință a comunităților rusești din RM președinta acesteia Lașcionova a recunoscut că „există o interacțiune activă a Comunității cu Ambasada Rusiei de la Chișinău și Centrul rusesc de știință și cultură”. „Fără sprijinul acestora ar fi fost imposibilă realizarea multor proiecte și planuri”, a declarat Lașcionova. Așadar, Moscova continuă să fie sponsorul principal al luptătorilor împotriva unionismului. Ajunși aici, voi încerca să explic de ce, totuși, pe ruși îi deranjează unionismul și ce prezintă azi acest fenomen.
Unioniștii sunt cei mai sinceri și mai consecvenți stataliști
Ce este astăzi unionismul, curentul de gândire care promovează idealul reintegrării moldovenilor în spațiul politic românesc?
Consider că s-a mers inadmisibil de departe pe linia compromiterii și distorsionării esenței acestui fenomen prin plasarea lui la periferia sistemului politic și social al Moldovei. Astfel, sentimentele firești ale apartenenței moldovenilor la altă spiritualitate, cultură, limbă și istorie decât cele rusești sunt declarate unionism, punându-se semnul egalității între acestea și fascism, legionarism, nazism. O parte a minorităților etnice care s-a lăsat intoxicată de această ideologie a devenit captiva, ostatica Moscovei, coloana a cincea a acesteia. Este greșit, dar și moralmente descalificant, să declari unionismul un curent extremist, punându-l pe același cântar cu extremismul grupărilor marginale comuniste și rusofile. Analiști care își camuflează adevărata lor identitate politică și ideologică vorbesc fără jenădeontologică despre cele „două extreme” – „comuniștii lui Voronin” și „liberalii lui Ghimpu”. (Și asta în situația în care programul PL nu prevede „unirea cu România”, iar însuși liderul PL, M. Ghimpu, a declarat că „unirea nu va avea loc”.)
Opinia mea este că cei mai consecvenți și mai sinceri luptători pentru statalitatea moldovenească sunt anume unioniștii. Oricât ar părea de paradoxal, dar așa este, și paradoxul are explicații istorice. Dacă ne întoarcem la începuturile tânărului stat R. Moldova, nu putem nega adevărul că Independența R. Moldova a fost opera unioniștilor români. În anii `90-`91 cei mai hotărâți și mai consecvenți militanți pentru crearea statului R. Moldova au fost unioniștii. Simbolica acestui stat a fost elaborată și votată de unioniști. După declararea Independenței, cei care au contribuit decisiv la constituirea structurilor noului stat – al celui de-al doilea stat românesc! – au fost unioniștii. În timpul conflictului de pe Nistru, acest nou stat a fost apărat cu prețul sângelui de către unioniști. La toate aceste etape, actualii „stataliști” erau pe alte baricade. Anume aceștia declară azi că unionismul este un curent periculos și dușmănos R. Moldova care trebuie interzis prin lege.
Priviți cine luptă astăzi pentru vectorul european al R. Moldova și cine este împotrivă. Și astăzi, unioniștii sunt acei care optează necondiționat pentru integrarea europeană a R. Moldova, spre deosebire de „stataliștii” rusofili care văd Moldova ca o gubernie a unei fantomatice construcții asiatice! Unionismul este, așadar, prin esența sa un curent de gândire profund proeuropean. Realitatea respectivă a fost foarte bine prinsă de Marius Lazurca, ambasadorul României, care s-a declarat unionist, fapt ce i-a deranjat extrem de mult pe comuniști care au cerut ca acesta „să fie măturat din R. Moldova”…
Repet, nu există niciun paradox în faptul că unioniștii care, chipurile, cer „lichidarea” acestui stat sunt în realitate cei mai sinceri susținători ai statalității moldovenești. Să ne explicăm. Da, sunt romantici care mai cred că este posibilă varianta clasică a unirii, aici și acum, majoritatea însă realizează că idealul reintegrării spirituale a basarabenilor în spațiul românesc comun poate fi atins astăzi doar prin integrarea R. Moldova în UE. Doar în UE vor dispărea frontierele și românii de pe ambele maluri ale Prutului se vor regăsi, iar regăsindu-se, „unirea” ca obiectiv va dispărea, de ea nu va mai fi nevoie ca în perioada existenței cortinelor de fier și a gardurilor de sârmă ghimpată.
Sunt sigur că mulți dintre rușii antiromâni din R. Moldova înțeleg acest lucru și, înțelegându-l, încearcă pe toate căile să discrediteze ideea de unionism. Guvernarea ar trebui să înțeleagă că adevăratul ei aliat în eforturile ei de integrare europeană sunt unioniștii, nu „stataliștii” lui Voronin, Dodon și Șelin, că România, nu Rusia, are cel mai sincer interes ca R. Moldova să fie independentă și să ajungă să se integreze în familia națiunilor europene.
În această ordine de idei, devine clar de ce rușii se tem de recunoașterea faptului că R. Moldova este cel de-al doilea stat românesc, iar românii sunt o singură națiune care locuiește în două state independente – România și R. Moldova.
Din păcate, nici actuala guvernare – prin cele trei partide din Alianță – nu se poate trezi din beția corupției și din hipnoza ideologiei imperiale rusești și comuniste, temându-se că recunoașterea faptului că suntem români ar periclita… statalitatea. Apropo, are cineva date statistice care ar proba faptul că unioniștii nu-s patrioți, nu-și iubesc Moldovași sunt cei mai neprofesioniști și puturoși cetățeni ai acestei țări? Dar cine a furat și a jefuit această țară de la `91 încoace: unioniștii „nepatrioți” sau „patrioții stataliști”? În mâinile cui se află azi capitalurile acestei țări: ale unioniștilor sau ale stataliștilor? Au nu cumva așa-zisul statalism este în realitate o ideologie care îți permite accesul la treuca puterii și la resursele acestei țări?
Un lucru e clar: societatea trebuie să-și reevalueze opiniile și să reabiliteze unionismul, iar cei care atacă unionismul de pe pozițiile Rusiei nu sunt prietenii acestei țări.
Odată cu afirmarea tot mai convingătoare a cursului politic proeuropean al R. Moldova, asistăm la apariția unui fenomen periculos pentru stabilitatea politică și chiar pentru independența acestui stat. E vorba despre proliferarea în spațiul public a ideologiei fascismului, rasismului și xenofobiei de către reprezentanții stângii filoruse și antieuropene din Chișinău.
Pentru a lupta împotriva cursului politic actual al RM, s-a inventat un dușman de moarte al R. Moldova – unioniștii. Noi toți înțelegem că, de fapt, se luptă nu împotriva unioniștilor, ci împotriva moldovenilor, a eforturilor lor de emancipare, modernizare și europenizare a R. Moldova. Cunoaștem cu toții că Rusia se confruntă azi cu un fenomen extraordinar de periculos: spiritul imperial rusesc care se manifestă prin reacții neofasciste, rasiste și xenofobe, spirit care este exportat și în R. Moldova. Toleranța tradițională a moldovenilor este răsplătită cu intoleranță etnică și lingvistică din partea unei părți a minorității ruse, tot mai des și mai deschis se fac auzite îndemnuri la ură rasială.
Sub pretextul luptei cu „unionismul”, se proliferează îndemnuri bădărănoase, incalificabile. Iată, la întâmplare, un „comentariu” de pe portalul rusesc de știri Ava.md: „nu e departe timpul când va porni războiul întreMoldova înfloritoare și țigănimea păduchioasă de dincolo dePrut” (войнa между ЦВЕТУЩЕЙ МОЛДАВИЕЙ И вшивой цыганией запрутской!!!). Și tot acolo: „Noi, deși suntem puțini, ne vom apăra, iar victoria va fi de partea noastră, căci vom lupta până la nimicirea totală a unioniștilor-asupritori” (ПОБЕДА БУДЕТ ЗА НАМИ, ДО ПОЛНОГО ИСТРЕБЛЕНИЯ УНИОНИСТОВ-ПОРАБОТИТЕЛЕЙ!!! странник – 04.12.2012).
Nu e un secret că nicio comunitate rusă din R. Moldova nu condamnă și nu se desolidarizează de asemenea acțiuni și îndemnuri. Nu e un secret, de asemenea, că aceste forțe sunt sponsorizate financiar, ideologic și moral de către Moscova. Astfel, la recenta conferință a comunităților rusești din RM președinta acesteia Lașcionova a recunoscut că „există o interacțiune activă a Comunității cu Ambasada Rusiei de la Chișinău și Centrul rusesc de știință și cultură”. „Fără sprijinul acestora ar fi fost imposibilă realizarea multor proiecte și planuri”, a declarat Lașcionova. Așadar, Moscova continuă să fie sponsorul principal al luptătorilor împotriva unionismului. Ajunși aici, voi încerca să explic de ce, totuși, pe ruși îi deranjează unionismul și ce prezintă azi acest fenomen.
Unioniștii sunt cei mai sinceri și mai consecvenți stataliști
Ce este astăzi unionismul, curentul de gândire care promovează idealul reintegrării moldovenilor în spațiul politic românesc?
Consider că s-a mers inadmisibil de departe pe linia compromiterii și distorsionării esenței acestui fenomen prin plasarea lui la periferia sistemului politic și social al Moldovei. Astfel, sentimentele firești ale apartenenței moldovenilor la altă spiritualitate, cultură, limbă și istorie decât cele rusești sunt declarate unionism, punându-se semnul egalității între acestea și fascism, legionarism, nazism. O parte a minorităților etnice care s-a lăsat intoxicată de această ideologie a devenit captiva, ostatica Moscovei, coloana a cincea a acesteia. Este greșit, dar și moralmente descalificant, să declari unionismul un curent extremist, punându-l pe același cântar cu extremismul grupărilor marginale comuniste și rusofile. Analiști care își camuflează adevărata lor identitate politică și ideologică vorbesc fără jenădeontologică despre cele „două extreme” – „comuniștii lui Voronin” și „liberalii lui Ghimpu”. (Și asta în situația în care programul PL nu prevede „unirea cu România”, iar însuși liderul PL, M. Ghimpu, a declarat că „unirea nu va avea loc”.)
Opinia mea este că cei mai consecvenți și mai sinceri luptători pentru statalitatea moldovenească sunt anume unioniștii. Oricât ar părea de paradoxal, dar așa este, și paradoxul are explicații istorice. Dacă ne întoarcem la începuturile tânărului stat R. Moldova, nu putem nega adevărul că Independența R. Moldova a fost opera unioniștilor români. În anii `90-`91 cei mai hotărâți și mai consecvenți militanți pentru crearea statului R. Moldova au fost unioniștii. Simbolica acestui stat a fost elaborată și votată de unioniști. După declararea Independenței, cei care au contribuit decisiv la constituirea structurilor noului stat – al celui de-al doilea stat românesc! – au fost unioniștii. În timpul conflictului de pe Nistru, acest nou stat a fost apărat cu prețul sângelui de către unioniști. La toate aceste etape, actualii „stataliști” erau pe alte baricade. Anume aceștia declară azi că unionismul este un curent periculos și dușmănos R. Moldova care trebuie interzis prin lege.
Priviți cine luptă astăzi pentru vectorul european al R. Moldova și cine este împotrivă. Și astăzi, unioniștii sunt acei care optează necondiționat pentru integrarea europeană a R. Moldova, spre deosebire de „stataliștii” rusofili care văd Moldova ca o gubernie a unei fantomatice construcții asiatice! Unionismul este, așadar, prin esența sa un curent de gândire profund proeuropean. Realitatea respectivă a fost foarte bine prinsă de Marius Lazurca, ambasadorul României, care s-a declarat unionist, fapt ce i-a deranjat extrem de mult pe comuniști care au cerut ca acesta „să fie măturat din R. Moldova”…
Repet, nu există niciun paradox în faptul că unioniștii care, chipurile, cer „lichidarea” acestui stat sunt în realitate cei mai sinceri susținători ai statalității moldovenești. Să ne explicăm. Da, sunt romantici care mai cred că este posibilă varianta clasică a unirii, aici și acum, majoritatea însă realizează că idealul reintegrării spirituale a basarabenilor în spațiul românesc comun poate fi atins astăzi doar prin integrarea R. Moldova în UE. Doar în UE vor dispărea frontierele și românii de pe ambele maluri ale Prutului se vor regăsi, iar regăsindu-se, „unirea” ca obiectiv va dispărea, de ea nu va mai fi nevoie ca în perioada existenței cortinelor de fier și a gardurilor de sârmă ghimpată.
Sunt sigur că mulți dintre rușii antiromâni din R. Moldova înțeleg acest lucru și, înțelegându-l, încearcă pe toate căile să discrediteze ideea de unionism. Guvernarea ar trebui să înțeleagă că adevăratul ei aliat în eforturile ei de integrare europeană sunt unioniștii, nu „stataliștii” lui Voronin, Dodon și Șelin, că România, nu Rusia, are cel mai sincer interes ca R. Moldova să fie independentă și să ajungă să se integreze în familia națiunilor europene.
În această ordine de idei, devine clar de ce rușii se tem de recunoașterea faptului că R. Moldova este cel de-al doilea stat românesc, iar românii sunt o singură națiune care locuiește în două state independente – România și R. Moldova.
Din păcate, nici actuala guvernare – prin cele trei partide din Alianță – nu se poate trezi din beția corupției și din hipnoza ideologiei imperiale rusești și comuniste, temându-se că recunoașterea faptului că suntem români ar periclita… statalitatea. Apropo, are cineva date statistice care ar proba faptul că unioniștii nu-s patrioți, nu-și iubesc Moldovași sunt cei mai neprofesioniști și puturoși cetățeni ai acestei țări? Dar cine a furat și a jefuit această țară de la `91 încoace: unioniștii „nepatrioți” sau „patrioții stataliști”? În mâinile cui se află azi capitalurile acestei țări: ale unioniștilor sau ale stataliștilor? Au nu cumva așa-zisul statalism este în realitate o ideologie care îți permite accesul la treuca puterii și la resursele acestei țări?
Un lucru e clar: societatea trebuie să-și reevalueze opiniile și să reabiliteze unionismul, iar cei care atacă unionismul de pe pozițiile Rusiei nu sunt prietenii acestei țări.