AMINTIRI DIN EPOCA DE AUR - adevarata fata a comunismului
Un kilogram de carne era visul oricărei familii de români. Pentru asta trebuia să te scoli la trei dimineaţa, să stai ore întregi la cozi interminabile şi mai ales să ai noroc.
„Peisaj obișnuit” în București - în „Epoca de Aur”
„Peisaj obișnuit” în București - în „Epoca de Aur”
prevnext
1
Marcel Cuperman: "M-am dus în prima seară la mătuşa, care cum m-a văzut mi-a şi spus:
«Mâine se dă carne la piaţa 1 Mai. Nici să nu te gândeşti; vii cu mine să iei şi tu o porţie! ».
Bine-nţeles a doua zi la 8:00 am eram la ea. Era un ger de -18C.
Am stat la coadă (erau cam 50 de persoane în faţa noastră) până la ora 3:00 pm. Cred că a fost cea mai cruntă aşteptare din viaţa mea. Nu îmi mai simţeam picioarele şi mare mi-a fost norocul că nu am degerat.
La ora 3:00 a venit un camion frigorific şi s-a descărcat carnea gata împachetată în porţii de 2 kilograme. Fiecare cetăţean avea dreptul la o (una) porţie.
Pe la 3:30 pm s-a deschis gemuleţul şi coada a început să se mişte încet, încet.
După vreo 15-20 de minute (străbătusem vreo jumătate din drum până la gemuleţ), a început îmbulzeala. Oamenii muncii de la schimbul 1 ieşeau de la fabricile sau birourile din zonă şi plecau spre casă, trecând pe lângă magazinul speranţă. Bine-nţeles că şi aceştia vroiau carne, şi s-au băgat în faţă. Aproape că a început bătaia, dar lucrurile s-au calmat după vreo jumătate de oră când şi-a făcut apariţia un miliţian.
Ne-am continuat mersul înspre gemuleţ, iar când mai aveam doar două persoane în faţa noastră, gemuleţul s-a închis: carnea se terminase.
Mătuşa soţiei a izbucnit în plâns şi s-a aşezat pe bordura îngheţată, spunând:
«Nu-mi vine să cred, numi vine să cred! Am îngheţat degeaba.»"
„Peisaj obișnuit” în București - în „Epoca de Aur”
„Peisaj obișnuit” în București - în „Epoca de Aur”
prevnext
1
Marcel Cuperman: "M-am dus în prima seară la mătuşa, care cum m-a văzut mi-a şi spus:
«Mâine se dă carne la piaţa 1 Mai. Nici să nu te gândeşti; vii cu mine să iei şi tu o porţie! ».
Bine-nţeles a doua zi la 8:00 am eram la ea. Era un ger de -18C.
Am stat la coadă (erau cam 50 de persoane în faţa noastră) până la ora 3:00 pm. Cred că a fost cea mai cruntă aşteptare din viaţa mea. Nu îmi mai simţeam picioarele şi mare mi-a fost norocul că nu am degerat.
La ora 3:00 a venit un camion frigorific şi s-a descărcat carnea gata împachetată în porţii de 2 kilograme. Fiecare cetăţean avea dreptul la o (una) porţie.
Pe la 3:30 pm s-a deschis gemuleţul şi coada a început să se mişte încet, încet.
După vreo 15-20 de minute (străbătusem vreo jumătate din drum până la gemuleţ), a început îmbulzeala. Oamenii muncii de la schimbul 1 ieşeau de la fabricile sau birourile din zonă şi plecau spre casă, trecând pe lângă magazinul speranţă. Bine-nţeles că şi aceştia vroiau carne, şi s-au băgat în faţă. Aproape că a început bătaia, dar lucrurile s-au calmat după vreo jumătate de oră când şi-a făcut apariţia un miliţian.
Ne-am continuat mersul înspre gemuleţ, iar când mai aveam doar două persoane în faţa noastră, gemuleţul s-a închis: carnea se terminase.
Mătuşa soţiei a izbucnit în plâns şi s-a aşezat pe bordura îngheţată, spunând:
«Nu-mi vine să cred, numi vine să cred! Am îngheţat degeaba.»"