Gorbaciov despre... Ceausescu si despre Romania

 

 
La 25 mai 1987, Mihail Gorbaciov - secretar general al CC al PCUS, preşedintele Prezidiului Suprem al URSS venea în România (prima întâlnire între Ceauşescu şi Gorbaciov avusese loc odată cu numirea celui din urmă în funcţia de secretar general al PCUS, în 1985).


Împreună cu Raisa, soţia lui, ca să fie vizita mai amicală. "În 1987 am ajuns în capitala României pe o vreme caldă şi însorită. La aeroport, Raisa Maximovna şi cu mine am fost primiţi de Ceauşescu şi soţia lui. O gardă de salut ne-a însoţit, s-au tras salve de onoare - ca întotdeauna la vizitele oficiale. 

Pe drumul dintre aeroport şi reşedinţă totul s-a desfăşurat, lucru pe care aveam să-l observ foarte curând, după un scenariu bine determinat: sute de mii de oameni stăteau aliniaţi pe marginea străzilor. Mi s-a indicat un loc în automobilul deschis, lângă Ceauşescu, iar în timpul călătoriei ne-am ridicat de mai multe ori spre a-i saluta pe oamenii care ne urau bun venit. 

Din când în când ne opream câteva minute, şi imediat - ca la un semnal secret - începeau hore, dansuri şi cântece. Ţâşneau strigăte de salut bine exersate: Ceauşescu - Gorbaciov!, Ceauşescu!, Ceauşescu! Şi toate acestea într-un ritm molipsitor, desigur studiat de vreo regie oarecare. Imaginea mulţimii era amestecată: unii cădeau, aşa se părea, într-un fel de extaz, alţii în schimb se comportau indiferenţi ca nişte actori obosiţi. Mi se părea că asist la o reprezentaţie de circ", spune Gorbaciov în “Memoriile" sale, publicate în 1995, la Moscova. 

“Eram consternat"

Fostul lider sovietic mai notează: “În continuare era prevăzută o convorbire în faţa şemineului - şi asta la începutul verii. Îmi venea să-mi scot haina. Evident se voia să se arate pe toate canalele TV că discuţia dintre Ceauşescu şi Gorbaciov nu era cu nimic mai prejos de convorbirea din faţa şemineului dintre Gorbaciov şi Reagan. Oricum, atunci, la Geneva, era sfârşit de toamnă, şi o vreme deosebit de rece. 

În timp ce Ceauşescu şi cu mine discutam, Raisa Maximovna s-a dus în oraş ca să cunoască obiectivele Bucureştiului demne de vizitat şi să intre în vorbă cu oamenii. Dar de câte ori încerca să intre în contact cu cineva, persoana respectivă se retrăgea imediat. Se tem să nu fie surprinşi stând de vorbă cu străini- ne-a explicat un funcţionar al Ambasadei. Şi eu am făcut experienţe asemănătoare chiar în aceeaşi zi.
 
În timp ce am depus coroane de flori în Parcul Libertăţii şi în diverse locuri din Bucureşti, în amintirea soldaţilor sovietici şi români căzuţi în luptele de eliberare a ţării, mă întorceam tot mereu spre locuitorii capitalei ca să mă întreţin cu ei. Dar nu s-a putut ajunge la nici o convorbire. Eram consternat: cum de a fost posibil ca aceşti oameni, cu temperamentul lor sudic, cu deschiderea şi locvacitatea lor naturale, să fi fost domesticiţi în felul ăsta?". 

Adevărul parţial

Gorbaciov, continuă pe un ton de o sinceritate zdrobitoare. “Pe Ceauşescu l-am cunoscut personal încă înainte ca eu să devin secretar general. Ca secretar al CC al PCUS am avut ocazia să-l întâlnesc ori de câte ori vizita URSS. Nu era prea apreciat la Moscova; i se luau în nume de rău ambiţiile şi relaţiile ostentative cu Vestul. Consecinţa a fost că el îşi declara şi mai răspicat părerile "deosebite" şi avansa iniţiative de politică externă ambiţioase, care nu urmăreau în nici un caz o realizare practică, ci doar întărirea, în conştiinţa mondială, a propriei sale originalităţi.
 
Un sentiment ciudat mă stăpânea de fiecare dată când observam cum încerca Ceauşescu prin toate mijloacele să accentueze independenţa părerilor sale. Toate acestea erau artificiale; orice persoană, chiar şi cu o precară cultură politică, observa limpede limitele personalităţii lui şi labilitatea sa psihică. Cu toate acestea mi se părea util să eliberez relaţiile sovieto-române de umbra vreunei confruntări. De aceea am încercat să vorbesc cu tact cu Ceauşescu şi să înţeleg esenţa propunerilor sale în detaliu. Am recunoscut, de exemplu, adevărul parţial pe care-l cuprindea concepţia lui că tensiunile dintre Moscova şi Beijing se puteau explica cel puţin în parte prin neînţelegeri şi aprecieri greşite din partea sovietică. Ceauşescu era foarte mândru de bunele sale relaţii cu conducerea chineză şi s-ar fi oferit cu plăcere ca mijlocitor între Moscova şi Beijing.

Oricum, rolul de intermediar îi convenea bărbatului de la Bucureşti. Astfel se străduia el, printre altele, să întreţină contacte mai strânse cu oamenii politici arabi, cu Arafat ca şi cu Israel, şi probabil că ar fi mai uşor să enumere cineva ţările Africii şi Asiei de sud-vest în care Ceauşescu nu acţiona, decât cele în care efectua vizite foarte puternic mediatizate. Şi mişcarea statelor nealiniate era urmărită cu interes de preşedintele român, care privea cu invidie popularitatea Iugoslaviei în acest grup. 

Pretutindeni căuta să-şi consolideze prin relaţii economice ambiţiile sale mondiale, oferind un sortiment bogat de mărfuri româneşti: de la produse ale petrochimiei, maşini agricole, compresoare şi agregate Diesel, până la tehnică aeronautică, automobile şi locomotive Diesel. Întreprinderile industriale româneşti în care se realizau toate aceste produse îşi îndeplineau misiunea desigur fără nici o speranţă şi sufereau tot mereu, din punctul de vedere al energiei, materialelor şi materiilor prime, de mari dificultăţi de aprovizionare. Dar economia românească a fost şi a rămas total subordonată ambiţiilor de mare putere ale stăpânului ei. Ea semăna tot mai mult cu o mârţoagă sleită de forţe, stimulată de un teribil călăreţ cu un bici nemilos".

“Tot timpul s-a plans"

Un mic arc peste timp: 4-6 octombrie 1988. Întoarcerea vizitei la Moscova. La Kremlin, în marea sala Gheorghievski, Nicolae Ceauşescu şi Elena Ceauşescu au fost întâmpinaţi de Mihail Gorbaciov şi Raisa Gorbaciova. Au facut obişnuita poză oficială. Au urmat zile cu toasturi, spectacole de gală, întâlniri cu personalităţi sovietice, depuneri de coroane la mausoleul lui Lenin şi la mormântul soldatului necunoscut... Gorbaciov îşi aminteşte de vizita din octombrie 1988: "Şi de data aceasta, preşedintele român a cerut insistent să se mărească livrarile de ţiţei sovietic. Tot timpul s-a plâns de faptul că noi discriminăm România, deoarece îi vindem mai puţin ţiţei decât altor ţări din cadrul Pactului de la Varşovia. Dar planurile ambiţioase ale conducerii româneşti au avut şi aici, cum am mai spus-o, urmări fatale. Ceauşescu se temea că va pierde controlul total asupra ţării sale". Ruptura era declarată. 

În decembrie 1988, Mihail Gorbaciov avea să ţină un discurs memorabil de la tribuna ONU. Despre acel discurs se spune că a marcat sfârşitul "ideologic" al războiului rece, anunţând o "nouă ordine mondială". Liderul sovietic a vorbit, printre altele, despre dreptul la opţiune al fiecărei naţiuni şi a respins utilizarea forţei ca instrument de politică externă. Gorbaciov deschidea calea revoluţiilor anticomuniste care aveau să cuprindă în scurt timp Europa de Est, iar zvonurile deja sugerau că Nicolae Ceauşescu este pe “lista neagră". 

1989: Ceauşescu şi-a provocat destinul

În august 1989, telegrama de felicitare pe care o primise Ceauşescu din Rusia cu ocazia Zilei noastre Naţionale nici măcar nu era semnată de către liderul sovietic! “În iulie '89, Gorbaciov efectuase o vizită oficială în România, iar îl bătuse la cap pe Ceauşescu cu perestroika, iar lui Ceauşescu nu îi convenea deloc. A fost o întrevedere furtunoasă", declară fostul operator de film al familiei Ceauşescu, cineastul Pantelie Tuţuleasa. Ceea ce spune Tuţuleasa este "completat" de însuşi Mihail Gorbaciov, care declara într-un interviu pentru CNN: "Ceauşescu era un om complicat. Spunea că el are perestroika lui. Obişnuia să-mi dea sfaturi, o groază de sfaturi, aveam de-a face cu un oligarh care controla totul...".

Pe 18 august 1989, Ceauşescu acorda un interviu reporterului Pravda, Boris Avercenko. Interviul era publicat de către presa românească chiar în ziua de 23 august. "Bineînţeles că Avercenko i-a adresat lui Ceauşescu întrebări legate de perestroika", spune Tuţuleasa. "Ceea ce este de reţinut este că Ceauşescu a insistat în interviu pe principiile deplinei egalităţi în drepturi, respectului independenţei, suveranităţii şi neamestecului în treburile interne! În plus, a fost foarte categoric şi a declarat: Nu admitem teza aşa-zisei pieţe libere, pentru că aceasta înseamnă libertate pentru speculă! Ceauşescu se dezlănţuia, îl contra pe Gorbaciov în Pravda! Atunci s-ar putea spune că Nicolae Ceauşescu şi-a provocat destinul…". În 2010, când a vizitat Romania, fostul lider sovietic a declarat că soţii Ceauşescu nu trebuiau împuşcaţi "ca nişte animale", indiferent cât de grea era situaţia în România…