La 100 km de România va apărea un nou stat pe harta Europei!
În momentul în care Voivodina a fost vizitată de ambasadorii a trei state occidentale influente, puţini oameni politici sârbi nu şi-au amintit recenta declaraţie a liderului Ligii Social-Democraţilor din Voivodina, Nenad Canak, care acum trei luni spunea că problema Voivodinei trebuie internaţionalizată şi că el personal "în perioada următoare va avea contacte cu reprezentanţii comunităţii internaţionale", scrie presa sârbă.
Anunţând formarea "Frontului pentru autonomia Voivodinei", care va lupta pentru modificarea Constituţiei Serbiei şi va promova o altă definire a Voivodinei, Canak a apreciat că internaţionalizarea acestei probleme nu înseamnă apariţia tancurilor pe străzile Serbiei şi Voivodinei, ci "evitarea posibilităţii ca Serbia să fie din nou bombardată".
Cu adevărat, Canak a avut dreptate, un nou conflict este cel mai puţin probabil, când nou-numitul ambasador al SUA la Belgrad, Michael Kirby, şi ambasadoul Austriei, Johannes Aigner, au discutat la Novi Sad cu premierul voivodinean, Bojan Pajtic şi preşedintele Parlamentului Voivodinei, Istvan Pastor, iar ambasadorul Germaniei, Heinz Wilhelm, s-a întâlnit la Subotica cu primarul Modest Dulic.
Ambasadorii au anunţat noi investiţii în capacităţile economiei voivodinene şi au fost de acord cu Pastor că Voivodina, "prin promovarea identităţii sale şi aplicarea consecventă a politicilor europene, va fi locomotiva dezvoltării şi în acest fel va contribui la accelerarea procesului de integrare a Serbiei în Uniunea Europeană".
Sunt aceste vizite o coincidenţă sau un mesaj adresat puterii de la Belgrad, că "problema voivodineană" s-a internaţionalizat, după ce Curtea Constituţională a Serbiei a declarat Statutul provinciei neconstituţional? Să reamintim că după vizita lui Pastor la Bruxelles, comisarul european pentru extindere, Stefan Fule, a transmis că va "prezenta puterii de la Belgrad poziţia Comisiei Europene faţă de problema autonomiei Voivodinei, va solicita o analiză a situaţiei financiare a provinciei şi va monitoriza următoarele decizii ale Curţii Constituionale pe această temă".
Directorul Centrului pentru regionalizare, Aleksandar Popov, consideră că vizita ambasadorilor reprezintă o modalitate prin care atrag atenţia că nu numai problema Kosovo este obiectul îngrijorării UE, că nu numai pentru Kosovo se solicită îndeplinirea anumitor condiţii, "ci se aşteaptă ca Belgradul să aibă o abordare corectă faţă de Novi Sad şi să nu restrângă această autonomie, care şi aşa este trunchiată".
Popov avertizează că după decizia Curţii Constituţionale, prin care 20 de articole ale Legii privind atribuţiile provinciei sunt scoase în afara legii, totul se desfăşoară într-un cerc vicios.
"Deşi premierul Serbiei, Ivica Dacic, a anunţat un dialog politic pentru găsirea unei soluţii, a trecut aproape o jumătate de an, iar dialogul nu a început. Dacic şi Pajtic s-au întâlnit, dar au discutat doar protocolar, iar conţinutul acestor discuţii nu anunţă că problema va fi rezolvată prea curând"- declară Popov.
Nici istoricul Branko Radun nu consideră aceste vizite o coincidenţă şi reaminteşte că cei trei sunt ambasadorii acelor state care "au anumite aşteptări în ce priveşte Voivodina".
"Într-un fel este un mesaj pentru elita politică din Serbia, că tema autonomiei Voivodinei este monitorizată şi că suntem un stat sub tutelă internaţională" - consideră Radun şi constată că în ultimele două secole aceasta nu este ceva nou pentru Serbia, "deoarece mai mult a fost aşa şi nu altfel". Ilustrându-şi părerea că această situaţie devine periculoasă pentru că puterea provinciei caută sprijinul statelor străine în lupta pentru autonomie, Radun avertizează că partidele politice se implică mult prea mult în relaţiile dintre autorităţile republicii şi provinciei, chiar şi atunci când este vorba de aplicarea deciziilor Curţii Constituţionale.
"Din păcate, aceasta este o realitate specifică nouă, deşi politicienii nu vor să recunoască deschis. Elita noastră politică nu vorbeşte deschis despre asta, deoarece nu este ceva cu care să se mândrească, dar cred că ar trebui să se spună clar ce se solicită din partea noastră, pentru că suntem o ţară mică supusă presiunilor, o ţară (semi)independentă şi abia apoi trebuie să vedem ce este de făcut" - propune Radun, care consideră că este nevoie de transparenţă, că într-un fel ar trebui să existe o presiune a opiniei publice asupra oamenilor publici care în exterior defăimează propria ţară.
"Este o problemă de conştientizare a elitei politice, dar răspunderea este împărţită şi de putere şi de opoziţie, este adevărat, inegal" - concluzionează Radun.
Anunţând formarea "Frontului pentru autonomia Voivodinei", care va lupta pentru modificarea Constituţiei Serbiei şi va promova o altă definire a Voivodinei, Canak a apreciat că internaţionalizarea acestei probleme nu înseamnă apariţia tancurilor pe străzile Serbiei şi Voivodinei, ci "evitarea posibilităţii ca Serbia să fie din nou bombardată".
Cu adevărat, Canak a avut dreptate, un nou conflict este cel mai puţin probabil, când nou-numitul ambasador al SUA la Belgrad, Michael Kirby, şi ambasadoul Austriei, Johannes Aigner, au discutat la Novi Sad cu premierul voivodinean, Bojan Pajtic şi preşedintele Parlamentului Voivodinei, Istvan Pastor, iar ambasadorul Germaniei, Heinz Wilhelm, s-a întâlnit la Subotica cu primarul Modest Dulic.
Ambasadorii au anunţat noi investiţii în capacităţile economiei voivodinene şi au fost de acord cu Pastor că Voivodina, "prin promovarea identităţii sale şi aplicarea consecventă a politicilor europene, va fi locomotiva dezvoltării şi în acest fel va contribui la accelerarea procesului de integrare a Serbiei în Uniunea Europeană".
Sunt aceste vizite o coincidenţă sau un mesaj adresat puterii de la Belgrad, că "problema voivodineană" s-a internaţionalizat, după ce Curtea Constituţională a Serbiei a declarat Statutul provinciei neconstituţional? Să reamintim că după vizita lui Pastor la Bruxelles, comisarul european pentru extindere, Stefan Fule, a transmis că va "prezenta puterii de la Belgrad poziţia Comisiei Europene faţă de problema autonomiei Voivodinei, va solicita o analiză a situaţiei financiare a provinciei şi va monitoriza următoarele decizii ale Curţii Constituionale pe această temă".
Directorul Centrului pentru regionalizare, Aleksandar Popov, consideră că vizita ambasadorilor reprezintă o modalitate prin care atrag atenţia că nu numai problema Kosovo este obiectul îngrijorării UE, că nu numai pentru Kosovo se solicită îndeplinirea anumitor condiţii, "ci se aşteaptă ca Belgradul să aibă o abordare corectă faţă de Novi Sad şi să nu restrângă această autonomie, care şi aşa este trunchiată".
Popov avertizează că după decizia Curţii Constituţionale, prin care 20 de articole ale Legii privind atribuţiile provinciei sunt scoase în afara legii, totul se desfăşoară într-un cerc vicios.
"Deşi premierul Serbiei, Ivica Dacic, a anunţat un dialog politic pentru găsirea unei soluţii, a trecut aproape o jumătate de an, iar dialogul nu a început. Dacic şi Pajtic s-au întâlnit, dar au discutat doar protocolar, iar conţinutul acestor discuţii nu anunţă că problema va fi rezolvată prea curând"- declară Popov.
Nici istoricul Branko Radun nu consideră aceste vizite o coincidenţă şi reaminteşte că cei trei sunt ambasadorii acelor state care "au anumite aşteptări în ce priveşte Voivodina".
"Într-un fel este un mesaj pentru elita politică din Serbia, că tema autonomiei Voivodinei este monitorizată şi că suntem un stat sub tutelă internaţională" - consideră Radun şi constată că în ultimele două secole aceasta nu este ceva nou pentru Serbia, "deoarece mai mult a fost aşa şi nu altfel". Ilustrându-şi părerea că această situaţie devine periculoasă pentru că puterea provinciei caută sprijinul statelor străine în lupta pentru autonomie, Radun avertizează că partidele politice se implică mult prea mult în relaţiile dintre autorităţile republicii şi provinciei, chiar şi atunci când este vorba de aplicarea deciziilor Curţii Constituţionale.
"Din păcate, aceasta este o realitate specifică nouă, deşi politicienii nu vor să recunoască deschis. Elita noastră politică nu vorbeşte deschis despre asta, deoarece nu este ceva cu care să se mândrească, dar cred că ar trebui să se spună clar ce se solicită din partea noastră, pentru că suntem o ţară mică supusă presiunilor, o ţară (semi)independentă şi abia apoi trebuie să vedem ce este de făcut" - propune Radun, care consideră că este nevoie de transparenţă, că într-un fel ar trebui să existe o presiune a opiniei publice asupra oamenilor publici care în exterior defăimează propria ţară.
"Este o problemă de conştientizare a elitei politice, dar răspunderea este împărţită şi de putere şi de opoziţie, este adevărat, inegal" - concluzionează Radun.