PROPUNERE ŞOC: Graniţa deschisă la Prut

În 1990, atunci pe 6 mai, am participat la Primul Pod de flori peste Prut, la podul de la Ungheni. Graniţa era păzită de caschete sovietice. Diplomaţi ai ambasadei URSS priveau îngroziţi puhoiul de oameni, care se călca literalmente în picioare, pentru a trece dincolo, la fraţii lor, din umilita, violata şi detrunchiata parte de răsărit a fostei Românii Mari, de la 1 Decembrie 1918. Conform datelor ce mi le-a furnizat, în acel moment, generalul Petre Teacă, comandantul trupelor de grăniceri, au trecut paşnic, pe malul stâng al Prutului, peste 1.000.000 de români.
 
A venit timpul ca PREŞEDINTELE ROMÂNIEI, ÎN DEPLINĂ ÎNŢELEGERE CU PREMIERUL DE LA BUCUREŞTI SĂ DECIDĂ CA DE 1 DECEMBRIE 2012, CETĂŢENII REPUBLICII MOLDOVA SĂ AIBĂ DREPTUL – DE DIMINEAŢA, PÂNĂ SEARA – CA SĂ TREACĂ PRUTUL, PE MALUL DREPT, PENTRU A PARTICIPA LA MANIFESTĂRILE ORGANIZATE DE ZIUA UNIRII TUTUROR ROMÂNILOR.
 
La ora actuală, din 3.900.000 de cetăţeni ai celui de-AL DOILEA STAT ROMÂNESC:
- 400.000 trăiesc în Transnistria – teritoriul ocupat samavolnic de hoardele imperiale ale Kremlinului,
- 1.000.000 sunt plecaţi la muncă, în Occident,
- 500.000 muncesc pe teritoriul Federaţiei Ruse,
- 2.000.000 se chinuie între Prut şi Nistru.
 
Aşa cum Ungaria a deschis graniţa spre Austria, pentru cetăţenii RDG, pentru a ajunge în patria dorită RFG – apoi reunită – aşa şi România de azi poate deschide frontiera sa pentru compatrioţii din stânga Prutului, câţi vor dori să treacă, cu sau fără paşaport românesc.
 
Teama unora că vor veni mulţi şi prea puţini se vor mai întoarce la casele lor este bună de propaganda anti-românească de la Chişinău.
 
Materializată, o asemenea acţiune va fi aidoma unui duş rece pentru toţi cei care cădelniţează la mormântul Basarabiei, crezând în veşnicia imposturii încropită între Milcovul de azi/Prutul şi graniţa istorică, de răsărit, a comunităţii naţionale româneşti.