Tezaurul romanesc furat de rusi
Motto: “Tezaur?… Ce Tezaur?… Noi nu stim nimic despre acest Tezaur!” – Leonid Brejnev.
Sa le reamintim, daca i-a lovit uitarea …
Primul razboi mondial
La 4/17 august 1916, Romania intra in razboi de partea Antantei, primind asigurari, din partea aliatilor, ca va avea dreptul de a-si recastiga teritoriile aflate sub stapanire austro-ungara: Transilvania, Bucovina, Banatul (inclusiv cel sarbesc), ca va fi sprijinita (prin Rusia) cu munitie si materiale de razboi, ca actiunile armatei romane vor fi intarite de cele ale aliatilor prin ofensiva de la Salonic si cea de pe frontul austriac.
Gravele erori ale guvernului liberal condus de Ion I.C. Bratianu, coruptia si o armata nepregatita – situatie in care generalul Berthelot ii caracterizeaza pe romani ca “admirabil de dezorganizati” -, la care se adauga si neindeplinirea promisiunilor aliate vor aduce Romania intr-o situatie disperata.
In noiembrie 1916, fortele Puterilor Centrale inainteaza, prin Valea Jiului si Oltenia, ajungand in Muntenia; in sud, trupele germano-bulgare au trecut Dunarea indreptandu-se catre Bucuresti. Ultima incercare romaneasca de rezistenta pe Neajlov esueaza.
Autoritatile se refugiaza in Moldova, mutand capitala tarii la Iasi; populatia Olteniei si Munteniei ii urmeaza, retragandu-se in conditii de infern, cum le caracterizeaza chiar I.G.Duca; la 23 noiembrie/ 6 decembrie 1916 Bucurestiul cade sub asediul trupelor Puterilor Centrale.
In Parlamentul refugiat la Iasi, in clipe de mare cumpana apentru o tara ce parea sortita disparitiei, ocupata si incoltita din toate partile, Nicolae Iorga a rostit cel mai frumos discurs din cariera sa politica, remintind cuvintele lui Petru Rares:
“Vom fi ce-am fost si mai mult decat atat ! “
Evacuarea tezaurului in URSS
In decembrie 1916 situatia era atat de tragica, incat s-a pus problema evacuarii tezaurului Bancii Nationale in Rusia.
Existau alternative: transportul in Anglia, Suedia sau Norvegia, dar I.I.C.Bratianu a considerat ca ar fi fost interpretat ca un act de neincredere fata de marea putere de la rasarit, pe care o considera prietena si careia ii prevestea un viitor stralucit, desi germenii unei revolutii proletare erau de mult vizibili.
La 12 decembrie 1916, Consiliul de Ministri “gaseste ca este nevoie sa se puna in siguranta in Rusia tezaurul Bancii Nationale si aproba transportarea lui”; legea va fi votata si apoi promulgata la 24 decembrie.
Consiliul care a aprobat transportarea tezaurului in Rusia era format din: Ion I.C. Bratianu, Victor Antonescu, Vintila Bratianu, Al. Constantinescu, M. Perechide, C. I. Istrate, M.G. Cantacuzino, E. Costinescu, I.G.Duca, D. Greceanu, Take Ionescu si Gh. Marzescu. (p.26)
In ziua de 12/25 decembrie, in urma asigurarilor verbale ale generalului A. Mossoloff, ministrul Rusiei, si in prezenta acestuia si a reprezentantilor Bancii Nationale, incepe incarcarea tezaurului in gara Iasi, operatiune incheiata pe 14/27 decembrie; sunt umplute 17 vagoane. In final, se incheie un protocol, in 3 exemplare originale: unul pentru delegatul guvernului rus, unul pentru ministrul roman de finante, Victor Antonescu, si al treilea pentru delegatii Bancii Nationale.
La 21 decembrie 1916, tezaurul ajunge la Moscova, unde se va intocmi un protocol provizoriu de receptie a casetelor, care au fost depozitate in Palatul Armurelor din Kremlin intr-un compartiment de rezerva al Bancii de Stat din Moscova.
Dupa inventariere, care s-a terminat pe 4 februarie 1917, s-a incheiat un protocol definitiv, semnat pe 16 februarie 1917.In final, compartimentul a fost sigilat.
Printre valorile trimise in Rusia:
“… o parte din arhivele statului si ale ministerelor, acte orasenesti ale Brasovului, aduse la Bucuresti ca sa fie salvate, picturile lui Grigorescu si alte tablouri rare din pinacoteca statului si din muzeul Kalinderu,
…variatele gajuri ale Muntelui de Pietate, odoarele manastiresti din Moldova si Muntenia, pretioasele colectiuni ale Academiei Romane, compuse din numeroase documente originale, 300 de pergamente cu peceti domnesti, 25 de volume-manuscripte romane si slavone, cateva tablouri in ulei, de mare valoare – printre ele si portretui lui Avram lancu, facut dupa natura de pictorul Rosenthal – unele raritati printre care si vestitele «Raspunsuri ale Mitropolitului Varlaam din 1645 la Catihismul calvinesc» – unicul exemplar cunoscut – colectiunile de medalii si monezi vechi moldovenesti si muntenesti, stranse cu osardie de Dimitrie Sturdza, precum si piesele rare ale muzeului nostril de Antichitati, cuprinzand si vestita Closca cu puii de aur, singura urma de trecere a gotilor pe la noi.
Valori incalculabile…
Tot ce era mai de pret, tot ce alcatuia o bogatie nobila si sfintita de veacuri in durerile neamului nostru, toata auraria si argintaria lucrata cu ciocanul si batuta in nestimate
- faima manastirilor si a singuraticelor schituri – …acele panaghiare ale lui Stefan cel Mare de la Manastirea Neamtului si Evangheliile slavonesti ferecate in aur si-n argint din veacul XV si XVI;
…odoarele Brancovenesti ale Horezului si cele Cantacuzinesti de la Manastirea dintr-un Lemn;
…urmele pietatii batranilor voievozi si a stramosilor nostri – care-si insemnau si in acest chip trecerea lor prin viata si care s-au pastrat sute de ani prin sfintele lacasuri, ca niste moaste scumpe din trecutui zbuciumat al poporului romanesc…
Durerea noastra este insa cu deosebire mare, cand ne vin in minte odoarele lui Atanaric.
Tezaurul de la Pietroasa era citat, ca o podoaba a Romaniei, in toate manualele straine de arta veche, descris in amanuntime si ravnit de cele mai vestite muzee.
lar inscriptia gotica de pe veriga, scrisa cu caractere runice, a fost cetita cu emotie si talmacita in felurite chipuri de marii invatati ai lumii o buna parte din tezaur fiind alcatuita din obiecte fara pret iar unele din odoarele manastiresti, cum sunt acele minunate Evanghelii de la Neamt, chivotele si epitrahilul de la Bistrita si toate darurile lui Vasile Lupu si ale sotiei sale, Tudosca, de la biserica Trei-lerarhi din lasi, intre care si acea minune de Evanghelie scrisa de Isidor din Badauti, apoi monezile si medaliile vechi romanesti ale Academiei si comorile de la Pietroasa, fiind unice, nu se pot plati cu tot aurul lumii.”
(Mihail Gr. Romascanu, “Tezaurul roman de la Moscova”, Ed. Saeculum, Bucuresti, 2000, pg. 43-44 apud: D.D. Patrascanu,In fata natiunii, p.9 si urm. Edit. H.Steinberg &Fiul, Bucuresti, 1925)
“Cand a venit panica si au inceput sa se strange, cu infrigurare, toate bogatiile tarii romanesti, spre a fi trimise la Moscova, un singur om n-a voit sa cedeze valorile ce le avea sub privegherea sa: staretul manastirii Secul, din judetul Neamtului.
Asa au fost scapate de la pieire odoarele acestei frumoase manastiri, intre care si acel vestit aer al lui Nestor Ureche, mare vornic al Tarii de Jos si al sotiei sale Mitrofana, din 1608 «in zilele blagoslovitului Voievod, Simion Movila».
Numele staretului care a vazut limpede si nu a avut incredere in Rusia tarista, opunandu-se cu hotarare… ca sa predea odoarele manastirii, este protosinghelul llarion Balaita”.
(Mihail Gr. Romascanu, “Tezaurul roman de la Moscova”, Ed. Saeculum, Bucuresti, 2000, pg. 44-45 apud:Alex F. Mihail – Noi completari despre tezaurul de la Moscova. D. D. Patrascanu ne da interesante amanunte., “Dimineata “, 27 iulie 1933, p.12).
Sa le reamintim, daca i-a lovit uitarea …
Primul razboi mondial
La 4/17 august 1916, Romania intra in razboi de partea Antantei, primind asigurari, din partea aliatilor, ca va avea dreptul de a-si recastiga teritoriile aflate sub stapanire austro-ungara: Transilvania, Bucovina, Banatul (inclusiv cel sarbesc), ca va fi sprijinita (prin Rusia) cu munitie si materiale de razboi, ca actiunile armatei romane vor fi intarite de cele ale aliatilor prin ofensiva de la Salonic si cea de pe frontul austriac.
Gravele erori ale guvernului liberal condus de Ion I.C. Bratianu, coruptia si o armata nepregatita – situatie in care generalul Berthelot ii caracterizeaza pe romani ca “admirabil de dezorganizati” -, la care se adauga si neindeplinirea promisiunilor aliate vor aduce Romania intr-o situatie disperata.
In noiembrie 1916, fortele Puterilor Centrale inainteaza, prin Valea Jiului si Oltenia, ajungand in Muntenia; in sud, trupele germano-bulgare au trecut Dunarea indreptandu-se catre Bucuresti. Ultima incercare romaneasca de rezistenta pe Neajlov esueaza.
Autoritatile se refugiaza in Moldova, mutand capitala tarii la Iasi; populatia Olteniei si Munteniei ii urmeaza, retragandu-se in conditii de infern, cum le caracterizeaza chiar I.G.Duca; la 23 noiembrie/ 6 decembrie 1916 Bucurestiul cade sub asediul trupelor Puterilor Centrale.
In Parlamentul refugiat la Iasi, in clipe de mare cumpana apentru o tara ce parea sortita disparitiei, ocupata si incoltita din toate partile, Nicolae Iorga a rostit cel mai frumos discurs din cariera sa politica, remintind cuvintele lui Petru Rares:
“Vom fi ce-am fost si mai mult decat atat ! “
Evacuarea tezaurului in URSS
In decembrie 1916 situatia era atat de tragica, incat s-a pus problema evacuarii tezaurului Bancii Nationale in Rusia.
Existau alternative: transportul in Anglia, Suedia sau Norvegia, dar I.I.C.Bratianu a considerat ca ar fi fost interpretat ca un act de neincredere fata de marea putere de la rasarit, pe care o considera prietena si careia ii prevestea un viitor stralucit, desi germenii unei revolutii proletare erau de mult vizibili.
La 12 decembrie 1916, Consiliul de Ministri “gaseste ca este nevoie sa se puna in siguranta in Rusia tezaurul Bancii Nationale si aproba transportarea lui”; legea va fi votata si apoi promulgata la 24 decembrie.
Consiliul care a aprobat transportarea tezaurului in Rusia era format din: Ion I.C. Bratianu, Victor Antonescu, Vintila Bratianu, Al. Constantinescu, M. Perechide, C. I. Istrate, M.G. Cantacuzino, E. Costinescu, I.G.Duca, D. Greceanu, Take Ionescu si Gh. Marzescu. (p.26)
In ziua de 12/25 decembrie, in urma asigurarilor verbale ale generalului A. Mossoloff, ministrul Rusiei, si in prezenta acestuia si a reprezentantilor Bancii Nationale, incepe incarcarea tezaurului in gara Iasi, operatiune incheiata pe 14/27 decembrie; sunt umplute 17 vagoane. In final, se incheie un protocol, in 3 exemplare originale: unul pentru delegatul guvernului rus, unul pentru ministrul roman de finante, Victor Antonescu, si al treilea pentru delegatii Bancii Nationale.
La 21 decembrie 1916, tezaurul ajunge la Moscova, unde se va intocmi un protocol provizoriu de receptie a casetelor, care au fost depozitate in Palatul Armurelor din Kremlin intr-un compartiment de rezerva al Bancii de Stat din Moscova.
Dupa inventariere, care s-a terminat pe 4 februarie 1917, s-a incheiat un protocol definitiv, semnat pe 16 februarie 1917.In final, compartimentul a fost sigilat.
Printre valorile trimise in Rusia:
“… o parte din arhivele statului si ale ministerelor, acte orasenesti ale Brasovului, aduse la Bucuresti ca sa fie salvate, picturile lui Grigorescu si alte tablouri rare din pinacoteca statului si din muzeul Kalinderu,
…variatele gajuri ale Muntelui de Pietate, odoarele manastiresti din Moldova si Muntenia, pretioasele colectiuni ale Academiei Romane, compuse din numeroase documente originale, 300 de pergamente cu peceti domnesti, 25 de volume-manuscripte romane si slavone, cateva tablouri in ulei, de mare valoare – printre ele si portretui lui Avram lancu, facut dupa natura de pictorul Rosenthal – unele raritati printre care si vestitele «Raspunsuri ale Mitropolitului Varlaam din 1645 la Catihismul calvinesc» – unicul exemplar cunoscut – colectiunile de medalii si monezi vechi moldovenesti si muntenesti, stranse cu osardie de Dimitrie Sturdza, precum si piesele rare ale muzeului nostril de Antichitati, cuprinzand si vestita Closca cu puii de aur, singura urma de trecere a gotilor pe la noi.
Valori incalculabile…
Tot ce era mai de pret, tot ce alcatuia o bogatie nobila si sfintita de veacuri in durerile neamului nostru, toata auraria si argintaria lucrata cu ciocanul si batuta in nestimate
- faima manastirilor si a singuraticelor schituri – …acele panaghiare ale lui Stefan cel Mare de la Manastirea Neamtului si Evangheliile slavonesti ferecate in aur si-n argint din veacul XV si XVI;
…odoarele Brancovenesti ale Horezului si cele Cantacuzinesti de la Manastirea dintr-un Lemn;
…urmele pietatii batranilor voievozi si a stramosilor nostri – care-si insemnau si in acest chip trecerea lor prin viata si care s-au pastrat sute de ani prin sfintele lacasuri, ca niste moaste scumpe din trecutui zbuciumat al poporului romanesc…
Durerea noastra este insa cu deosebire mare, cand ne vin in minte odoarele lui Atanaric.
Tezaurul de la Pietroasa era citat, ca o podoaba a Romaniei, in toate manualele straine de arta veche, descris in amanuntime si ravnit de cele mai vestite muzee.
lar inscriptia gotica de pe veriga, scrisa cu caractere runice, a fost cetita cu emotie si talmacita in felurite chipuri de marii invatati ai lumii o buna parte din tezaur fiind alcatuita din obiecte fara pret iar unele din odoarele manastiresti, cum sunt acele minunate Evanghelii de la Neamt, chivotele si epitrahilul de la Bistrita si toate darurile lui Vasile Lupu si ale sotiei sale, Tudosca, de la biserica Trei-lerarhi din lasi, intre care si acea minune de Evanghelie scrisa de Isidor din Badauti, apoi monezile si medaliile vechi romanesti ale Academiei si comorile de la Pietroasa, fiind unice, nu se pot plati cu tot aurul lumii.”
(Mihail Gr. Romascanu, “Tezaurul roman de la Moscova”, Ed. Saeculum, Bucuresti, 2000, pg. 43-44 apud: D.D. Patrascanu,In fata natiunii, p.9 si urm. Edit. H.Steinberg &Fiul, Bucuresti, 1925)
“Cand a venit panica si au inceput sa se strange, cu infrigurare, toate bogatiile tarii romanesti, spre a fi trimise la Moscova, un singur om n-a voit sa cedeze valorile ce le avea sub privegherea sa: staretul manastirii Secul, din judetul Neamtului.
Asa au fost scapate de la pieire odoarele acestei frumoase manastiri, intre care si acel vestit aer al lui Nestor Ureche, mare vornic al Tarii de Jos si al sotiei sale Mitrofana, din 1608 «in zilele blagoslovitului Voievod, Simion Movila».
Numele staretului care a vazut limpede si nu a avut incredere in Rusia tarista, opunandu-se cu hotarare… ca sa predea odoarele manastirii, este protosinghelul llarion Balaita”.
(Mihail Gr. Romascanu, “Tezaurul roman de la Moscova”, Ed. Saeculum, Bucuresti, 2000, pg. 44-45 apud:Alex F. Mihail – Noi completari despre tezaurul de la Moscova. D. D. Patrascanu ne da interesante amanunte., “Dimineata “, 27 iulie 1933, p.12).