De ce limba noastră este ROMÂNĂ?
Anton Verancsics (1504-1573), umanist italian:
“Transilvania, Ţara Românească şi Moldova se deosebesc numai prin întreita împărţire, dar locuitorii acestora se numesc români…Limba e aceeaşi pentru amîndouă popoarele ca şi credinţa creştină de rit ortodox.”
.
Pierre Lescalopier (1550-1597), călător frăncez:
“…Locuitorii acestei ţări se socotesc drept urmaşi adevăraţi ai romanilor şi-şi numesc limba lor “românească”, adică română; limba lor este pe jumătate italiană şi pe jumătate latină, amestecată cu greaca şi cu un fel de păsărească.”
.
Aleksandr Puşkin (1799-1837), poet rus:
“…generalul Rene propunea să fie atras de partea lui Petru I şi Cantemir şi domnul Valahiei Brîncoveanu, deoarece “voievodul valah fiind una şi aceeaşi naţie şi religie cu gospodarul moldovean nu va întîrzia să se supună” ” .
.
Profiri Uspeanski(1804-1885), Rusia:
“…În Basarabia …sărmanii români…n-au mană cerească, n-au cuvîntul credinţei în limba română.”
.
Karl Marx (1818-1883) ,Germania :
“Limba română e un fel de italiană orientală. Băştinaşii din Moldo-Valahia se numesc ei însăşi români; vecinii lor îi numesc vlahi sau valahi.”
.
Nikolai Durnovo (1876-1936), Rusia:
” …copii unui sat de pe malul Nistrului…ieşiţi din şcoală şi scufundaţi în lumina soarelui, se jucau şi bîlbîiau româneşte…Unul dintre copii ne-a dat o lecţie bună, mie şi profesorului, acest băieţaş ne-a descoperit el nouă legi fireşti ale limbii române po***re, ne-a deschis fereastra de etnografie şi folclor.”
.
Ruben Budagov(1910-2001), lingvist rus:
” Numai prin faptu l că Stalin aminteşte “limba moldovenească”, a apărut problema limbii moldoveneşti de sine stătătoare, deşi majoritatea lingviştilor consideraseră pînă acum că românii şi moldovenii vorbesc aceeaşi limbă.”
.
Carlo Tagliavini (1903-1982), savant romanist italian:
“…pretinsa limbă moldovenească nu este de fapt decît româna literară scrisă cu un alfabet rusesc uşor modificat…cu unele concesii în favoarea unor forme dialectale moldoveneşti, cunoscute de altfel şi în interiorul graniţelor României.
”
.
Stanislav Semcinski (1931-2001), Ucraina:
” În primii ani după ocuparea Basarabiei, în Rusia era cunoscută denumirea tradiţională a limbii literare de “limba românească” . În 1816 la Chişinău a văzut lumina tiparului “O carte de rugăciuni” , apărută în “româneşte” . În 1817 a fost editat în “româneşte” şi “Ceaslovul”. În sfîrşit, ân 1827 la Sankt Petersburg iese de sub tipar “Gramatica rusească şi românească” a lui Ştefan Margellă .”
.
Raymund Piotrowski ( n. 1922), lingvist, Rusia:
“…ocrotirea şi susţinerea prestigiului limbii române în Basarabia presupune aplicarea, utilizarea ei intensă în toate domeniile de activitate, dar mai întîi la nivel statal şi administrativ…”