Cât costă Republica Moldova?
S-a scris despre vizita cancelarului german Angela Merkel în Republica Moldova cu trumfalism-naiv la Chişinău, cu ironie la Berlin şi destul de multă indiferenţă la Bucureşti. Într-un ton serios însă la Moscova, capitala pe care mulţi dintre decidenţii Est-europeni continuă să o considere departe, crezând în mirajul protecţiei oferite de Uniunea Europeană, NATO, ONU etc. Oricum ar fi, aşa cum am aşteptat şi iniţial nu am consemnat, vizita liderului german a avansat o promisiune de ordin financiar, concret: Germania creşte asistenţa bilaterală anuală de la 4,5 la 15 milioane euro. Totodată, Merkel a promis şi în numele Uniunii Europene 122 de milioane euro. Fără îndoială, pentru majoritatea populaţiei micului stat prins la graniţa a două mari imperii, sumele par impresionante, chiar şi comparate cu PIB-ul R. Moldova de peste şapte miliarde euro. Şi totuşi, ce înseamnă ajutorul promis de germani moldovenilor? Cu ce echivalează el în relaţiile directe şi de reprezentare asumate de Germania în numele Moldovei?
În discursul prezentat în Parlamentul de la Chişinău, Angela Merkel a subliniat că Germania susţine R. Moldova "independent de celelalte state participante în cadrul Parteneriatului Estic”, în cazul în care criteriile relevante sunt îndeplinite iar Uniunea Europeană va efectua paşii de apropiere conveniţi! În aceste condiţii, Germania "va fi alături şi va oferi consultanţă necesară - prin intermediul Societăţii germane pentru Cooperare Internaţională, al numeroaselor programe de dezvoltare, al Grupului consultativ german, care consiliază Guvernul dumneavoastră pe probleme macroeconomice, inclusiv prin intermediul Fundaţiei Germane pentru cooperare juridică Internaţională şi al fundaţiilor politice”. Prin urmare, motorul economic al Europei asumă un nou proiect de tip "Bulgaria”, însă, acum, pe criterii de negociere cu Rusia, negocieri care vizează direct Transnistria, după cum cancelarul a afirmat: "Noi sprijinim integritatea teritorială şi suveranitatea Republicii Moldova, în cadrul frontierelor recunoscute pe plan internaţional, cu un statut special pentru Transnistria”. Resursele promise nu sunt nimic mai mult decât o variabilă subţire de motivare şi direcţionare, câtă vreme gaura neagră de la Est de Nistru rămâne, de principiu, o teză care depăşeşte cu mult capacitatea şi posibilităţile Chişinăului, scrie jurnalul.ro.
Socotind fie şi numai după averile celor care conduc azi Republica Moldova, ajutorul promis de Germania este ridicol, însă, acceptând totul cu bunăvoinţă, nu poţi să nu constaţi că Berlinul nu face decât să îşi stabilizeze şi consolideze, prin fundaţii, asociaţii etc. poziţia între Prut şi Nistru, avansând promisiunea mirifică a aderării la Uniunea Europeană … nimic mai mult. Cu alte cuvinte, de la Chişinău se ajunge mai uşor la Tiraspol, acolo unde Moscova are interesul major, pe termen nedefinit, de a nu ceda poziţia cheie de pe coasta vestică a Mării Neagre.
În condiţii de naivitate, guvernanţa moldoveană se poate mândri cu momentele de "glorie” ale vizitei oficiale trecute cu vederea în Europa, la fel cum s-a mândrit cu vizita vicepreşedintelui SUA, Joseph Biden, care a aterizat la Chişinău via Moscova. R. Moldova pare să joace o bătută pe loc, la mai multe capete şi nu doar pe muzica unui singur taraf. Cu privirea spre Uniunea Europeană, cu relaţii tot mai apropiate de Moscova, într-un unionism ridicol cu România şi ţintă declarată aderarea la UE, politica Republicii Moldova pare un titirez care se învârte exclusiv în funcţie de influenţele externe. Pentru că este greu de înţeles din acţiunile Guvernului de la Chişinău spre ce se îndreaptă R. Moldova în realitate, în condiţiile în care, la nivel economic, micul stat nu se consolidează, dimpotrivă, iar la nivel de siguranţă naţională pare să stea pe un butoi de pulbere, în absenţa unor instituţii capabile să asigure protecţia cetăţenilor. Agresivitatea tot mai accentuată din spaţiul moldovean, pe fondul spiritului reactiv şi dispus la soluţii abrupte, nu deschide nicidecum calea europeană. Dar asta cu certitudine va putea fi înţeleasă de decidenţii moldoveni de la noul ambasador german la Chişinău, cu experienţă în zonele tulburi ale planetei ultimilor ani.
jurnal.md
În discursul prezentat în Parlamentul de la Chişinău, Angela Merkel a subliniat că Germania susţine R. Moldova "independent de celelalte state participante în cadrul Parteneriatului Estic”, în cazul în care criteriile relevante sunt îndeplinite iar Uniunea Europeană va efectua paşii de apropiere conveniţi! În aceste condiţii, Germania "va fi alături şi va oferi consultanţă necesară - prin intermediul Societăţii germane pentru Cooperare Internaţională, al numeroaselor programe de dezvoltare, al Grupului consultativ german, care consiliază Guvernul dumneavoastră pe probleme macroeconomice, inclusiv prin intermediul Fundaţiei Germane pentru cooperare juridică Internaţională şi al fundaţiilor politice”. Prin urmare, motorul economic al Europei asumă un nou proiect de tip "Bulgaria”, însă, acum, pe criterii de negociere cu Rusia, negocieri care vizează direct Transnistria, după cum cancelarul a afirmat: "Noi sprijinim integritatea teritorială şi suveranitatea Republicii Moldova, în cadrul frontierelor recunoscute pe plan internaţional, cu un statut special pentru Transnistria”. Resursele promise nu sunt nimic mai mult decât o variabilă subţire de motivare şi direcţionare, câtă vreme gaura neagră de la Est de Nistru rămâne, de principiu, o teză care depăşeşte cu mult capacitatea şi posibilităţile Chişinăului, scrie jurnalul.ro.
Socotind fie şi numai după averile celor care conduc azi Republica Moldova, ajutorul promis de Germania este ridicol, însă, acceptând totul cu bunăvoinţă, nu poţi să nu constaţi că Berlinul nu face decât să îşi stabilizeze şi consolideze, prin fundaţii, asociaţii etc. poziţia între Prut şi Nistru, avansând promisiunea mirifică a aderării la Uniunea Europeană … nimic mai mult. Cu alte cuvinte, de la Chişinău se ajunge mai uşor la Tiraspol, acolo unde Moscova are interesul major, pe termen nedefinit, de a nu ceda poziţia cheie de pe coasta vestică a Mării Neagre.
În condiţii de naivitate, guvernanţa moldoveană se poate mândri cu momentele de "glorie” ale vizitei oficiale trecute cu vederea în Europa, la fel cum s-a mândrit cu vizita vicepreşedintelui SUA, Joseph Biden, care a aterizat la Chişinău via Moscova. R. Moldova pare să joace o bătută pe loc, la mai multe capete şi nu doar pe muzica unui singur taraf. Cu privirea spre Uniunea Europeană, cu relaţii tot mai apropiate de Moscova, într-un unionism ridicol cu România şi ţintă declarată aderarea la UE, politica Republicii Moldova pare un titirez care se învârte exclusiv în funcţie de influenţele externe. Pentru că este greu de înţeles din acţiunile Guvernului de la Chişinău spre ce se îndreaptă R. Moldova în realitate, în condiţiile în care, la nivel economic, micul stat nu se consolidează, dimpotrivă, iar la nivel de siguranţă naţională pare să stea pe un butoi de pulbere, în absenţa unor instituţii capabile să asigure protecţia cetăţenilor. Agresivitatea tot mai accentuată din spaţiul moldovean, pe fondul spiritului reactiv şi dispus la soluţii abrupte, nu deschide nicidecum calea europeană. Dar asta cu certitudine va putea fi înţeleasă de decidenţii moldoveni de la noul ambasador german la Chişinău, cu experienţă în zonele tulburi ale planetei ultimilor ani.
jurnal.md