Vocea Americii, Vocea Rusiei
Bătălia pentru România (sau pentru supunerea ei) se dă pe trei planuri: propagandistic, constituţional şi insurecţional.
În planul propagandei, autorii loviturii de stat se află într-un avantaj zdrobitor, întrucât au la dispoziţie o televiziune creată special în acest scop (Antena 3) şi una pe care au luat-o ostatică (TVR 1). În plan constituţional, puciştii nu mizează pe o decizie a Curţii (imposibil să le fie favorabilă), ci pe amânarea la nesfârşit a acesteia şi, prin urmare, a situaţiei de interimat.
În plan insurecţional, troika Voiculescu-Ponta-Antonescu rezonează cu tactica sugerată insistent de Radio Vocea Rusiei: organizarea şi finanţarea unor mişcări de stradă, care ar putea degenera în tulburări sociale grave, cu accente de război civil.
Emisiunea găzduită vineri, 10 august, de suava Dana Grecu poate sta la loc de cinste în orice Muzeu al Propagandei, de la Moscova lui Stalin la Berlinul lui Hitler. Unul dintre invitaţi, Nicolae Bacalbaşa, preşedintele USL al Consiliului Judeţean Galaţi, a oferit naţiunii un delir continuu. „Oamenii ăştia sunt o agentură!", a decretat fostul turnător al Securităţii, referindu-se la Jose Manuel Barroso, preşedintele Comisiei Europene, şi la Wilfried Martens, preşedintele Partidului Popular European. Iar tembelismele au continuat: „Acum ies la iveală toţi agenţii lui Băsescu, iar aceşti agenţi sunt şi la vârful Uniunii Europene"... „Este o încercare a unei puteri coloniale de a pune cu botul pe labe o colonie"...
În paralel cu aparatcik-ul de la Dunăre, funcţionarii de la Ministerul Propagandei îşi plasau otrava: „Las' că ştim noi cum e şi cu europenii ăştia... interese, afaceri în România, asfaltatori... nu sunt chiar catedrala democraţiei, cu sfinţi pictaţi pe pereţi" (Adrian Ursu); „Barroso este ecoul lui Băsescu!" (Dana Grecu). Ceva mai târziu, în miez de noapte, Barroso era miştocărit de clovnul oficial al regimului (Mircea Badea), alegându-se şi cu o poreclă extrasă din mahalaua valahă: Ciocănete. S-a băgat în troacă, îl mănâncă porcii...
Lipseşte, aparent, doar vocea lui Felix, dar ea se regăseşte câte puţin în toate vocile care strigă, ţipă, vociferează, se isterizează la Ministerul Propagandei, 24 de ore din 24, şapte zile din şapte, oferind naţiunii balamucul de la streaşina căruia Europa se vede ca o corabie de piraţi lacomi şi sângeroşi. Noroc cu sirenele care se aud dinspre Moscova...
Infernalul aparat de propagandă al puciştilor a băgat picamărul, în ultimele zile, şi în Curtea Constituţională. Câţiva judecători au fost îndemnaţi să iasă cu declaraţii belicoase la adresa colegilor lor. Este următorul pas din planul loviturii de stat: atragerea Curţii într-o răfuială politică şi divizarea ei în două tabere ireconciliabile, făcând-o astfel incapabilă să pronunţe o decizie în privinţa validării/invalidării referendumului din 29 iulie.
Scopul puciştilor este, într-o primă fază, să păstreze controlul a patru din cei nouă judecători, blocând Curtea pe termen nedefinit, dat fiind că deciziile majore se iau cu cel puţin şase voturi (6-3, 7-2, 8-1 sau 9-0). Situaţia de 5-4 sau 4-5 este echivalentă cu paralizarea Curţii, având ca prim efect ţinerea lui Traian Băsescu departe de Preşedinţia României şi prelungirea interimatului lui Crin Antonescu la Cotroceni.
În faza a doua, componenţa Curţii Constituţionale ar urma să fie modificată, prin plasarea în ea a unor oameni de încredere ai USL, astfel încât regimul Ponta-Antonescu să obţină majoritatea mult-visată de „6 din 9" şi, prin aceasta, validarea referendumului şi demiterea lui Traian Băsescu. Tactica puciştilor a fost dezvăluită, la RTV, de preşedintele Camerei Deputaţilor, Valeriu Zgonea: „Cel care a semnat în numele domnului Augustin Zegrean este pasibil de suspendarea din funcţia de membru al Curţii Constituţionale. Iar cei care au participat, încălcând Legea Curţii Constituţionale, pot fi suspendaţi din plenul Curţii.
În momentul în care cei doi colegi - sau trei, sau cinci - care au încălcat grav atribuţiile conferite prin Constituţie şi prin Legea Curţii Constituţionale vor fi judecaţi de către plenul Curţii, la fel ca şi la Parlament, cei care sunt în acel moment analizaţi nu au drept de vot. Pe cale de consecinţă, în acel moment, pierzându-şi calitatea de membru al Curţii Constituţionale cu decizia plenului Curţii, Parlamentul sau Preşedinţia poate face nominalizări pentru completarea Curţii".
Simplu, nu? Planul USL mai poate fi oprit doar de judecătorii Curţii, dacă aceştia vor înţelege că stăpânul lor este Constituţia şi nu partidul care i-a trimis acolo. Pentru asta au nevoie de două lucruri: conştiinţă (umană şi profesională) şi rezistenţă la presiunile, ameninţările ori tentaţiile venite din zona politică.
Apropo de ameninţări: este vehiculată tot mai des soluţia extremă - cea a unei „revoluţii" organizate de USL şi încurajate de Rusia (prin „Vocea" ei radiofonică), în numele „celor 7,4 milioane de români care au votat pentru demiterea lui Băsescu". După ce este formulată de Vocea Rusiei („Echipa de la USL trebuie să acţioneze în forţă. Până la urmă, există şi opţiunea organizării unor proteste de stradă" - 30 iulie), ideea este trâmbiţată de Ministerul Propagandei („O să avem mişcări de stradă, altfel nu se mai poate!" - Mircea Badea, 12 august) şi amplificată apocaliptic de vectorul insurecţional al USL, colonelul în rezervă Mircea Dogaru („În cazul în care Curtea Constituţională va invalida referendumul, vom chema la nesupunere civică, ieşiri în stradă, neplata impozitelor, nesupunerea la citaţii, tot ce este nevoie. Vom cere Parlamentului să desfiinţeze Curtea Constituţională. Vom declanşa haosul" - 11 august).
Lucrurile se leagă înfiorător de limpede. Cele trei planuri pe care acţionează puciştii - propagandistic, constituţional şi insurecţional - sunt unite cinic într-un comentariu făcut de Vocea Rusiei pe 3 august 2012, la o zi după ce Curtea Constituţională a amânat luarea unei decizii privind validarea/invalidarea referendumului. Un comentariu rece ca bisturiul unei lovituri de stat.
„Este foarte posibil ca cei 7,4 milioane de alegători care au votat pentru demiterea lui Traian Băsescu să fie satisfăcuţi de situaţia în care el va rămâne un preşedinte suspendat, pe termen nedefinit. Traian Băsescu trece prin cele cinci faze psihologice, caracteristice pentru un mare necaz: negarea, mânia, negocierea, depresia şi resemnarea. Pesemne, perioada negării şi cea a mâniei s-au terminat, urmează negocierea. În funcţie de rezultatele negocierii, poate apărea depresia, care se va finaliza prin resemnare. (...) În fiecare zi, el va primi mesaje din interior şi din exterior, cu o singură sugestie: demisia. În fiecare zi, tentaţia de a alege opţiunea demisiei de onoare va deveni mai mare. În fond, soarta i-a oferit lui Traian Băsescu o perioadă de timp în care el se poate obişnui cu necesitatea acestui act."
Există, totuşi, patru lucruri de care Vocea Rusiei pare să nu fi ţinut cont: reflexele de autoapărare ale statului român (fragil, e drept, dar construit pe model european), capacitatea de rezistenţă a poporului român (pe care Moscova a cunoscut-o şi în anii '40-'50, pe vremea luptelor de partizani), tenacitatea lui Băsescu (verificată în multele bătălii câştigate chiar şi când păreau pierdute) şi influenţa structurilor occidentale din care facem parte (NATO şi UE). Faptul că Barack Obama şi Hillary Clinton şi-au trimis la Bucureşti un emisar special, într-o misiune specială, ne arată că mai există şi Vocea Americii (ce-o mai ascultam odată, pe ascuns, cu speranţă şi cu teamă!), nu doar Vocea Rusiei.
De aceste amănunte se leagă şi speranţa noastră că lovitura de stat va eşua, puciştii vor fi puşi în cuşcă, iar România va reveni pe orbita unei evoluţii democratice, după îngrozitoarea experienţă din vara anului 2012.
În planul propagandei, autorii loviturii de stat se află într-un avantaj zdrobitor, întrucât au la dispoziţie o televiziune creată special în acest scop (Antena 3) şi una pe care au luat-o ostatică (TVR 1). În plan constituţional, puciştii nu mizează pe o decizie a Curţii (imposibil să le fie favorabilă), ci pe amânarea la nesfârşit a acesteia şi, prin urmare, a situaţiei de interimat.
În plan insurecţional, troika Voiculescu-Ponta-Antonescu rezonează cu tactica sugerată insistent de Radio Vocea Rusiei: organizarea şi finanţarea unor mişcări de stradă, care ar putea degenera în tulburări sociale grave, cu accente de război civil.
Emisiunea găzduită vineri, 10 august, de suava Dana Grecu poate sta la loc de cinste în orice Muzeu al Propagandei, de la Moscova lui Stalin la Berlinul lui Hitler. Unul dintre invitaţi, Nicolae Bacalbaşa, preşedintele USL al Consiliului Judeţean Galaţi, a oferit naţiunii un delir continuu. „Oamenii ăştia sunt o agentură!", a decretat fostul turnător al Securităţii, referindu-se la Jose Manuel Barroso, preşedintele Comisiei Europene, şi la Wilfried Martens, preşedintele Partidului Popular European. Iar tembelismele au continuat: „Acum ies la iveală toţi agenţii lui Băsescu, iar aceşti agenţi sunt şi la vârful Uniunii Europene"... „Este o încercare a unei puteri coloniale de a pune cu botul pe labe o colonie"...
În paralel cu aparatcik-ul de la Dunăre, funcţionarii de la Ministerul Propagandei îşi plasau otrava: „Las' că ştim noi cum e şi cu europenii ăştia... interese, afaceri în România, asfaltatori... nu sunt chiar catedrala democraţiei, cu sfinţi pictaţi pe pereţi" (Adrian Ursu); „Barroso este ecoul lui Băsescu!" (Dana Grecu). Ceva mai târziu, în miez de noapte, Barroso era miştocărit de clovnul oficial al regimului (Mircea Badea), alegându-se şi cu o poreclă extrasă din mahalaua valahă: Ciocănete. S-a băgat în troacă, îl mănâncă porcii...
Lipseşte, aparent, doar vocea lui Felix, dar ea se regăseşte câte puţin în toate vocile care strigă, ţipă, vociferează, se isterizează la Ministerul Propagandei, 24 de ore din 24, şapte zile din şapte, oferind naţiunii balamucul de la streaşina căruia Europa se vede ca o corabie de piraţi lacomi şi sângeroşi. Noroc cu sirenele care se aud dinspre Moscova...
Infernalul aparat de propagandă al puciştilor a băgat picamărul, în ultimele zile, şi în Curtea Constituţională. Câţiva judecători au fost îndemnaţi să iasă cu declaraţii belicoase la adresa colegilor lor. Este următorul pas din planul loviturii de stat: atragerea Curţii într-o răfuială politică şi divizarea ei în două tabere ireconciliabile, făcând-o astfel incapabilă să pronunţe o decizie în privinţa validării/invalidării referendumului din 29 iulie.
Scopul puciştilor este, într-o primă fază, să păstreze controlul a patru din cei nouă judecători, blocând Curtea pe termen nedefinit, dat fiind că deciziile majore se iau cu cel puţin şase voturi (6-3, 7-2, 8-1 sau 9-0). Situaţia de 5-4 sau 4-5 este echivalentă cu paralizarea Curţii, având ca prim efect ţinerea lui Traian Băsescu departe de Preşedinţia României şi prelungirea interimatului lui Crin Antonescu la Cotroceni.
În faza a doua, componenţa Curţii Constituţionale ar urma să fie modificată, prin plasarea în ea a unor oameni de încredere ai USL, astfel încât regimul Ponta-Antonescu să obţină majoritatea mult-visată de „6 din 9" şi, prin aceasta, validarea referendumului şi demiterea lui Traian Băsescu. Tactica puciştilor a fost dezvăluită, la RTV, de preşedintele Camerei Deputaţilor, Valeriu Zgonea: „Cel care a semnat în numele domnului Augustin Zegrean este pasibil de suspendarea din funcţia de membru al Curţii Constituţionale. Iar cei care au participat, încălcând Legea Curţii Constituţionale, pot fi suspendaţi din plenul Curţii.
În momentul în care cei doi colegi - sau trei, sau cinci - care au încălcat grav atribuţiile conferite prin Constituţie şi prin Legea Curţii Constituţionale vor fi judecaţi de către plenul Curţii, la fel ca şi la Parlament, cei care sunt în acel moment analizaţi nu au drept de vot. Pe cale de consecinţă, în acel moment, pierzându-şi calitatea de membru al Curţii Constituţionale cu decizia plenului Curţii, Parlamentul sau Preşedinţia poate face nominalizări pentru completarea Curţii".
Simplu, nu? Planul USL mai poate fi oprit doar de judecătorii Curţii, dacă aceştia vor înţelege că stăpânul lor este Constituţia şi nu partidul care i-a trimis acolo. Pentru asta au nevoie de două lucruri: conştiinţă (umană şi profesională) şi rezistenţă la presiunile, ameninţările ori tentaţiile venite din zona politică.
Apropo de ameninţări: este vehiculată tot mai des soluţia extremă - cea a unei „revoluţii" organizate de USL şi încurajate de Rusia (prin „Vocea" ei radiofonică), în numele „celor 7,4 milioane de români care au votat pentru demiterea lui Băsescu". După ce este formulată de Vocea Rusiei („Echipa de la USL trebuie să acţioneze în forţă. Până la urmă, există şi opţiunea organizării unor proteste de stradă" - 30 iulie), ideea este trâmbiţată de Ministerul Propagandei („O să avem mişcări de stradă, altfel nu se mai poate!" - Mircea Badea, 12 august) şi amplificată apocaliptic de vectorul insurecţional al USL, colonelul în rezervă Mircea Dogaru („În cazul în care Curtea Constituţională va invalida referendumul, vom chema la nesupunere civică, ieşiri în stradă, neplata impozitelor, nesupunerea la citaţii, tot ce este nevoie. Vom cere Parlamentului să desfiinţeze Curtea Constituţională. Vom declanşa haosul" - 11 august).
Lucrurile se leagă înfiorător de limpede. Cele trei planuri pe care acţionează puciştii - propagandistic, constituţional şi insurecţional - sunt unite cinic într-un comentariu făcut de Vocea Rusiei pe 3 august 2012, la o zi după ce Curtea Constituţională a amânat luarea unei decizii privind validarea/invalidarea referendumului. Un comentariu rece ca bisturiul unei lovituri de stat.
„Este foarte posibil ca cei 7,4 milioane de alegători care au votat pentru demiterea lui Traian Băsescu să fie satisfăcuţi de situaţia în care el va rămâne un preşedinte suspendat, pe termen nedefinit. Traian Băsescu trece prin cele cinci faze psihologice, caracteristice pentru un mare necaz: negarea, mânia, negocierea, depresia şi resemnarea. Pesemne, perioada negării şi cea a mâniei s-au terminat, urmează negocierea. În funcţie de rezultatele negocierii, poate apărea depresia, care se va finaliza prin resemnare. (...) În fiecare zi, el va primi mesaje din interior şi din exterior, cu o singură sugestie: demisia. În fiecare zi, tentaţia de a alege opţiunea demisiei de onoare va deveni mai mare. În fond, soarta i-a oferit lui Traian Băsescu o perioadă de timp în care el se poate obişnui cu necesitatea acestui act."
Există, totuşi, patru lucruri de care Vocea Rusiei pare să nu fi ţinut cont: reflexele de autoapărare ale statului român (fragil, e drept, dar construit pe model european), capacitatea de rezistenţă a poporului român (pe care Moscova a cunoscut-o şi în anii '40-'50, pe vremea luptelor de partizani), tenacitatea lui Băsescu (verificată în multele bătălii câştigate chiar şi când păreau pierdute) şi influenţa structurilor occidentale din care facem parte (NATO şi UE). Faptul că Barack Obama şi Hillary Clinton şi-au trimis la Bucureşti un emisar special, într-o misiune specială, ne arată că mai există şi Vocea Americii (ce-o mai ascultam odată, pe ascuns, cu speranţă şi cu teamă!), nu doar Vocea Rusiei.
De aceste amănunte se leagă şi speranţa noastră că lovitura de stat va eşua, puciştii vor fi puşi în cuşcă, iar România va reveni pe orbita unei evoluţii democratice, după îngrozitoarea experienţă din vara anului 2012.