Termenul «fascist» - un fals lingvistico-politic
«Fașist» este forma (sic) rusificata a italianului «fascismo», de la fascia: fasina, manunchi de nuiele cu secure, insemn al lictorilor romani si devenit emblema a partidului socialist, P.N.F., a lui Mussolini (tot socialist fusese si cel al lui Hitler, nazist, adica: Nazional Sozialist).
Fascist a fost falsificat în franceză de propagandiștii kominformiști, printre autori: inevitabilul Ilia Ehrenburg – dar și Valter Roman – și lipit… franchiștilor in 1936.
Intrat în rusă ca neologism, a devenit în limba-sovietică un calificativ generic, injurios-misterios – și comod: nu cerea eforturi intelectuale mai susținute decât un râgâit, decât un scuipat.
Întors în Occident, sub forma unui monstru de limbă și de logică (funcționând și azi, mai ales în Franța, pronunțat: «fasist»); rămas în URSS și țările ocupate de ruși, unde a devenit, nu doar o etichetă facilă – din lene – ci și acuzație (gravă) care atrăgea și grele condamnări la închisoare;
tot facila-din-lene, daca sună, de pildă: «organizație de tip fascist»; «propagandă fascistă»; «fascism românesc», «țări cu regim fascist» - citește: toate țările /înca/ neocupate de URSS, «democrație de tip fascist» (!), «spirit fascist» (la Hașdeu, Kogalniceanu, Eminescu, Maiorescu, apartinători ai secolului al XIX-lea, interziși de tovarășii noștri culturalizatori, veniți dinspre Răsărit, pe tancurile Luminii lui Sadoveanu, după ce în 1940-1941 exersaseră-exercitaseră în Basarabia și Bucovina vocația de kultarmeieți, cea având față de cultură «gândirea» Gărzilor Roșii ale lui Mao, mai incoace a talibanilor în Afganistan: distrugere).
A fost pus la treaba de către Secția D(ezinformatoare), care mai târziu a lansat falsurile lingvistico-politice: glasnosti, perestroika, refuznik.
Astfel s-a ajuns la deliruri analfabeto-analfabetizatoare ca: «hitleriști fasciști», «islamiști fasciști»(Kouchner). A fost dat pe rumaníe: «fasciștii legionari» (când legionarii pot fi orice, dar nu fasciști ca italienii; nu naziști ca germanii; nu franchiști, nu salazariști, nu trotskiști…). Ultima ispravă aparține istoricului Andrei Pippidi cu: «Fascistul Antonescu»!
(Sursa: «Saptamana Rosie», varianta 2008, p. 161)