Nicolae Timofti – un pas spre Unire?
Nu e părerea mea. Eu mai am unele îndoieli, m-am obişnuit să aştept. Chiar dacă reîntregirea naţională în anul 2012 ar fi un dar dumnezeiesc. Eu nu am certitudini că unirea se va face uşor. Dar aşa cred unii ruşi. Gata, românii se unesc! Le-a venit mintea la cap! Ca lui Dănilă Prepeleac.
După triada magică Snegur-Lucinski-Voronin, eu suflu în iaurt. Strategii din Rusia au altă părere, se simt lucraţi. Românii le-au dat lovitura de graţie în Basarabia. Iată ce spune pentru “Pravda” Ghennadi Konenko, expert pentru Republica Moldova la Institutul pentru ţările CSI şi pentru ţările baltice.
“Timofti nu este un om aşa de simplu, cum ar fi tentaţi unii să creadă. El însuşi s-a născut în familia unui naţionalist moldovean, care a avut de suferit pe timpul puterii sovietice, care a fost dus în lagărul din Siberia. Cu toate că, asupra lui Nicolae efectul a fost foarte mic pentru că el a rămas în Moldova, unde a terminat şcoala, apoi Facultatea de Drept la Universitatea din Chişinău. Din acel moment, el a mers în sus, a avansat pe băncile instanţei.
Eu reţin că el a fost considerat un candidat neutru. Cert este că una din condiţiile principale, cerute Alianţei de către Igor Dodon, liderul socialiştilor, era ca acest candidat la preşedinţie să nu fi fost personificarea niciunui partid politic. Pe de o parte, Timofti chiar nu este aşa ceva. Totuşi, în ultima vreme, el a făcut o serie de declaraţii şi a întreprins nişte acţiuni care ne pun în gardă. De exemplu, el a mustrat-o pe o judecătoare fiindcă aceasta vorbea în limba rusă.
Sau un alt moment: o altă condiţie a socialiştilor era ca acest candidat la preşedinţia Moldovei să fie un "statalist" şi să aibă numai cetăţenia moldovenească. În plus, nu se poate să nu remarcăm că, recent, în această ţară s-a creat Consiliul Unirii cu România, iar tonul este dat acolo de o moldoveancă româncă. Ea a declarat că Timofti nu este de fapt un adversar al unei asemenea "fuziuni". Iar acest lucru pentru noi poate să ne creeze probleme serioase, având în vedere interesele noastre în Transnistria.”
Cum poţi să-i ceri unui deportat în Siberia să fie recunoscător Uniunii Sovietice? La fel ca Mihai Ghimpu, Nicolae Timofti a avut de suferit. Tudor, tatăl lui, fusese deportat pe Amur în iulie 1949. Împreună cu nevasta şi cu 4 copii. Bătrânul a murit în 1953, acolo, în sudul Siberiei, în acelaşi an cu marele satrap.
Eu nu ştiu cum gândeşte noul preşedinte de la Chişinău. “Moldoveanca româncă” Vitalia Pavlicenco l-a citit: dacă nu este unionist, sigur nu poate fi contra noastră. Păi dacă ar fi contra, ce ar spune tatăl lui? Sigur, o asemenea întrebare retorică nu a funcţionat în cazul miliţianului Voronin, nepotul lui Isidor Sîrbu, deputat în Sfatul Ţării. Sângele apă nu se face! Dar uite că s-a făcut... sau poate că Voronin are o biografie contrafăcută... Cine mai poate şti adevărul?
Încearcă Sergiu Mocanu să ne lămurească: noul preşedinte a fost turnător la “vechea securitate”! Păi cum la “vechea securitate”? România avea Securitate, Uniunea Sovietică avea KGB. Sigur că, dacă ai fost militar în termen şi locotenent major (“locotenent superior”!) în RDG, nu este obligatoriu să fi lucrat în KGB. Dar mai ştii? Pe de altă parte, popă să fi fost şi tot colaborai cu ţapii de la KGB. Dar ca judecător sovietic?
Trebuie să ne obişnuim să vedem oamenii prin faptele lor, dincolo de trecutul şi de vorbele lor, de care sigur că nu trebuie să uităm. Altfel, nu mai ieşim din hăţişuri.
L-am auzit că nu este oportun să vorbim de unire, că Republica Moldova este o ţară săracă şi că România practic nu vrea...
Este reacţia unui nou Vogoride. Dar cum era Basarabia în anul 1918? Cum era România? Astăzi, noi trebuie să construim unirea metodic, pas cu pas. Numai aşa putem evita capcana entuziasmului din 1918. Nu românii sunt duşmanii basarabenilor.
Sigur că putem rămâne “statalişti” în al doilea stat românesc: să le furăm românilor de-acolo şi cenuşa din vatră, să simulăm aderarea la Uniunea Europeană şi să ne ţinem de neamuri din patru în patru ani. Se poate şi aşa, dar nu cred că tinerii de-acolo i-ar ierta la nesfârşit pe noii oportunişti.
Eu rămân optimist şi mulţi români gândesc la fel. Unirea din 1918 a fost posibilă din cauza unui pericol extern: hoardele de bolşevici. De aceeea, unioniştii basarabeni s-au dus întâi la Lenin să-l întrebe ce să facă. Şi Lenin i-a trimis să facă unirea. Sigur, acum poate fi întrebat Putin care ne aşteaptă cu totul în Uniunea Eurasia. Astăzi, un alt reper extern ne poate determina să ne apropiem: Uniunea Europeană. Ar fi benefic pentru toţi românii, nu numai pentru basarabeni.
Unirea se va face, chiar dacă domnul Timofti nu va dori să iasă din perimetrul primitiv, trasat de Voronin. Trebuie să-i acordăm însă toată încrederea şi vom vedea. Probabil că Mihai Ghimpu este sincer cucerit de echilibrul noului preşedinte. Nu ştiu dacă Vlad Filat a gândit această variantă de succes, dar sigur el a condus tratativele. Are o disponibilitate de dialog fabuloasă. După ce şi-a reprimat repulsia naturală faţă de Smirnov, poate sta de vorbă şi cu dracul. Marian Lupu încă poate să-i surprindă pe cei fără minte, dar nu are alternativă.
Am pus şi pariu cu unii prieteni că Nicolae Timofti va fi ales. Şi a fost. Dacă se uită un asemenea judecător la tine, tu deja ai certitudinea că ştie de dosarul tău.
Doamna Zinaida a înţeles foarte bine, la fel ca Igor Dodoşka...
După triada magică Snegur-Lucinski-Voronin, eu suflu în iaurt. Strategii din Rusia au altă părere, se simt lucraţi. Românii le-au dat lovitura de graţie în Basarabia. Iată ce spune pentru “Pravda” Ghennadi Konenko, expert pentru Republica Moldova la Institutul pentru ţările CSI şi pentru ţările baltice.
“Timofti nu este un om aşa de simplu, cum ar fi tentaţi unii să creadă. El însuşi s-a născut în familia unui naţionalist moldovean, care a avut de suferit pe timpul puterii sovietice, care a fost dus în lagărul din Siberia. Cu toate că, asupra lui Nicolae efectul a fost foarte mic pentru că el a rămas în Moldova, unde a terminat şcoala, apoi Facultatea de Drept la Universitatea din Chişinău. Din acel moment, el a mers în sus, a avansat pe băncile instanţei.
Eu reţin că el a fost considerat un candidat neutru. Cert este că una din condiţiile principale, cerute Alianţei de către Igor Dodon, liderul socialiştilor, era ca acest candidat la preşedinţie să nu fi fost personificarea niciunui partid politic. Pe de o parte, Timofti chiar nu este aşa ceva. Totuşi, în ultima vreme, el a făcut o serie de declaraţii şi a întreprins nişte acţiuni care ne pun în gardă. De exemplu, el a mustrat-o pe o judecătoare fiindcă aceasta vorbea în limba rusă.
Sau un alt moment: o altă condiţie a socialiştilor era ca acest candidat la preşedinţia Moldovei să fie un "statalist" şi să aibă numai cetăţenia moldovenească. În plus, nu se poate să nu remarcăm că, recent, în această ţară s-a creat Consiliul Unirii cu România, iar tonul este dat acolo de o moldoveancă româncă. Ea a declarat că Timofti nu este de fapt un adversar al unei asemenea "fuziuni". Iar acest lucru pentru noi poate să ne creeze probleme serioase, având în vedere interesele noastre în Transnistria.”
Cum poţi să-i ceri unui deportat în Siberia să fie recunoscător Uniunii Sovietice? La fel ca Mihai Ghimpu, Nicolae Timofti a avut de suferit. Tudor, tatăl lui, fusese deportat pe Amur în iulie 1949. Împreună cu nevasta şi cu 4 copii. Bătrânul a murit în 1953, acolo, în sudul Siberiei, în acelaşi an cu marele satrap.
Eu nu ştiu cum gândeşte noul preşedinte de la Chişinău. “Moldoveanca româncă” Vitalia Pavlicenco l-a citit: dacă nu este unionist, sigur nu poate fi contra noastră. Păi dacă ar fi contra, ce ar spune tatăl lui? Sigur, o asemenea întrebare retorică nu a funcţionat în cazul miliţianului Voronin, nepotul lui Isidor Sîrbu, deputat în Sfatul Ţării. Sângele apă nu se face! Dar uite că s-a făcut... sau poate că Voronin are o biografie contrafăcută... Cine mai poate şti adevărul?
Încearcă Sergiu Mocanu să ne lămurească: noul preşedinte a fost turnător la “vechea securitate”! Păi cum la “vechea securitate”? România avea Securitate, Uniunea Sovietică avea KGB. Sigur că, dacă ai fost militar în termen şi locotenent major (“locotenent superior”!) în RDG, nu este obligatoriu să fi lucrat în KGB. Dar mai ştii? Pe de altă parte, popă să fi fost şi tot colaborai cu ţapii de la KGB. Dar ca judecător sovietic?
Trebuie să ne obişnuim să vedem oamenii prin faptele lor, dincolo de trecutul şi de vorbele lor, de care sigur că nu trebuie să uităm. Altfel, nu mai ieşim din hăţişuri.
L-am auzit că nu este oportun să vorbim de unire, că Republica Moldova este o ţară săracă şi că România practic nu vrea...
Este reacţia unui nou Vogoride. Dar cum era Basarabia în anul 1918? Cum era România? Astăzi, noi trebuie să construim unirea metodic, pas cu pas. Numai aşa putem evita capcana entuziasmului din 1918. Nu românii sunt duşmanii basarabenilor.
Sigur că putem rămâne “statalişti” în al doilea stat românesc: să le furăm românilor de-acolo şi cenuşa din vatră, să simulăm aderarea la Uniunea Europeană şi să ne ţinem de neamuri din patru în patru ani. Se poate şi aşa, dar nu cred că tinerii de-acolo i-ar ierta la nesfârşit pe noii oportunişti.
Eu rămân optimist şi mulţi români gândesc la fel. Unirea din 1918 a fost posibilă din cauza unui pericol extern: hoardele de bolşevici. De aceeea, unioniştii basarabeni s-au dus întâi la Lenin să-l întrebe ce să facă. Şi Lenin i-a trimis să facă unirea. Sigur, acum poate fi întrebat Putin care ne aşteaptă cu totul în Uniunea Eurasia. Astăzi, un alt reper extern ne poate determina să ne apropiem: Uniunea Europeană. Ar fi benefic pentru toţi românii, nu numai pentru basarabeni.
Unirea se va face, chiar dacă domnul Timofti nu va dori să iasă din perimetrul primitiv, trasat de Voronin. Trebuie să-i acordăm însă toată încrederea şi vom vedea. Probabil că Mihai Ghimpu este sincer cucerit de echilibrul noului preşedinte. Nu ştiu dacă Vlad Filat a gândit această variantă de succes, dar sigur el a condus tratativele. Are o disponibilitate de dialog fabuloasă. După ce şi-a reprimat repulsia naturală faţă de Smirnov, poate sta de vorbă şi cu dracul. Marian Lupu încă poate să-i surprindă pe cei fără minte, dar nu are alternativă.
Am pus şi pariu cu unii prieteni că Nicolae Timofti va fi ales. Şi a fost. Dacă se uită un asemenea judecător la tine, tu deja ai certitudinea că ştie de dosarul tău.
Doamna Zinaida a înţeles foarte bine, la fel ca Igor Dodoşka...