Viitorul Moldovei e în mâinile poporului! /Frontul Renașterii Naționale/
„Noi suntem gata să aducem țara la prosperitate” – afirmă politicienii Moldovei aflându-se la putere, – „însă nu avem resurse pentru aceasta. Moldova este un stat agrar, care nu are bogății subterane, cu neajuns de apă potabilă. Iar cu roșii, castraveți și poama, care se culege pe potgorile țării – mare avuție nu faci”. În situația aceasta mizerabilă și dependentă a sistemului agrar și industriei ușoare, în lipsa zăcămintelor naturale și surselor energetice proprii oare este posibilă o politică independentă. Astfel puterea locală este nevoită să se închine conducătorilor europeni și americani, cerșând împrumuturi pentru a salva poporul care de ani de zile se află sub limita existenței.
Anterior, pe timpurile Uniunii Sovietice, în presă s-a strecurat informația, precum că în Moldova, în urma unor cercetări, s-ar fi găsit zăcăminte de petrol și gaz – o lumină de nădejde în inimile moldovenilor. Având așa bogății, sigur că Moldova ar putea deveni una din cele mai frumoase și înfloritoare țări. Însă speranțele cetățenilor au fost spulberate – petrolul se află la o adâncime mare și calitatea lui lăsa de dorit.
În aceeași perioadă, în Siberia, au fost descoperite mari zăcăminte de petrol și gaz, care puteau să asigure toată țara cu materie primă. Respectiv resursele Moldovei au rămas fără atenție, mai ales că în acea perioadă principala ei sarcină era aprovizionarea pieții din URSS cu fructe, legume și produse vinificatoare.
Promovarea industriei petroliere în RM nu avea nici un rost, dat fiind faptului că Siberia dispunea de resurse suficiente pentru întreaga uniune, iar pământurile țării bogate în cernoziom au creat un climat impunător pentru dezvoltarea agriculturii.
Astăzi, factorii cheie a geopoliticii mondiale, se reduc la petrol, gaze și hidrocarburanți, iar noi putem observa că în ultimul timp Moldova este vizitată de reprezentanții de rang superior a Uniunii Europene și SUA. Care le este interesul pentru această țărișoară mică și săracă? Se pare că lucrurile nu stau chiar așa: Moldova posedă mari resurse care au fost conservate pentru timpuri mai bune, iar informația privind acest lucru a secretizată. Sânt documente care afirmă existența petrolului, gazului, hidrocarburanților, aurului, care pot fi extrase cu cheltuieli minimale.
Sigur că conducătorii Moldovei comuniste au fost și sânt la curent cu acest fapt. Ei însă nu se grăbesc să informeze poporul sărac și flămând ca să nu-și strice imaginea. Ce ar spune oamenii despre așa conducători? Și ce s-ar întâmpla dacă oamenii ar citi constituția și ar înțelege, că anume ei reprezintă puterea principală în stat și lor le revin toate bogățiile țării? Se vede că așa un scenariu nu le convine titularilor țării. Pe parcursul ultimilor douăzeci de ani, comunștii contemporani – „Voroniști” și foștii comuniști moldoveni, care astăzi se numesc liberali, vor să ieie sub controlul propriu întregul patrimoniu al țării, evitând divulgarea adevărului.
Ei deja se văd în rolul stăpânilor lumii, iar poporului moldav îi revine rolul sclavilor. Pământul cu bogățiile sale, nu poate aparține unei mâini de oameni – el aparține tuturor. Nemulțimirea mulțimii iese la iveală. Cât timp mai putem noi suporta metodele de administrare împrumutate, se vede că, din evul mediu – cumătrism și nănășism?
În urma destrămării Uniunii Sovietice, mărul discordiei clanurilor bolșevice în acapararea bogățiilor țării a devenit rezolvarea problemei Transnistrene.
Rusia, ca un garant al stabilităţii în regiune, a propus Moldovei un plan eficient în rezolvarea conflictului Transnistrean – așa numitul: „Planul lui Kozak”, care nu permitea elitei moldovenești să se miște în direcția unificării cu România și reprezenta o garanție a stabilității Moldovei. V.Voronin, însă, ghidat de bagheta din Washington, în ultimul moment a respins acest plan, deoarece el interzicea introducerea pe teritoriul Moldovei a corporației trans-atlantice care avea menirea de dobândire a aurului negru. Totodată și baza militară a Rusiei care se află în Transnistria, centrul europei și pe care americanii mulți ani încearcau s-o lichideze, agrava situația.
Peste câteva luni, Putin din nou va veni la putere. Toate încercările de a-l opri sau înlătura vor eșua. Planurile cancelarului Germaniei, A.Merkel și președintelui D.Medvedev nu se vor realiza. Transnistria deja s-a ales cu un conducător ce susține politica lui Putin. Astfel totul duce spre rezolvarea problemelor conducerii Moldovei și a altor țări componente a fostei URSS.
Occidentului îi rămâine puțin timp pentru rezolvarea sarcinii geopolitice și economice dificile. Orice greșeală poate deveni fatală. Ei înțeleg că lucrul trebuie făcut repede și corect. A fost luată o decizie de contopire a teritoriului Moldovei cu România, pentru a exclude abilitatea poporului moldav de a influența ecuația de împărțire a banilor. România deja se află sub aripa SUA și UE, care dirijează toate procesele politice și economice în țară. Dacă pământurile Moldovei vor fi anexate la cele a României, automat poporul multinațional moldav pierde toate drepturile asupra pământului și bogățiilor acestuia. Zăcămintele de cărbune și aur vor fi transferate în posesiunea Bucureștiului. Vreau să accentuez: nu se așteaptă unirea statelor suverane într-un stat unic, ci absorbția ilegală a teritoriului Republicii Moldova. Pentru a efectua acest lucru, ei au nevoie de un președinte și guvern ales legal, care la întrunirea comună a parlamentului român și moldovean ar putea semna actul de predare a țării, fapt care nu poate fi realizat de politicienii noștri în ultimii ani.
Rusia, aliatul nostru, propune Moldovei o altă opțiune de dezvoltare a evenimentelor – intrarea Moldovei în uniunea statelor independente. Această uniune va da posibilitate poporului moldav să-și păstreze statalitatea, ceea ce înseamnă păstrarea controlului asupra teritoriului și bogățiilor țării. Strategii occidentali nu pot înțelege de ce în Moldova nu poate fi rezolvată o problemă atât de simplă, care în alte țări se rezolva ușor și repede. Lovitura de stat din 7 aprilie 2009 trebuia să priveze statutul independenței și statalității Moldovei, dar a eșuat, cu toate că toate documentele privind independența și suveranitatea țării au fost distruse. Au fost arse și distruse simbolurile puterii statului – parlamentul și preșidenția. Au avut loc multe încercări de a alege un președinte pro-european, dar…
Acum, ca sănu se piardă timp în zădar, fără să fie ales capul țării, s-a început acapararea rețelelor energetice și de comunicații, conductelor de gaz și căilor feroviare. Când va veni timpul dezvoltării industriei de prelucrare a petrolului și gazului, acel care va deține monopolul asupra comunicațiilor și căilor ferate – va avea posibilitatea să câștige bine în transportarea resurselor energetice, iar acei care vor putea verifica straturile petroliere – vor putea controla și situația geopolitică în centrul europei. În timp ce Rusia își îndreaptă conductele de gaz spre europa, românii „descurcăreți” extind conducta Ungheni-Iași prin mediatorii săi din conducerea moldovenească, astfel anexând sistemul de distribuire a gazelor care aparține Moldovei, cu sistemul de distribuire a gazelor a României. Totul se face sub pretextul eliberării de sub influența Gazprom-ului și transportării gazului românesc în Moldova, dar de fapt, gazul furat din Moldova, se îndreaptă spre piețile din România și Uniunea Europeană, evitând interesele moldovenilor. A fost finisată construcția terminalului de petrol din Giurgiulești, care permite exportul petrolului moldovenesc. Mai mult ca atât, către Giurgulești este construită o cale fierată. Terminalul include o dană pentru acostarea navelor cu petrol, 8 rezervoare cu volumul total de 52 mii tone, un sistem complex de pompare a petrolului. Companiile occidentale au investit în construcția terminalului mai mult de 30 mil. de dolari și evident, planurile sale le vor apăra până la sfârșit. Toate lucrările de construcție a acestui terminal se petrec în taină. Noi suntem informați că el este construit doar pentru achiziționarea petrolului din străinătate. Ne întrebăm: ce sens are primirea petrolului, dacă pe teritoriul RM nu sânt uzine de prelucrare a lui, iar pentru construcția lor e nevoie de multe resurse și timp?
Desigur că acest terminal este construit pentru pomparea petrolului moldovenesc în navele străine și exportul lui.
În Moldova și în afara ei, foarte bine înțeleg că alegerile din 15 ianuarie 2012 vor fi hotărâtoare. Dacă nu va fi ales președintele, parlamentul va fi dizolvat și nu se știe ce se va întâmpla în Moldova până la alegerile următoare. În Federația Rusă, la putere se întoarce V.Putin. El este un strateg și ideolog foarte puternic. Unificarea fostelor republici URSS într-o comunitate, bazată pe drepturi adevărate, profitabile pentru orice țară, reprezintă unica soluție. Moldova, care posedă resurse proprii de carburanți și aur, aflată la intersecția a două civilizații, având o poziție geopolitică și strategică avantajoasă, poate avea un rol important în jocul politic din centrul europei. Acest rol poate fi întărit dacă conducerea ar declanșa un val de mișcări de eliberare a Moldovei și în afară hotarelor legale a acesteia, pentru unificarea poporului moldovenesc și reîntregirea teritoriilor istorice.
Rezumând toate cele spuse mai sus, concludem că lupta pentru fotoliul de președinte din 15 ianuarie 2012 se va transforma în lupta pentru viitorul poporului și statului moldovenesc. Sarcina noastră este de a înțelege că Moldova are un rol cheie în centrul europei, e bogată și are perspectivă. Toate zvonurile că Moldova ar fi neputincioasă sânt inventate de România și departamentul guvernamental. E un joc politic cu scopul de a ne jefui și a ne minți. Noi cunoaștem istoria și ținem minte cum au eșuat planurile imperiului roman, cum a fost distrusă armata austro-ungară și imperiul otoman.
Noi vom deveni martori a eșecului imperiilor de astăz sub conducerea SUA și UE. Viața noastră e în mâinile noastre. Zăcămintele țării aparțin poporului. Dacă noi astăzi nu le vom apăra, vom rămânea fără casă și fără viitor mâine.
Sigur că trebuie să fim optimiști. Poporul nostru are o perspectivă foarte bună să devină o componentă a uniunii euro-asiatice – aceasta este unica posibilitate să salvăm resursele și statalitatea țării. Iar mincinoșii din „Alianța pentru Integrare Europeană” și comuniștii, vor fi trași la răspundere, când la conducere va veni a treia putere, care va uni tot poporul multinațional. Această putere este gata chiar astăzi să-și asume toată responsabilitatea pentru viitorul țării și să apere bogățiile țării care aparțin cetățenilor Republicii Moldova.
Sveatoslav Mazur